ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5614/2022

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2020 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași anularea Deciziei nr. 10608/17.12.2019 privind soluționarea contestației și a Deciziei nr. 3842/15.05.2019 privind angajarea răspunderii solidare.

Prin sentința nr. 113/22.02.2021 instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a cererii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 62 din 30 martie 2021,Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.

Împotriva sentinței civile nr. 62 din 30 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Iași, reclamantul A. a promovat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, față de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a-l admite, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, art. 31 din Legea nr. 207/2015 prevede că, "În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin domiciliu fiscal se înțelege:

a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;

(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înțelege adresa locuinței pe care o persoană o folosește în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de până la 30 de zile nefiind luate în considerare. Dacă șederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare și nu depășește perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv."

De asemenea, art. 32 alin. (5) prevede că "Modificarea domiciliului sau sediului social care reprezintă și domiciliu fiscal are ca efect și modificarea de drept a domiciliului fiscal, iar contribuabilul/plătitorul nu are obligația depunerii cererii de modificare a domiciliului fiscal."

Față de aceste dispoziții legale, se constată că prima instanță a respins în mod greșit acțiunea, apreciind eronat faptul că pârâta a efectuat în mod legal comunicarea actului administrativ, întrucât organul fiscal a comunicat la domiciliul fiscal al contribuabilului care, din perspectiva eronată a instanței, ar fi fost cel indicat la Oficiul registrului comerțului, la datele ce vizau compania B..

Instanța de fond trebuia să observe faptul că reclamantul are calitatea de contribuabil persoană fizică și nu juridică, sau care desfășoară activități economice, întrucât, la momentul la care intimata a derulat procedura de atragere a răspunderii personale, au luat naștere raporturi juridice individuale între organul fiscal și reclamant.

În aceste condiții, art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 prevede că un act administrativ fiscal individual se comunică contribuabilului la domiciliul său fiscal.

Or, organul fiscal a comunicat actul la un domiciliu la care reclamantul nu mai locuia, plicurile fiind returnate cu mențiunea - destinatar necunoscut la adresă, destinatar mutat.

În Ordinul 2853/2017, la Anexa 3 se prevede că, în cazul contribuabililor care își modifică domiciliul, potrivit legii, iar adresa noului domiciliu este în raza teritorială a organului fiscal în a cărui rază teritorială se află și ultimul domiciliu fiscal al contribuabilului, schimbarea domiciliului fiscal se face de către Direcția generală de tehnologia informației din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, după primirea informațiilor de la Ministerul Afacerilor Interne, cu data înscrierii mențiunii în registrele în care sunt înregistrați, potrivit legii.

Astfel, ORC Iași nu are competențe de a consemna schimbările de domiciliu ale persoanelor fizice, astfel cum eronat a reținut instanța de fond.

În consecință, se impunea anularea Deciziei nr. 10608 din 17. 12. 2019 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației administrativ-fiscale.

Capătul de cerere privind anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nu poate fi admis întrucât este prematur formulat, contestația administrativ fiscală nefiind soluționată pe fond de către emitentul Deciziei nr. 10608/2018, aceasta fiind respinsă ca fiind nedepusă în termen.

Ulterior soluționării contestației administrativ fiscale, în funcție de soluția ce se va pronunța pe fondul acesteia, recurentul are posibilitatea procedurală de a solicita anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare.

Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința recurată și se va dmite în parte acțiunea formulată de reclamantul A..

Se va anula Decizia nr. 10608 din 17. 12. 2019 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iaș și se va obliga pârâta DGRFP Iași la soluționarea pe fond a contestației administrativ-fiscale.

Se va respinge cererea de anulare a deciziei de impunere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 62 din 30 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A..

Anulează Decizia nr. 10608 din 17. 12. 2019 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași(DGRPF -Iași).

Obligă pârâta DGRFP Iași la soluționarea pe fond a contestației administrativ-fiscale.

Respinge cererea de anulare a deciziei de impunere.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.