ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5416/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5416/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea adresată înregistrată sub nr. x/2016 din 12 septembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. Șcheia a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași solicitând anularea Deciziei nr. 3725 din 26.08.2016 privind soluționarea contestației formulată de S.C. A. S.R.L, a deciziei de impunere nr. x din 21.06.2014 înregistrată sub nr. x din 26.08.2014, a dispoziției nr. 185/14.08.2014 și a raportului de inspecție fiscală nr. x din 21.08.2014, toate emise de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 97 din 13 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea, a fost anulată decizia nr. 3725 din 26.08.2016. Au fost anulate, în parte, decizia de impunere nr. x din 21.08.2014 și raportul de inspecție fiscală nr. x din 21.08.2014, respectiv pentru suma de 1.438.554 RON. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 20.300 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Cererea de recurs formulată
Împotriva sentinței nr. 97 din 13 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.
Apărările intimatei
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate excepția de tardivitate a recursului dedus judecății în prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de față este tardiv formulat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
În cauză, în ceea ce privește recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, se constată că sentința recurată a fost comunicată la 06.07.2017, potrivit dovezii aflate la dosarul instanței de fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 25.07.2017, conform vizei de primire aplicate pe prima pagină a cererii, în condițiile în care ultima zi de declarare în termen a recursului era data de 24.07.2017.
În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenta-pârâtă la data de 24.07.2017.
Conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel." Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, demers ce presupune exercitarea unui drept procesual.
De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenta-pârâtă, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs, deși a fost acordat un termen în acest sens.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Prin urmare, pentru considerentele anterior relevate și în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței nr. 97 din 13 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței nr. 97 din 13 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2020.