ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3086/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 11.11.2020 și ulterior completată, reclamanții A. și B. au solicitat anularea deciziei nr. 10097/17.03.2020 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finantelor Publice Iasi și a deciziei nr. 631/31.12.2019 prin care pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a dispus atragerea răspungerii solidare în limita sumei de 39.995 RON.

Prin sentința nr. 538 din data de 22 iunie 2021 Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. și respinge pe această excepție acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi și Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iași.

Respinge cererea de repunere în termenul de contestare a deciziei nr. 10097/17.03.2020 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iasi, formulată de reclamanta A. .

Respinge ca nefiind formulată în termen cererea reclamantei A. privind anularea deciziei nr. 10097/17.03.2020 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finantelor Publice Iasi.

Admite exceptia inadmisibilității și respinge pe această excepție cererea reclamantei A. privind anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/31.12.2019 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iasi."

Prin decizia nr. 909 din 10 noiembrie 2021 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

"Admite recursul formulat de recurenta A. împotriva sentinței nr. 538/ca/22.06.2021 a Tribunalului Iași, pe care o casează în parte.

Respinge ca lipsită de obiect cererea reclamantei A. de repunere în termenul de contestare a deciziei nr. 10097/17.03.2020 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.

Respinge excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/31.12.2019 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.

Respinge ca inadmisibilă cererea recurentei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (2), (3) și 4, art. 47 alin. (16), art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015."

Împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României din cuprinsul deciziei menționate a declarat recurs A., solicitând casarea în parte a hotărârii și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța a respins, în mod greșit, cererea sa de sesizare a Curții Constituționale a României, desi aceasta întrunea toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul instanței, vizează dispoziții legale în vigoare (art. 46 alin. (2), (3) și 4, art. 47 alin. (16), art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015) ce au legătură cu soluționarea cauzei și nu au fost deja declarate neconstituționale printr-o hotărâre anterioară.

În privința legăturii cu soluționarea cauzei, recurenta a arătat că litigiul dedus judecății aduce în discuție procedura comunicării actului administrativ fiscal reglementată de dispozițiile Codului de procedură fiscală ce sunt vizate de excepția ridicată. Din perspectiva îndeplinirii acestei condiții, instanța de judecată poate analiza doar superficial legătura dintre cauza dedusă judecății și dispoziția din lege sau ordonanță vizată de excepția de neconstituționalitate. Este suficient ca între obiectul cauzei și norma sau textul normei care face obiectul excepției de neconstituiționalitate să existe o minimă legătură pentru ca această condiție de admisibilitate să fie îndeplinită. O analiză profundă din partea instanței de judecată a aproprierii dintre obiectul cauzei și obiectul excepției cu consecința respingerii pe motivul inadmisibilității echivalează cu o veritabilă analiză a temeiniciei a excepției de neconstituționalitate, aspect care ține de resortul instanței de contencios constituțional, așa cum s-a reținut, de altfel, și prin Decizia CCR nr. 546 din 7 iulie 2020, paragraf 16.

Or, în speța pendinte legătura dintre prevederile reclamate a fi neconstituționale și obiectul cauzei este evidentă de vreme ce motivele contestației gravitează în jurul raționamentului potrivit căruia comunicarea actului administrativ fiscal pe suport hârtie este desuetă, discriminatorie și, deopotrivă, în total dezacord cu principiul securității juridice.

Deși au fost legal citate, intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.

Examinând dispoziția atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (…) privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Sesizarea instanței de contencios constituțional se dispune în condițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - excepția privește neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; - legea, ordonanța sau dispoziția normativă are legătură cu soluționarea cauzei; - excepția a fost ridicată de una din părți, de instanță din oficiu sau de procuror; - dispozițiile criticate ca neconstituționale nu au fost deja declarate ca atare printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În prezenta cauză, obiectul excepției de neconstituționalitate invocate de recurenta A. îl reprezintă următoarele dispoziții din Legea nr. 207/2015:

"Art. 46. - Conținutul și motivarea actului administrativ fiscal

... (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului și, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului.

(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele prevăzute la alin. (2), cu excepția elementelor prevăzute la lit. h).

(4) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică de organul fiscal central se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanțelor Publice, bazată pe un certificat calificat. .

Art. 47. - Comunicarea actului administrativ fiscal

... (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin poștă potrivit alin. (3) - (7), fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8) - (12), fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13), iar actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță potrivit alin. (15) - (17). .

(16) În cazul actelor administrative fiscale emise de către organul fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F., cu avizul Autorității pentru Digitalizarea României. Actele administrative fiscale emise de organul fiscal central care se transmit obligatoriu prin asemenea mijloace se stabilesc prin ordin al președintelui A.N.A.F."

În motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, recurenta a arătat că dispozițiile criticate încalcă principiul legalității consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României, dar și dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. De asemenea, în lipsa unui criteriu clar de identificare a actelor comunicate prin poștă și a celor comunicate prin mijloace electronice de comunicare la distanță, textele sunt lipsite de previzibilitate, fiind înfrânt principiul securității juridice.

Date fiind obiectul cauzei (anulare act administrativ-fiscal), apărările părților referitoare la comunicarea actului atacat, considerentele deciziei pronunțate în recurs și aspectele ce vor fi analizate cu ocazia rejudecării, conform deciziei de casare, Înalta Curte constată că în cauză erau îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

Astfel, dispozițiile pretins neconstituționale fac parte dintr-un act normativ în vigoare la momentul invocării excepției și au legătură cu soluționarea cauzei, prin prisma obiectului dedus judecății și a stadiului concret în care se află litigiul. De asemenea, excepția a fost invocată de o parte din proces, iar dispozițiile atacate nu au fost anterior declarate neconstituționale prin vreo decizie a Curții Constituționale a României.

Pentru considerentele expuse, constatând că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii recurentei de sesizare a Curții Constituționale a României este afectată de nelegalitate, ea fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va admite recursul și, admițând cererea recurentei A., va sesiza Curtea Constituțională a României cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (2), (3) și (4), art. 47 alin. (16), art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României din cuprinsul deciziei nr. 909 din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Admite cererea recurentei A..

Sesizează Curtea Constituțională a României cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (2), (3) și (4), art. 47 alin. (16), art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.