ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2888/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 243 din 29 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și, pe cale de consecință, a declinat soluționarea acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 560 din 14 aprilie 2016 a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, investit prin declinare, prin Sentința civilă nr. 4140 din 22 iunie 2016, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ.

Tribunalul Iași, secția contencios administrativ, prin Sentința nr. 303/2017/CA din 6 martie 2017, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Investită prin declinare, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 133 din C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 din C. proc. civ. a trimis cauza spre soluționarea conflictului negativ de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Obiectul cauzei îl reprezintă anularea procesului-verbal emis (în urma activității de control) de echipa de control desemnată de Centru Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 1 N-E Iași și a fost aprobat, conform mențiunii de pe prima pagină a actului de control, de către Directorul General al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în baza prevederilor art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014.

Potrivit textului de lege citat, autoritatea centrală are competența de a întreprinde controlul, care sa asigure buna derulare a proiectelor finanțate prin FEADR, în lipsa aprobării actul de control neputând produce efecte juridice.

Având în vedere caracterul de autoritate centrală al organului emitent al actului de control, precum și faptul că actul de control are ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, se constată incidența în cauză a competenței materiale a curților de apel, conform art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004.

Teritorial, competența instanței urmează a se stabili în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 care prevede, ca variante alternative, instanța de la domiciliul/sediul reclamantului, respectiv cea de la sediul pârâtului.

Cum în cauză Curtea de Apel Iași nu corespunde criteriului sediului niciuneia dintre părți, dată fiind opțiunea inițială a reclamantului, cu sediul în județul Suceava, pentru instanța de la sediul pârâtului, Municipiul București, competența teritorială de soluționare a cauzei revine instanței inițial investite și anume Curtea de Apel București.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2017.

Procesat GGC - MM