ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1615/2017

Decizia nr. 1615/2017

Dosar nr.

4138/2/2016

Asupra

conflictului negativ de competență;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

de chemare în judecată formulată la data de 10.06.2016 și

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL, în

contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor

Rurale, a solicitat:

- Anularea

Deciziei nr. 5410 din 17 februarie 2016, prin care a fost respinsă

contestația formulată de reclamantă și înregistrată la

A.F.I.R. sub nr. 2014 din 18 ianuarie 2016;

- Anularea

procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a

creanțelor bugetare, înregistrat la A.F.I.R. sub nr. 47509 din 18

decembrie 2015 și a actelor care au stat la baza emiterii acestuia;

- Obligarea

pârâtei A.F.I.R. la executarea contractului de finanțare nr.

C312M011260500567 din 30 aprilie 2014, în sensul plății către

reclamantă a sumei de 1.046.386,75 lei, reprezentând finanțare

nerambursabilă.

2.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin

sentința civilă nr. 3270 din data de 28 octombrie 2016, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de

pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Bihor.

Motivând

hotărârea astfel dispusă, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut că, din

interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr.

554/2004, rezultă că cererile privind actele administrative emise de

autorități publice locale/regionale sunt de competența

tribunalelor, secțiile de contencios administrativ, ca instanțe de

drept comun în materia contenciosului administrativ.

Curtea de

Apel București a constatat că procesul-verbal de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 47509 din 18

decembrie 2015 este un act administrativ emis de Centrul Regional pentru

Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Satu Mare, iar nu de autoritatea

centrală, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Emitentul

actului, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6

Satu Mare, este o autoritate publică locală, iar nu centrală,

potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 41/2014, fiind nerelevant faptul

că acesta nu are personalitate juridică.

De asemenea,

Curtea a mai reținut că procesul verbal contestat este un act emis în

urma controlului efectuat de Centrul Regional pentru Finanțarea

Investițiilor Rurale 6 Satu Mare, iar nu rezultatul controlului efectuat

de A.F.I.R., reprezentând manifestarea de voință a

autorității de rang local.

Din punct de

vedere teritorial, instanța a avut în vedere faptul că sediul

Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Satu Mare

se află în raza teritorială a Tribunalului Bihor, astfel încât acest

Tribunal este competent material și teritorial să soluționeze

cauza dedusă judecății.

2.2. Prin

sentința civilă nr. 560/CA din data de 03 martie 2017, Tribunalul

Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat

competența de soluționare a cauzei către Curtea de Apel

București, și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru soluționarea acestui conflict.

În

argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a

reținut că autoritatea cu competență în gestionarea

fondurilor europene este Agenția pentru Finanțarea Investițiilor

Rurale, care desfășoară activitatea de constatare a neregulilor

și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare

prin structuri de control proprii, procesele verbale astfel întocmite fiind

supuse aprobării conducerii instituției publice în cadrul căreia

funcționează structura de control.

Tribunalul a

reținut că actul administrativ atacat, respectiv procesul-verbal,

este emis de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor

Rurale, care poate delega activitățile de constatare a neregulilor

și de stabilire a creanțelor bugetare către organismele

intermediare care funcționează în cadrul său.

Prin urmare,

Tribunalul a reținut că actul administrativ atacat este emis de o

autoritate publică centrală, competența de soluționare a

cauzei revenind Curții de Apel București.

Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând

conflictul negativ de competență intervenit între cele două

instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de

înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că

instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de

până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează

în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se

prevede altfel.”

Dispozițiile

art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 prevăd: „Toate

cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice

centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea

nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel.”

Din cuprinsul

acestor prevederi rezultă, astfel cum a reținut și Curtea de

Apel București, că actele emise de autoritățile publice

locale sau regionale sunt în competența de soluționare a

tribunalelor, curțile de apel soluționând doar cauzele ce privesc

legalitatea actelor administrative emise de autoritățile publice

centrale.

Înalta Curte

constată că, obiect al contestării, în acțiunea de

față, îl reprezintă Decizia nr. 5410 din 17 februarie 2016, prin

care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă

și înregistrată la A.F.I.R. sub nr. 2014 din 18 ianuarie 2016, act

administrativ emis de pârâta Agenția pentru Finanțarea

Investițiilor Rurale. De altfel, reclamanta și-a structurat

acțiunea prin menționarea solicitării de anulare a Deciziei nr.

5410 din 17 februarie 2016 drept principal capăt de cerere.

Devin,

astfel, incidente dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011,

potrivit cărora: „Deciziile pronunțate în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța

judecătorească de contencios administrativ competentă, în

conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare.”, instanța competentă fiind, în acest

caz, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în raport de calitatea de organ public central a

pârâtei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, emitenta

Deciziei nr. 5410 din 17 februarie 2016.

În acest sens

este și soluția de principiu adoptată în ședința

judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 19

octombrie 2015, potrivit căreia: „În litigiile având ca obiect deciziile

de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2)

din O.U.G. nr. 66/2011, instanța competentă se determină în

raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr.

554/2004, după cum urmează: conform art. 10 alin. (1

1

) din

Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de

autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se

soluționează în fond de secția de contencios administrativ

și fiscal a curții de apel; conform art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, cererile privind actele administrative emise de

autoritățile publice locale, se soluționează în fond de

secția de contencios administrativ a tribunalului.”

În raport de

aceste considerente, Înalta Curte reține că organul emitent al

actului administrativ atacat este pârâta Agenția pentru Finanțarea

Investițiilor Rurale, instituție publică centrală, astfel

încât, în condițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004,

instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL

și pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor

Rurale, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 3 mai 2017.