ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3452/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2017, reclamanta S.C. " A. " S.R.L. a formulat plângere împotriva deciziei nr. 5242 din 17.03.2017 emisă de către Direcția Generală regională a Finanțelor Publice Iași.

Prin sentința nr. 21/2018 din data de 8 februarie 2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A respins, ca nefondată, acțiunea, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență - administrator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.

Împotriva sentinței nr. 21/2018 din data de 8 februarie 2018, pronunțată de pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. " A. " S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii formulate cu consecința admiterii contestației și obligarea organului fiscal la soluționarea contestației.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21.02.2019, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a invocat excepția excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac câte poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenta reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Lecturând argumentele dezvoltate de prima instanță, Înalta Curte constată că aceasta a reținut foarte clar că "fiind vorba de legalitatea și realitatea operațiunilor înregistrate de reclamantă în contabilitate, respectiv de suspiciunea de înregistrare a unor operațiuni fictive, a evidențierii unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, și având în vedere conținutul infracțiunii reglementată prin art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, relevanța soluționării dosarului penal, de natură a justifica în condițiile art. 277 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală măsura suspendării contestației administrative, nu poate fi negată."

Ceea ce critică reclamanta este "punctul de vedere exprimat de către instanța de fond, potrivit căruia intimata DGRFP Iași a aplicat dispozițiile art. 277 alin. (1) lit. a) din legea nr. 207/2015 în condițiile în care textul de lege prevede posibilitatea de a proceda la suspendarea soluționării contestației și nu obligativitatea unei astfel de suspendări.".

Totodată, reclamanta se exprimă în sensul că solicită să se aibă în vedere de către instanța de control judiciar motivele invocate în fața primei instanțe prin plângerea formulată. "Să constatați că sensul corect de interpretare al textului normativ cuprins în art. 214 alin. (1) Codul de procedură fiscală este că "numai în situația în care determinarea corectă a situației fiscale ar presupune administrarea de mijloace de probe inaccesibile organului fiscal (însă accesibile celui penal), atunci se așteaptă soluția în cadrul procedurii penale.".

Or, în motivarea recursului, în mare parte, reclamanta emite considerații proprii de ordin juridic față de anumite dispoziții legale și împrejurări de fapt reținute în cuprinsul actelor administrative contestate, ceea ce nu poate echivala sub nicio formă cu indicarea motivelor de nelegalitate a sentinței recurate.

Prin motivele de recurs dezvoltate de recurentă nu se critică niciun argument astfel cum a fost reținut de către prima instanță cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea ca nefondată a acțiunii, astfel că lipsește dezvoltarea în mod real în conținutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecința nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

Obligația de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, așa cum s-a arătat mai sus, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidența acestui motiv de casare.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. " A. " S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B. împotriva sentinței nr. 21/2018 din data de 8 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2021.

GGC - BR