ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 532/2020

HOTĂRÂRE

04.03.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 532/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la 14 august 2018, sub nr. x/2018, reclamantele S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B.. și C. S.A. - D. S.A PRIN RECLAMANTA S.C. A. S.A. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. 1) să constate încetarea prin reziliere la inițiativa reclamantei a contractului de achiziție publică nr. x din 22 martie 2013, 2) să dispună anularea a adresei din 14 iulie 2017 și a scrisorii de reziliere din 3 august 2017, emise de pârâtă și 3) să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 270.181,80 RON reprezentând contravaloarea menținerii echipei de management a contractului, a prelungirii garanțiilor și a lucrărilor nedecontate. Pârâta S.C. E. S.A. a formulat cerere reconvențională, solicitând plata sumei de 22.738 RON.

Prin sentința civilă nr. 422 din 25 iunie 2019, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a hotărât următoarele:

- A disjuns capătul 3) al cererii de chemare în judecată, având ca obiect pretenții și a dispus formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat sub nr. x/2019;

- A disjuns cererea reconvențională, având ca obiect pretenții, formulată de pârâta S.C. E. S.A. și a dispus formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat sub nr. x/2019;

- A fixat termen pentru continuarea judecății în dosarul nr. x/2018, având ca obiect capetele 1) și 2) de cerere la 18 septembrie 2019.

Prin încheierea din 25 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a respins capătul 3) al cererii de chemare în judecată, având ca obiect pretenții, considerând că reclamanta nu are calitate procesuală activă.

Prin încheierea din 25 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a dispus suspendarea judecății acestei cereri în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Împotriva sentinței nr. 422 din 25 iunie 2019 și a încheierii din 25 iunie 2019, pronunțată în dosarul x/2019, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal sub nr. x/2019/a1.

Prin încheierea din 11 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal în dosarul x/2019, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea spre soluționare Curții de Apel Iași. Instanța a pronunțat această hotărâre ca urmare a admiterii, prin încheierea nr. 4544 din 8 octombrie 2019, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a cererii de strămutare formulate de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019/a1.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției Civile a Curții de Apel Iași.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că hotărârea recurată s-a pronunțat în dosarul nr. x/2019, dosar format prin disjungerea cererii reconvenționale formulate de pârâta S.C. E. în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bacău. Această cerere reconvențională avea ca obiect plata de către reclamanta S.C. A. S.A. către pârâta S.C. E. a unei sume de bani rezultate din executarea contractului de achiziție publică nr. x din 22 martie 2013. Acțiunea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 14 august 2018 și a fost întemeiată pe dispozițiile art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Cu ocazia verificării competenței sale la primul termen de judecată, instanța de fond a reținut că este competentă și din punct de vedere funcțional, ca instanță civilă. În temeiul prevederilor art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 și al prevederilor art. 483 alin. (4) C. proc. civ., secția contencios administrativ și fiscal a considerat a fi competentă pentru soluționarea recursului în cauză secția Civilă.

Ca urmare, cauza a fost înaintată spre soluționare secției Civile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția Civilă la 14 noiembrie 2019 sub nr. x/2019/a1*.

Prin decizia nr. 29 din 29 ianuarie 2020, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal, a constatat existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, secție cu dublă specializare, ca cerere reconvențională formulată într-un litigiu în materia achizițiilor publice. A mai reținut instanța că Tribunalul Bacău nu a calificat cererea ca fiind de competența instanței civile, că s-ar fi menționat expres că litigiul este de contencios administrativ, iar calea de atac menționată în hotărâre este cea din materia contenciosului administrativ. Tribunalul nu a verificat competența instanței în considerarea prevederilor art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016. S-a mai arătat că cererea de strămutare formulată în cauză a fost soluționată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin încheierea pronunțată a strămutat cauza de la Curtea de Apel Bacău la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța a apreciat că pentru stabilirea secției competente a Curții de Apel Iași în soluționarea recursului este esențială specializarea completului care a pronunțat soluția de fond și a declinat competența de soluționarea a cererii de recurs în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții ale Curții de Apel Iași, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea secției Civile a Curții de Apel Iași pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe, secția Civilă și secția contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Iași - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la asoluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Potrivit art. 53 alin. (1) și alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, modificat prin Legea nr. 212/2018: "(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice. (1^1) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante". Legea nr. 212/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30 iulie 2018 și a intrat în vigoare la 2 august 2018.

Hotărârea recurată a fost pronunțată într-un dosar având ca obiect judecata unei cereri reconvenționale prin care se solicită plata unor sume de bani ca urmare a executării unui contract în materia achizițiilor publice, dosar format în urma disjungerii acestei cereri de acțiunea principală. Dosarul având ca obiect judecata acțiunii principale a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la 14 august 2018, adică după data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018.

Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, dispoziții care prevăd că "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun". Competența funcțională a secției a II-a Civile și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bacău este stabilită și de prevederile Hotărârii de Colegiu nr. 6/2017 în conformitate cu care dosarele cu profesioniștii ce au ca obiect nulitatea, anularea, încheierea sau executarea contractelor sunt de competența acestei secții cu dublă specializare. Văzând obiectul cererii reconvenționale (plata unei sume de bani decurgând din executarea contractului) și temeiul indicat de parte, cererea reconvențională a fost judecată la fond de această secție a Tribunalului Bacău, ca instanța civilă de drept comun.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (4) C. proc. civ., recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. În cazul de față, instanța ierarhic superioară este curtea de apel, iar secția competentă din cadrul instanței de recurs, respectiv Curtea de Apel Bacău, este secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, secție care are o dublă specializare. În temeiul încheierii nr. 4544 din 8 octombrie 2019, cauza a fost strămutată de la Curtea de Apel Bacău la Curtea de Apel Iași. În cadrul aceste instanțe secția Civilă și secția de contencios administrativ și fiscal sunt secții separate, astfel că secția specializată, competentă din punct de vedere funcțional să judece recursul declarat în cauză urmează a fi stabilită cu observarea prevederilor art. 35 alin. (2) și ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și ale legii nr. 101/2016 astfel cum a fost modificată prin legea nr. 212/2018.

După cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 212/2018, modificarea Legii nr. 101/2016 s-a făcut pentru a se degreva secțiile de contencios administrativ de o anumită categorie de litigii, respectiv de cele care vizează executarea contractelor administrative, cum este și cazul litigiului de față. Secțiile de contencios administrativ și fiscal ale instanțelor de recurs rămân competente să judece căile de atac formulate în cadrul cererilor întemeiate pe prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, iar în ceea ce privește căile de atac formulate în cadrul cererilor întemeiate pe prevederile art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, având în vedere reglementarea expresă ca instanță de fond a instanței civile de drept comun, competența de soluționare aparține secției civile.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, având în vedere instanțele aflate în conflict, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.