ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3069/2017

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 30 iulie 2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, a solicitat anularea Deciziei nr. 7485 emisă de pârâtă la data de 07 iulie 2014.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 43 din data de 10 martie 2015, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 43 din 10 martie 2015, a formulat recurs reclamantul A., criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată, fondându-și recursul pe prevederile art. 485 și urm. C. proc. civ. În susținerea recursului se arată că instanța de fond a greșit când a apreciat ca fiind tardivă acțiunea, întrucât reclamantul a contestat în termen decizia emisă de intimata-pârâtă, procesul-verbal de inspecție fiscală fiindu-i comunicat la data de 14 octombrie 2013, la 5 ani după întocmire.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 iulie 2015, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 05 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Părțile nu au depus la dosarul cauzei un punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ. Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință atât prin adresa comunicată la data de 26 iunie 2015, cât și prin comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului la data de 05 mai 2017. Totodată, se reține că cauză nu s-a formulat, de către recurentul-reclamant, o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și nicio cerere de acordare a ajutorului public judiciar, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului. Pe de altă parte, instanța de control judiciar, analizând cererea de recurs, constată că aceasta se limitează la reluarea argumentelor expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată, necuprinzând critici de nelegalitate privind sentința atacată, care să permită încadrarea într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamantul A.