ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3428/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele

I.Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, a solicitat obligarea pârâtei să soluționeze contestația formulată de S.C. A. S.R.L. la data de 16.09.2014, comunicată la data de 17.09.2014 și completată la data de 18.09.2014 și să emită decizie conform art. 210 - 211 din Codul de procedură fiscală, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 71 din 11 martie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea având ca obiect obligația de a face formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Șcheia, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și a fost obligată pârâta să soluționeze contestația formulată de S.C. A. S.R.L. Scheia împotriva decizie de impunere nr. x/21.08.2014, a dispoziției nr. 185/14.08.2014 și a RIF nr. x/21.08.2014 și să emită decizia conform art. 210 - 211 Codul de procedură fiscală.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 1860 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii, arătându-se că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta a criticat sentința recurată și sub aspectul cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată.

În esență, recurenta a susținut că adresa nr. 21039/26.09.2014 prin care DGRFP Iași înștiințează AJFP Suceava cu privire la depunerea contestației și solicită transmiterea dosarului organului de soluționare competent, întrerupe termenul prevăzut la art. 70 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

În opinia recurentei, termenul de soluționare a contestației s-a prelungit cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate, conform art. 70 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 26 aprilie 2017 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

Astfel, se reține, din probatoriul administrat, că în perioada 09.05.2014-21.08.2014, activitatea societății A. S.R.L. din perioada 01.01.2009 - 31.03.2014 a fost supusă inspecției fiscale.

Prin dispoziția nr. 185/14.08.2014 2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice lași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava s-a dispus depunerea declarațiilor 394 corecte până la data de 30.09.2014.

Prin decizia de impunere nr. x din 21.08.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice lași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava reclamantei i s-a pus în vedere să achite obligațiile fiscale suplimentare de plată, respectiv impozit pe profit și accesorii în cuantum total de 554.818 RON și TVA și accesorii de plată de 895.780 RON până la data de 05.10.2014.

La baza deciziei stă raportul de inspecție fiscală nr. x din 21.08.2014 emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice lași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava prin care s-au stabilit diferențele în plus de plată, "motivat de faptul că prețurile declarate de administratorul societății au fost diminuate în mod ilegal". La data de 16.09.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 205 din Codul de procedură fiscală, s-a solicitat revocarea actelor de mai sus, contestația fiind primită de pârâta la data de 17.09.2014. La data de 18.09.2014, reclamanta și-a completat contestația, completarea fiind transmisă pârâtei pe fax.

Această cerere adresată recurentei-pârâte nu a primit nici un răspuns din partea acestei autorități, în cauză fiind incident termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală iar acțiunea prin care intimatul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ este circumscrisă prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În drept, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h din Legea nr. 554/2004 definesc nesoluționarea unei cereri în termen legal, ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la primirea cererii, dacă prin lege specială nu se prevede un alt termen.

Potrivit dispozițiilor art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal:

"(1)Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, aceste termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate".

În speță, judecătorul fondului a admis cererea intimatei-reclamante, reținând în baza probatoriului administrat în cauză, faptul că termenul de 45 de zile prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate pentru soluționarea cererii adresate pârâtei nu a fost respectat.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect și în temeiul dispozițiilor legale incidente în cauză, judecătorul fondului a reținut ca fiind întemeiată acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei la soluționarea contestației formulate de S.C. A. S.R.L. Scheia împotriva decizie de impunere nr. x/21.08.2014, a dispoziției nr. 185/14.08.2014 și a RIF nr. x/21.08.2014 și la emiterea deciziei conform art. 210 - 211 Codul de procedură fiscală.

Sunt nefondate susținerile recurentei-pârâte potrivit termenul de soluționare a contestației s-a prelungit cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate, întrucât din actele aflate la dosar nu rezultă că recurenta-pârâta ar fi solicitat informații suplimentare reclamantei, iar corespondența dintre DGRFP Iași și ASJFP Suceava nu justifică prelungirea termenului prevăzut de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal.

De altfel, din analiza actelor depuse de recurentă, respectiv adresa din 26.09.2014 prin care se solicită organului emitent al actelor administrative contestate întocmirea Referatului cu propuneri de soluționare și trimiterea acestuia împreună cu dosarul cauzei în termen de 5 zile organului de soluționare competent și adresa din 14.10.2014 prin care se transmit documentele solicitate, nu rezultă solicitarea de a fi furnizate informații, suplimentare relevante și necesare pentru luarea deciziei.

Este adevărat că la dosarul de recurs s-a depus decizia 3725/26.08.2016 emisă de DGRFP Iași privind soluționarea contestației formulate de S.C. A. S.R.L., însă legalitatea termenului de soluționare a contestației se analizează în raport de data pronunțării sentinței recurate.

Astfel, instanța de control judiciar constată că din actele depuse chiar de recurentă rezultă că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. (1) pentru soluționare a contestației a fost depășit.

Nefondate sunt și criticile recurentei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a pârâtei și a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1860 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței nr. 71 din 11 martie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței nr. 71 din 11 martie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.