Decizia nr. 3278/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență

Anularea Deciziei nr. DR c 7449 din 23 iunie 2014, emisă de pârâtă, prin Serviciul Soluționare Contestații, privind soluționarea contestației formulată împotriva actului administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea având ca obiect restituirea integrală a sumei de 1.086.955 lei, plătită nedatorat, precum și acordarea dobânzilor fiscale în cuantum de 2.439.081 lei;

Obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea actului administrativ pentru compensarea/restituirea sumei totale de 526.411 lei, stabilită prin decizia de impunere nr. 11082 din 5 iulie 2005;

Recunoașterea dreptului subscrisei la acordarea dobânzii fiscale în cuantum de 2.469.364 lei;

Obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea actelor administrative de acordare a dobânzilor datorate ca urmare a soluționării laturii civile din Dosarul nr. x/112/2007 al Tribunalului Bistrița Năsăud;

Obligarea pârâtei la plata efectivă a dobânzilor datorate până la data de 07.10.2014 în cuantum de 2.469.364 lei;

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces. Prin sentința civilă nr. 48 din 16 martie 2015, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 937 din 30 iunie 2015, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 C. proc. civ., va pronunța în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, primul capăt al cererii de chemare în judecată privește anularea Deciziei DR c nr. 7499 din 23 iunie 2014 privind cererea reclamantei de restituire a sumei de 1.086.955 lei, înregistrată la pârâtă sub nr. 14030/27.12.2013, iar cererile următoare privesc obligarea pârâtei la emiterea actelor administrative pentru restituirea/compensarea sumei de 526.411 lei și, respectiv pentru plata dobânzii fiscale în cuantum de 2.469.364 lei. Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”. În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 1.000.000 lei, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act ce vizează o creanță fiscală al cărei cuantum se situează peste pragul valoric de 1.000.000 lei, respectiv suma de 1.086.955 lei, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel. În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și opțiunea reclamantei. În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.