Decizia nr. 1813/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 172/2022 a Curții de Apel Iași

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice lași - Serviciul de soluționare Contestații și Administrația Județeană a finanțelor Publice Iași - Serviciul Juridic, anularea Deciziei de soluționare a contestației prealabile nr. 5006/14.01.2021 ca răspuns la contestația împotriva Deciziei de impunere nr. x/09.05.2016, a Raportului de Inspecție fiscală nr. x/09.05.2016 și a Procesului-verbal nr. x/20.04.2016.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 172 din 12 decembrie 2022 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului penal nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Iași. Admite excepția inadmisibilității cererii de anulare a Procesului-verbal nr. x/20.04.2016 în vederea stabilirii măsurilor asiguratorii. Respinge cererea de anulare a Procesului-verbal nr. x/20.04.2016, ca inadmisibilă. Respinge cererea de anulare a Deciziei nr. 5006/14.01.2021 de respingere a contestației, a Deciziei de impunere nr. x din 09.05.2016 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 09.05.2016 formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. (x, CUI x) în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, ca neîntemeiată."

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator B., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acțiunii în sensul anulării Deciziei nr. 5006/14.01.2021 de soluționare a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x din 09.05.2016, Raportului de inspecție fiscală nr. x din 09.05.2016 și Procesului-verbal nr. x/20.04.2016. În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că sentința primei instanțe este pronunțată cu ignorarea forței probante a înscrisurilor prezentate de reclamantă și a expertizelor contabile efectuate, net superioară supozițiilor nedovedite si neîntemeiate ale organelor fiscale, care au acționat cu unicul scop de a calcula și impune societății obligatii fiscale nedatorate. În subsidiar, ca urmare a valorificării concluziilor expertizei contabile, s-a solicitat anularea parțială a actelor contestate, în sensul diminuării sumelor imputate societății, astfel: - impozitul de profit de la suma de 1.258.651 RON la o sumă de doar 12.417 RON; - T.V.A. de la suma de 1.920.545 RON la o sumă de doar 425.757 RON.

Apărările formulate de intimate Intimatele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul de Soluționare Contestații și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Juridic au formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia au invocat excepția nulității recursului, acesta nefiind semnat de reprezentantul legal - lichidatorul judiciar, precum și excepția lipsei de interes în formularea recursului, motivată de împrejurarea că dosarul de faliment nr. x/2017 are termen fixat pentru discutarea închiderii procedurii insolvenței societății debitoare, recurentă-reclamantă în prezenta cauză. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs invocată de intimatele-pârâte, Înalta Curte constată următoarele: Societatea reclamantă din prezenta cauză a fost supusă procedurii de reorganizare și faliment reglementată de Legea nr. 85/2014, având calitatea de societate debitoare în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Iași, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. În acest dosar, prin sentința nr. 120/24.02.2021 judecătorul sindic a dispus, în temeiul art. 71 din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L., fiind numit și administrator judiciar provizoriu pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de actul normativ special. Ulterior, prin sentința nr. 731/24.11.2021, același judecător sindic, în temeiul art. 145 lit. A) alin. (1), pct. b și c din Legea nr. 85/2014, a dispus începerea procedurii simplificate a falimentului debitoarei S.C. A. S.R.L., a desemnat lichidatorul judiciar, a dispus dizolvarea societății debitoare și a ridicat acesteia dreptul de administrare. Potrivit dispozițiilor art. 55 din Legea nr. 85/2014, " După deschiderea procedurii și numirea administratorului special, adunarea generală a acționarilor/asociaților/membrilor își suspendă activitatea și se va putea întruni, la convocarea administratorului judiciar, în cazurile expres și limitativ prevăzute de prezenta lege. La rândul său art. 56 alin. (1) reglementează atribuțiile administratorului special, iar în cuprinsul alin. (2) stabilește faptul că " după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților/membrilor." Prin urmare, raportat la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că mandatul administratorului special, care în general este administratorul statutar al societății, este limitat la participarea la judecarea acțiunilor prevăzute la art. 117-122 ori a celor rezultând din nerespectarea art. 84, acesta fiind îndrituit a formula doar contestații în cadrul procedurii reglementate de legea specială. Dreptul de reprezentare judiciară în beneficiul administratorului statutar derivă din actul constitutiv al societății ori din Legea nr. 31/1990-rep. Așadar, în cazul în care prin hotărârea de deschidere a procedurii judiciare generale a insolvenței nu se ridică dreptul de administrare al debitoarei, ori când limitările nu privesc expres dreptul de reprezentare judiciară, acest drept va fi exercitat plenar de administratorul statutar numit administrator special. Pe de altă parte, prerogativele administratorului special desemnat în beneficiul insolvenței în cursul procedurii insolvenței sunt determinate expres și limitativ prin dispozițiile art. 56 din Legea nr. 85/2014 și, după cum se observă din examinarea acestora, dreptul general de reprezentare judiciară nu se regăsește printre acestea. Așadar, prerogativele administratorului special sunt afectate unor acte de procedură ori procesuale specifice procedurii judiciare a insolvenței. Conform atribuțiilor indicate de art. 56 din Legea nr. 85/2014, nu rezultă că administratorul special ar putea reprezenta persoana juridică în insolvență, în ceea ce privește acțiunile în justiție, singurele acțiuni în care este reprezentantul debitorului în insolvență fiind cele în anularea actelor frauduloase și contestațiile din cadrul procedurii insolvenței, pe care le-ar formula chiar acesta. Prin urmare, cu excepția acestor situații speciale, circumscrise Legii nr. 85/2014, legiuitorul nu a conferit putere de reprezentare legală judiciară administratorului special. În schimb, conform art. 58 alin. (1) lit. 1 din aceeași lege, administratorul/lichidatorul judiciar apare ca fiind reprezentantul legal judiciar al debitorului în insolvență în cereri introduse în afara procedurii ce se desfășoară în fața judecătorului sindic. Chiar dacă legea specială indică în respectivul text anumite tipuri de acțiuni, acesta este un prim indiciu în sensul că, în ceea ce privește reprezentarea în fața instanțelor, în afara procedurii insolvenței, cel îndrituit este administratorul/lichidatorul judiciar. Acest text din legea specială se poate completa și cu rațiunea instituției administratorului judiciar. Totodată, această interpretare este susținută și de dispozițiile art. 415 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitoare la Reluarea judecării procesului, conform cărora "judecata cauzei suspendate se reia: 2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părții interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1 - 6;. Așadar, acesta este considerat de legiuitor reprezentantul legal, din moment ce toată enumerarea din articolul respectiv vizează redeschiderea procesului, cu arătarea reprezentanților legali. În prezenta cauză, în raport de mențiunile din cuprinsul cererii de recurs și de împrejurarea deschiderii procedurii insolvenței și ridicării dreptului de administrare, Înalta Curte a dispus citarea recurentei-reclamante prin lichidatorul judiciar Avizo IPURL IAȘI cu mențiunea de a preciza dacă își însușește calea de atac formulată de către administratorul statutar al societății, însă acesta nu a răspuns solicitării instanței. De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici susținerile din răspunsul la întâmpinare, prin care fostul administrator statutar pretinde că formularea acțiunii și a căii de atac nu reprezintă acte de administrare a societății, ci doar acțiuni necesare pentru restabilirea situației fiscale reale, absolut necesară pentru soluționarea ulterioară, în mod corect și legal, a cererilor de atragere a răspunderii sale patrimoniale, aceste susțineri neputând înlătura aplicarea dispozițiilor legale referitoare la reprezentarea judiciară a societăților în privința cărora s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență. Prin urmare, în raport de dispozițiile legale anterior enunțate și analizate, Înalta Curte constată că domnul B., în calitate de fost administrator statutar al societății recurente, nu justifică, în cauză, calitatea de reprezentant legal pentru formularea prezentului demers judiciar, astfel încât, pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va admite excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs invocată de intimatele-pârâte și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator B., pentru lipsa calității de reprezentant legal a semnatarului cererii de recurs.