ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5529/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1968/2012 din 3

iulie 2012, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată

de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud și a declinat competența de soluționare a acțiunii

în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC E. SRL, în

contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Bistrița-Năsăud, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că în speță este supus controlului de

legalitate, pornind de la prevederile art. 218 C. proc. fisc., un act

administrativ fiscal prin care s-au stabilit taxe în valoare totală de 518.287

RON, reprezentând: 78.459 RON impozit pe profit, 46.423 RON accesorii aferente

impozitului pe profit, 262.295 RON taxă pe valoare adăugată și 131.110 RON

accesorii aferente TVA, iar suma pretins contestată, de doar 498.746 RON,

rezultată prin scăderea sumei de 19.541 RON, ca urmare a achiesării la cele

stabilite de ordonanța dată de organele penale în Dosarul nr. 403/P/2004, în

realitate privește în întregime actul de impunere, deoarece vizează deopotrivă

impozitul pe profit, TVA-ul și accesoriile aferente acestora.

Tribunalul a apreciat

că, deși atunci când persoana care se consideră vătămată nu contestă în

întregime obligația stabilită prin actul administrativ atacat, pragul valoric

are în vedere numai suma în litigiu (contestată), iar nu cuantumul total al

debitelor stabilite prin actul respectiv, acesta nu este cazul în speța de

față, câtă vreme se pune problema stabilirii cuantumului real al impozitelor și

taxelor datorate - impozit pe profit, TVA-ul și accesoriile acestora,

contestându-se în întregime obligația stabilită prin actul administrativ

atacat.

Prin Sentința civilă

nr. 790/2012 din 30 octombrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de

Apel, invocată de reclamanta SC E. SRL Rebrișoara, a declinat competența de

soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Bistrița-Năsăud reclamanta SC E. SRL a solicitat instanței anularea Deciziei

nr. 5 din 26 ianuarie 2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Bistrița-Năsăud, anularea Deciziei de impunere nr. 819 din 21 august 2006,

precum și a actului de executare silită, adoptate în baza deciziei de

restituire a sumelor reținute în mod nelegal de Direcția Generală a Finanțelor

Publice și că prin precizarea de acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului

Bistrița-Năsăud reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 5 din 26 ianuarie

2012 și a Deciziei de impunere nr. 819 din 28 iunie 2012 în partea ce privește

pretinsa creanță fiscală în cuantum de 498.746 RON, din suma totală de 518.287

RON stabilită prin Decizia de impunere nr. 819 din 21 august 2006.

A mai reținut Curtea

că din modul de redactare al art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă

că acesta se referă expres la litigii ce privesc taxe, impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora, iar cele a căror cuantum este de până

la 500.000 RON se soluționează în fond de Tribunal, precum și faptul că, atunci

când persoana vătămată nu contestă în întregime obligația stabilită prin actul

administrativ atacat, pragul valoric avut în vedere privește numai suma

contestată, iar nu cuantumul total al debitelor stabilite.

Raportat la cele

expuse, la principiul disponibilității procesului civil, instanța, în baza art.

137, 158, 159 C. proc. civ., art. 10 din Legea nr. 554/2004 a admis excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel, invocată de reclamanta SC E. SRL

Rebrișoara și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de

competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere faptul că în cauza de față

reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, anularea Deciziei

nr. 5 din 26 ianuarie 2012, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Bistrița-Năsăud în soluționarea contestației formulate de societatea reclamantă

împotriva Deciziei de impunere nr. 819 din 21 august 2006, precum și anularea

acesteia din urmă și restituirea sumelor reținute nelegal.

Ulterior, la data de

4 mai 2012, contestatoarea și-a precizat acțiunea în sensul anulării Deciziei

nr. 5 din 26 ianuarie 2012 emisă de către intimata Direcția Generală a Finanțelor

Publice Bistrița-Năsăud în soluționarea contestației formulată împotriva

Deciziei de impunere nr. 819 din 21 august 2006, în partea ce privește pretinsa

creanță fiscală în cuantum de 498.746 RON, cu motivarea că în soluționarea

Dosarului penal nr. 403/P/2004 s-a administrat un vast material probatoriu,

inclusiv un raport de expertiză contabilă, iar prin ordonanța Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, pronunțată în data de 12 decembrie 2007, s-a

concluzionat că „prejudiciul total este de 19.541 RON și a fost achitat de

către SC E. SRL Rebrișoara cu O.P. nr. a din 6 iunie 2007 și nr. b din 6 iunie

2007 la Trezoreria Năsăud”.

A arătat

contestatoarea că, astfel, creanța bugetară stabilită în urma efectuării

cercetărilor penale privitoare la Decizia de impunere nr. 819/2006 a fost

stabilită în mod definitiv la suma de 19.541 RON, sumă ce a fost achitată din

creanța totală stabilită prin Decizia de impunere nr. 819/2006, rămânând în

discuție suma de 498.746 RON. Ca atare, a solicitat anularea finalmente a

Deciziei de impunere nr. 819/2006 în partea ce privește pretinsa creanță

bugetară contestată în cuantum de 498.746 RON, sens în care a apreciat că

Tribunalului Bistrița-Năsăud îi revine competența materială de soluționare,

date fiind prevederile art. 10 din Legea nr. 554/20004.

Înalta Curte constată

faptul că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că societatea a

înțeles să conteste Decizia nr. 819/2006 doar cu privire la măsura de

respingere ca neîntemeiată a contestației pentru suma totală de 498.746 RON.

Față de situația de

fapt expusă anterior, Înalta Curte constată că speță urmează a fi soluționat un

litigiu fiscal care are ca obiect cererea de anulare a unor acte

administrativ-fiscale, fiind aplicabile în materie de competență prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

În interpretarea și

aplicarea normelor de competență cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut cu caracter unitar că

aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței

materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric,

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

În cauza de față este

aplicabil primul criteriu enunțat anterior.

Cu alte cuvinte, dacă

litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește

în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru

departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de

500.000 RON.

În cauză, fiind vorba

de un litigiu având ca obiect o creanță fiscală contestată în sumă de 498.746

RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a

instanței de contencios administrativ revine secției de contencios

administrativ și fiscal a Tribunalului Bistrița-Năsăud, competent și din punct

de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bistrița

Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC E. SRL Rebrișoara, în

contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Bistrița-Năsăud, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 mai 2013.

Procesat de GGC - AS