ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2457/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 18 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 317.306,32 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în baza contractelor nr. x și nr. 1776 încheiate în data de 16 iulie 2015, precum și la plata sumei de 64.031 RON, reprezentând daune-interese moratorii, conform prevederilor contractuale stipulate la art. 15.2 în contractele menționate.

Prin sentința civilă nr. 374 din 16 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de chemare în judecată, pârâta fiind obligată la plata sumelor ce i-au fost solicitate, dar și a sumei de 10.163,68 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, la 5 februarie 2020, pârâta B. S.A. a declarat apel.

Prin încheierea din 30 septembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 2 octombrie 2020.

Prin decizia nr. 421 din 2 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosar nr. x/2018, a fost respins ca nefondat apelul pârâtei. Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, și cererea de privind cheltuielile de judecată, formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

La 21 decembrie 2020, pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 421 din 2 octombrie 2020 și a încheierii din 30 septembrie 2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Recursul este întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., recurenta solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că recursul este netimbrat.

Prin încheierea din 5 iulie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede alin. (4) al aceluiași text.

La termenul din 16 noiembrie 2021, Înalta Curte a luat în examinare excepția netimbrării recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., reținând următoarele:

Instanța a stabilit în sarcina recurentei-pârâte o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 3.809,19 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, modificată, iar partea a fost înștiințată cu privire la obligația de achitare a acesteia, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, modificată, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, modificată, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași text stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, alin. (3) al aceluiași articol statuând că cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă nu s-a conformat, până la termenul de judecată, obligației de timbrare potrivit mențiunilor din adresă și raport, acte care i-au fost comunicate la 22 ianuarie 2021, respectiv la 4 august 2021, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală de la obligația timbrării, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta B. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 421/2020 din 2 octombrie 2020 și a încheierii din 30 septembrie 2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2021.