ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 706/2021

Ședința publică din data de 23 martie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la 28 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 391.368,86 RON din care 290.980,56 RON, reprezentând contravaloare servicii de apă potabilă și de canalizare și 100.388,30 RON, penalități de întârziere conform art. 14 alin. (2) din Contractul nr. x din 01.02.2011. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile C. proc. civ., C. civ., Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 267/2019 din 10 iunie 2019, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prescrisă.

Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 13/2020 din 15 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția decăderii și a respins apelul promovat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 267/10.06.2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A., ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 2 iunie 2020 .

La 29 iunie 2020, cu respectarea termenului legal, intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, pentru neîncadrarea acestuia în motivele de casare strict prevăzute de lege, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, precum și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea în recurs a prezentei cauze.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante A. S.R.L. la 10 iulie 2020 .

La 21 iulie 2020, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat să se constate admisibilitatea recursului formulat și respingerea excepțiilor procesuale și apărărilor invocate de pârâtă, prin întâmpinare, sens în care reiterează concluziile de admitere a recursului și casarea hotărârii judecătorești pronunțate în apel.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 24 noiembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurenta-reclamantă și-a exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport, prin care arată că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului, constată următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părțile trebuie să le respecte atât în privința duratei, cât și în privința momentului de la care acestea se calculează.

Recursul are ca obiect decizia nr. 13/2020 din 15 ianuarie 2020, prin care Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția decăderii și a respins apelul promovat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 267/10.06.2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A., ca tardiv formulat.

Potrivit art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Luând în considerare faptul că decizia prin care s-a soluționat apelul a fost comunicată recurentei-reclamante la 29 ianuarie 2020 (așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosar apel), iar cererea de recurs a fost transmisă la 9 martie 2020, prin poștă (așa cum reiese din stampila aplicată pe fila x verso dosar recurs), se constată că recursul a fost declarat și motivat în afara termenului legal de 30 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că acesta a început să curgă de la 29 ianuarie 2020 și s-a împlinit la 2 martie 2020, luni, zi lucrătoare.

Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ. "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți", iar potrivit art. 10 alin. (1) din același Cod, "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător."

Or, neexercitarea dreptului procesual, în speță formularea cererii de recurs, în termenul imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 185 alin. (1), art. 493 alin. (5) și art. 499 din același cod, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 13/2020 din 15 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca tardiv introdus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 13/2020 din 15 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca tardiv introdus.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2021.