ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1615/2017

Decizia nr. 1615/2017 Dosar nr. 4138/2/2016 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 10.06.2016 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat: - Anularea Deciziei nr. 5410 din 17 februarie 2016, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă și înregistrată la A.F.I.R. sub nr. 2014 din 18 ianuarie 2016; - Anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la A.F.I.R.

sub nr. 47509 din 18 decembrie 2015 și a actelor care au stat la baza emiterii acestuia; - Obligarea pârâtei A.F.I.R. la executarea contractului de finanțare nr. C312M011260500567 din 30 aprilie 2014, în sensul plății către reclamantă a sumei de 1.046.386,75 lei, reprezentând finanțare nerambursabilă. 2. Hotărârile care au generat conflictul de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 3270 din data de 28 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut că, din interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, rezultă că cererile privind actele administrative emise de autorități publice locale/regionale sunt de competența tribunalelor, secțiile de contencios administrativ, ca instanțe de drept comun în materia contenciosului administrativ. Curtea de Apel București a constatat că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 47509 din 18 decembrie 2015 este un act administrativ emis de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Satu Mare, iar nu de autoritatea centrală, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Emitentul actului, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Satu Mare, este o autoritate publică locală, iar nu centrală, potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 41/2014, fiind nerelevant faptul că acesta nu are personalitate juridică. De asemenea, Curtea a mai reținut că procesul verbal contestat este un act emis în urma controlului efectuat de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Satu Mare, iar nu rezultatul controlului efectuat de A.F.I.R., reprezentând manifestarea de voință a autorității de rang local. Din punct de vedere teritorial, instanța a avut în vedere faptul că sediul Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Satu Mare se află în raza teritorială a Tribunalului Bihor, astfel încât acest Tribunal este competent material și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

2.2. Prin sentința civilă nr. 560/CA din data de 03 martie 2017, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei către Curtea de Apel București, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict. În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că autoritatea cu competență în gestionarea fondurilor europene este Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, care desfășoară activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare prin structuri de control proprii, procesele verbale astfel întocmite fiind supuse aprobării conducerii instituției publice în cadrul căreia funcționează structura de control.

Tribunalul a reținut că actul administrativ atacat, respectiv procesul-verbal, este emis de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, care poate delega activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare către organismele intermediare care funcționează în cadrul său. Prin urmare, Tribunalul a reținut că actul administrativ atacat este emis de o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revenind Curții de Apel București.

3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.” Dispozițiile art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 prevăd: „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare,

se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.” Din cuprinsul acestor prevederi rezultă, astfel cum a reținut și Curtea de Apel București, că actele emise de autoritățile publice locale sau regionale sunt în competența de soluționare a tribunalelor, curțile de apel soluționând doar cauzele ce privesc legalitatea actelor administrative emise de autoritățile publice centrale. Înalta Curte constată că, obiect al contestării, în acțiunea de față, îl reprezintă Decizia nr. 5410 din 17 februarie 2016, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă și înregistrată la A.F.I.R. sub nr. 2014 din 18 ianuarie 2016, act administrativ emis de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

De altfel, reclamanta și-a structurat acțiunea prin menționarea solicitării de anulare a Deciziei nr. 5410 din 17 februarie 2016 drept principal capăt de cerere. Devin, astfel, incidente dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G.

nr. 66/2011, potrivit cărora: „Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.”, instanța competentă fiind, în acest caz, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în raport de calitatea de organ public central a pârâtei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, emitenta Deciziei nr. 5410 din 17 februarie 2016. În acest sens este și soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 19 octombrie 2015, potrivit căreia: „În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G.

nr. 66/2011, instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: conform art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel; conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ a tribunalului.” În raport de aceste considerente, Înalta Curte reține că organul emitent al actului administrativ atacat este pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, instituție publică centrală, astfel încât, în condițiile art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL și pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mai 2017.