ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1665/2021

Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub dosar nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași în numele și pentru Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iași, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/2018 emisă de către Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iași. La data de 14.05.2019, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Iași, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 732/16.05.2019, cauza a fost declinată spre competență soluționare Tribunalului Ialomița. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 07.06.2019 sub dosar nr. x/2019. Totodată, reclamanta a învederat instanței că solicită anularea atât a Deciziei nr. 20547/31.05.2018 de atragere a răspunderii în solidar, cât și a Deciziei nr. 10696 din 31.08.2018 privind soluționarea contestației administrativ fiscale promovată de societate, emisă de DGRFP Iași - Direcția Colectare, ca fiind nelegale și netemeinice și exonerarea societății de la plata sumei de 81.839,38 RON. Prin sentința civilă nr. 1420F/03.12.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Ialomița – secția Civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iași. Împotriva acestei sentințe, partea reclamantă S.C. A. S.R.L. a declarat apel înregistrat la data de 24.12.2019, sub dosar nr. x/2020, pe rolul Curții de Apel București. Fiindu-i comunicată declarația de apel, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea apelului și respingerea căii de atac în consecință. La termenul de judecată din 18 mai 2020, Curtea de Apel București a invocat excepția nulității apelului prin prisma timbrajului.

Hotărârea instanței de fond Prin decizia nr. 9 din 18 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția netimbrării apelului și a fost anulat apelul formulat de apelanta – reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1420F/03.12.2019, pronunțată de Tribunalul Ialomița – secția Civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, ca netimbrat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 9 din 18 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a arătat că instanța a procedat la o greșită aplicare a legii. Astfel, curtea de apel, în mod greșit a aplicat dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., dispunând anularea apelului, în condițiile în care reclamanta și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță, achitând taxa judiciară de timbru în cuantum de 25 de RON, pe care a depus-o la dosar prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 24.02.2020. În concluzie, a apreciat recurenta că au fost nerespectate dispozițiile art. 21 din Constituția României, încălcându-i-se dreptul liberului acces la justiție și dreptul la un process echitabil. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 1 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor procesual civile, astfel cum acestea au fost reținute de curtea de apel, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar constată că potrivit Rezoluției din data de 16 ianuarie 2020 a completului învestit cu judecarea cauzei din cadrul Curții de Apel București, în condițiile art. 471 1 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 470 alin. (1) lit. e), alin. (2) și (3), s-a stabilit în sarcina părții apelante obligația ca, în 10 zile de la comunicare, să regularizeze cererea de apel prin semnarea acesteia în original, iar, până la termenul de judecată să achite o taxă judiciară de timbru de 25 RON, conform art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, cu mențiunea dreptului de reexaminare în termen de 3 zile de la comunicare. Prin rezoluția din data de 5 martie 2020, s-a stabilit termen de judecată la data de 18 mai 2020, în ședință publică, cu citarea părților. În aceste condiții, instanța de control judiciar apreciază că este admisibilă calea de atac a recursului exercitată de recurenta-reclamantă, întrucât instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor de procedură de drept comun, calea de atac de față putând fi examinată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerarea respectării aceluiași cadru procesual. Înalta Curte constată că instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași în numele și pentru Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iași, solicitând anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/2018 emisă de către Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Iași și a Deciziei nr. 10696 din 31.08.2018 privind soluționarea contestației administrativ fiscale promovată de societate, emisă de DGRFP Iași - Direcția Colectare, ca fiind nelegale și netemeinice și exonerarea societății de la plata sumei de 81.839,38 RON. Prin sentința civilă nr. 1420F/03.12.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Ialomița – secția Civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iași. Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, prin decizia recurată Curtea de apel admițând excepția nulității apelului și anularea acestuia ca netimbrat, pentru lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță în sarcina părții apelante. Instanța de control judiciar nu împărtășește această soluție în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident, reține caracterul fondat al motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cărora se circumscriu criticile formulate de recurenta-reclamantă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluția de casare în soluționarea recursului, "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Înalta Curte observă că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă" se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii. Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii. Amintește instanța de control judiciar că unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., potrivit cu care "(1) Judecătorul soluționează litigiul conform normelor de drept aplicabile, (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale (...)". Înalta Curte reține că la dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal se află dovada achitării taxei judiciare de timbru de 25 RON, respectiv chitanța nr. x/10.02.2020 emisă de Consiliul Local Adunații Copăceni, înregistrată la dosar la data de 24 februarie 2020. Față de aceste motive, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, prin admiterea excepției nulității apelului, anulând apelul pentru lipsa dovezii achitării timbrajului, motiv pentru care, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 21 din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și în vederea asigurării dublului grad de jurisdicție și a tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata le conferă părților litigante, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre o nouă judecată, urmând ca instanța să analizeze legalitatea căii de atac exercitate de reclamantă, respectiv să procedeze la calificarea acesteia, având în vedere că, față de excepția nulității, este prioritară excepția inadmisibilității prin prisma legalității căii de atac astfel cum este definită de C. proc. civ. și de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.