ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3211/2020

Ședința publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, solicitând anularea deciziei nr. DRc nr. 7449 din 23 iunie 2014 emisă de pârâtă prin Serviciul Soluționare Contestații privind soluționarea contestației înregistrată la pârâtă sub nr. x din 05/05/2014, formulată de societate împotriva actului administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea sa, înregistrată sub nr. x din 27 decembrie 2013, având ca obiect restituirea integrală a sumei de 1.086.955 RON, plătită nedatorat, precum și acordare a dobânzilor fiscale în cuantum de 2.439.081 RON, calculate până în data de 27 decembrie 2013; obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea actului administrativ pentru compensarea/restituirea sumei totale de 526.411 RON (RON), stabilită prin decizia de impunere nr. x din 05 iulie 2005 emisă de pârâtă, reprezentând creanța societății deținută față de pârâtă, ca urmare a soluționării laturii civile din dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bistrița Năsăud, conform deciziei penale nr. 3655 din 20 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, compusă din: a) valoarea de 454.286 RON, plătită pârâtei prin compensare, compusă din soldul negativ al taxei pe valoare adăugată dispusă a fi rambursată (i) prin decizia de rambursare nr. x și (ii) decizia de rambursare nr. x din 24/01/2006 (subsecvente deciziei de impunere nr. x din 05/07/2005), adică din (1) soldul negativ de TVA în cuantum de 73.420 RON - individualizat în decontul lunii decembrie 2003, admis la rambursare și (2) soldul negativ de TVA în cuantum de 380.866 RON - individualizat în decontul lunii ianuarie 2004, admis la rambursare, b) valoarea de 72.125 RON, plătită pârâtei, compusă din obligațiile fiscale accesorii suplimentare stabilite cu titlu de obligații fiscale accesorii prin raportul de inspecție fiscală nr. x din 24 octombrie 2005 încheiat de organul de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Iași - Activitatea de control fiscal (act subsecvent deciziei de impunere nr. x din 05/07/2005), din care (1) suma de 56.373 RON a reprezentat dobânzi TVA, iar (2) suma de 15.752 RON a reprezentat penalități TVA; recunoașterea dreptului societății la acordarea de dobânzi fiscale în cuantum de 2.469.364 RON; obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea actelor administrative de acordare a dobânzilor datorate societății ca urmare a soluționării laturii civile din dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bistrița Năsăud, conform deciziei penale nr. 3655 din 20 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, însumând la data de 07/10/2014 valoarea de 2.469.364 RON, conform art. 124 alin. (11) din C. proc. civ., art. 183 primul paragraf din Directiva 2006/112/CE și ale Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, în termen de cel mult 30 de zile de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, sub sancțiunea aplicării conducătorului autorității pârâte a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum și la plata unei penalități de 1% pe zi de întârziere din suma neplătită, în condițiile art. 894 din C. proc. civ.. obligarea pârâtei la plata efectivă a dobânzilor datorate până la data de 07/10/2014, în cuantum de 2.469.364 RON, alcătuite din: a) valoarea de 2.439.081 RON, adică suma dobânzilor calculate la creanța societății de 1.086.955 RON (1.014.830 RON.+ 56.373 RON + 15.752 RON) pentru perioada cuprinsă între data stingerii de către societate a obligației fiscale de plată stabilită suplimentar prin decizia de impunere nr. x din 05/07/2005 și până la data 27/12/2013, b) valoarea de 21.049 RON dobânzi pentru perioada 28 decembrie 2013 - 10 martie 2014, calculate la valoare de 1.086.955 RON și c) valoarea de 9.234 RON dobânzi pentru perioada 11 martie 2014 - 7 octombrie 2014, calculate la soldul creanței societății de 526.411 RON (454.286 + 72.125), ca urmare a stingerii parțiale, prin compensare, la data de 31/03/2014, a creanțelor reciproce pentru suma de 560.544 RON (490.160 + 70.384), precum și la plata dobânzilor datorate în continuare până la plata efectivă, în termen de cel mult 30 de zile de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, sub sancțiunea aplicării conducătorului autorității pârâte a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum și la plata unei penalități de 1% pe zi de întârziere din suma neplătită, în condițiile art. 894 din C. proc. civ. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 48/16.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 s-a disjuns judecat cererii formulată de reclamanta SC "A." S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală de judecata aceleiași formulată de reclamantă în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și s-a respins acțiunea introdusă de reclamanta SC "A." S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei în prezenta cauză; s-a declinat competența de soluționare a cererii de anulare a deciziei nr. DRc 7449/23.06.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și a cererilor subsecvente acesteia formulate de reclamanta SC "A." S.R.L. în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 937/ca/30.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă-contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Iași; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Prin decizia nr. 3278/22.10.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015 s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2016 la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 53/2017 pronunțată în data de 13 martie 2017, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta SC "A." S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 53/2017 din data de 13 martie 2017 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., încadrând în drept criticile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său recurenta a susținut în esență că,

Împotriva recursului promovat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L., în faliment, prin administrator special C., au formulat întâmpinare intimatele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluție s-a fixat primul termen de judecată la data de 17 martie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

În cadrul recursului recurenta-reclamantă după expunerea situației de fapt, atât în ceea ce privește situația fiscală a recurentei și situația în raport de dosarul penal soluționat definitiv, invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. 4 art. 117 alin. 1 lit. f) și art. 124(1

1

) Codul de procedură fiscală de către prima instanță.

Se arată că în mod nelegal prima instanță a refuzat dreptul recurentei la restituirea sumelor reținute fără temei legal. Se arată că în raport de soluția dispusă în dosarul penal în cauză a operat compensarea, recurenta-reclamantă au dreptul de a-i rambursată suma de 454.286 RON în cauză fiind incidente dispozițiilor art. 116 alin. 4 C. proc. civ. în ceea ce privește compensarea pe care prima instanță în mod nelegal nu a constatat-o.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulat.

Recursul a fost declarat la data de 27.09.2017 de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administratorul special - C., având în vedere situația recurentei la data pronunțării sentinței atacate - sentința civilă nr. 53 din 13.03.2017.

Față de întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă, recurenta-reclamantă la data de 15.12.2017 a depus răspuns la întâmpinare semnată tot de administratorul special în condițiile art. 18 alin. 1 teza finală din Legea nr. 85/2006.

Pentru termenul de judecată din 17.03.2020, în raport de actele depuse la dosar privind dosarul de faliment nr. x/2014 al Tribunalului Iași, din care rezultă desemnarea în calitate de administrator judiciar B. a fost citat acest administrator cu mențiunea de a preciza dacă își însușete recursul declarat de recurenta-reclamantă prin administrator special - dosar recurs.

La data de 28.01.2020 B. în calitate de lichidator judiciar al A. S.R.L. în faliment a depus la dosar poziția sa în sensul că nu își însușete recursul formulat de administratorul special - dos.recurs.

În ședința publică din 29.06.2020 Curtea în raport de poziția administratorului judiciar desemnat să reprezinte pe reclamanta-recurentă - societate în faliment a arătat că nu își însușește recursul a invocat excepția lipsei dovezii de reprezentant și a rămas în pronunțare pe acest aspect și a consecințelor juridice cu privire la această lipsă în raport de dispozițiile art. 194 lit. a) și b) coroborat cu art. 488 alin. 1 C. proc. civ. și față de dispozițiile normelor speciale incidente art. 56 alin. 1 și art. 58 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 85/2006.

Curtea analizând excepția invocată a lipsei calității de reprezentant a administratorului special al recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. o apreciază ca întemeiată și o va admite cu consecința anulării cererii de recurs pentru acest motiv.

În cauză recursul a fost declarat de către administratorul special -C. acesta având calitatea de administrator special la data pronunțării sentinței 13.03.2017.

Ulterior pronunțării sentinței conform actelor din dosar de faliment înregistrate pe rolul Tribunalului Iași - dosar recurs la data de 29.06.2017 a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului de către administratorul special acesta urmând a fi reprezentat de către administratorul judiciar desemnat respectiv B..

Conforma art. 56 (1) coroborat cu alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

"După ridicarea dreptului de administrator, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar (lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor".

În cauză recursul a fost declarat la data de 27.09.2017 fiind semnat de administratorul special C. care nu mai avea din 29.06.2017 dreptul de a reprezenta societatea recurentă - debitor în procedura insolvenței în cauză operând dispozițiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu dispozițiile art. 58 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 85/2006 dreptul de respingere avându-l administratorul judiciar desemnat respectiv B..

Acest administrator judiciar a fost citat în cauză pentru a-și preciza poziția în raport de recursul declarat de administratorul special, respectiv de a preciza dacă își însușește recursul.

Lichidatorul judiciar a comunicat la dosar că nu își însușește recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. societate în faliment prin administratorul special C. - conform adresei aflate la dosar recurs.

În raport de această poziție, Curtea constată că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a administratorului special al recurentei este întemeiată, recursul fiind declarat de o persoană care nu mai avea calitatea de reprezentant al reclamantei societate în faliment, iar recursul nu a fost însușit ca demers legal ce către administratorul judiciar care reprezenta legal recurenta în faliment din 29.06.2017.

Curtea în baza art. 196 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 200 alin. 4

1

și art. 496 C. proc. civ. va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a administratorului special al recurentei și va anula cererea de recurs formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a administratorului special al recurentei și în consecință, anulează cererea de recurs împotriva sentinței nr. 53/2017 din 13 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iulie 2020.