ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2823/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 14 iulie 2016 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat instanței de contencios administrativ:

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 145 din 25 ianuarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe, invocată de către pârâtă prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Tribunalului Iași.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar procesul-verbal contestat a fost emis de o autoritate regională. Împrejurarea că este aprobat de conducătorul autorității centrale este lipsită de relevanță, deoarece persoana care a aprobat actul nu devine emitentul lui.

De asemenea, s-a reținut că și împrejurarea că decizia de soluționare a contestației este emisă de structura centrală a AFIR este nerelevantă, întrucât actul care reprezintă titlu de creanță este procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/99/2017.

2.2. Hotărârea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1277 din data de 11 august 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței Tribunalului Iași și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. SRL împotriva pârâtei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În considerente s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

În speță, reclamantul a optat pentru instanța de la sediul pârâtului, astfel că raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale, iar pe de altă parte, întrucât autoritatea care a avut competența să soluționeze contestația este AFIR (autoritate centrală), competența materială este dată de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, aparținând Curții de Apel București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Deciziei nr. 1157 din 18 aprilie 2016 (emisă de pârâta AFIR, prin care a fost respinsă contestația reclamantei) și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 27 ianuarie 2016 de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății prin prezenta speță, respectiv cea care guvernează acțiunile în justiție îndreptate împotriva deciziilor de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 modificată și completată.

Conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004:

"Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Competența materială de soluționare a acțiunii împotriva deciziei de soluționare a contestației, în speță Decizia nr. 1157 din 18 aprilie 2016 este dată de conținutul prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, deoarece actul este emis de o autoritate publică centrală - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și are ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Așadar, acțiunea se soluționează în fond de Curtea de apel, secția contencios administrativ și fiscal.

Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât problema stabilirii competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunile judiciare formulate împotriva deciziilor pronunțate în soluționarea contestațiilor de către autoritățile publice centrale, care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, a făcut obiectul Soluției de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în data de 19 octombrie 2015, potrivit căreia:

În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (11) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:

o conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel;

o conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Prin urmare, în raport de prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că în fața instanței de contencios administrativ s-a formulat contestație împotriva actului administrativ prin care a fost soluționată contestația administrativă, respectiv Decizia nr. 29025 din 25 august 2014 emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, autoritate publică centrală, neprezentând relevanță pentru stabilirea competenței materiale faptul că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice și care este actul supus executării este reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor, astfel cum a reținut Curtea de Apel București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. SRL și pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. SRL și pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT