ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1429/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalul Bistrița- Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat contestație împotriva deciziei de impunere x/08.02.2016, solicitând desființarea în totalitate a acesteia și, pe cale de consecință, anularea obligațiilor de plată în sumă totală de 5.697.429 RON, din care: impozit pe profit suplimentar - 2.278.972 RON și TVA suplimentar - 3.418.457 RON.

Reclamanta a depus cerere modificatoare prin care a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere.

Prin sentința civilă nr. 336/2016 din 27.09.2016, Tribunalul Bistrița Năsăud a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 409/2016 din 12 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive de instanță, invocată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud și a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud; instanța a respins cererea de suspendare a deciziei de impunere x/8.02.2016 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud.

Împotriva sentinței civile nr. 409 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 noiembrie 2017 și apoi recomunicat, prin poșta electronică recurentei-reclamante, la data de 18 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului magistratul raportor a reținut că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în valoare de 100 de RON, așa cum prevăd dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. În situația în care nu este achitată taxa judiciară de timbru s-a propus soluția de anulare a recursului, ca netimbrat.

De asemenea, magistratul raportor a reținut că cererea de recurs este nemotivată, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în mod expres de art. 486 din Noul C. proc. civ., sub sancțiunea nulității recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, " pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

Din actele dosarului rezultă faptul că prin raportul întocmit cu privire la admisibilitatea recursului formulat s-a pus în vedere recurentei să achite taxa judiciară de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, în valoare de 100 RON, de la data comunicării raportului, până la data analizării admisibilității în principiu a recursului.

În conformitate cu art. 486 alin. (2) teza I-a din C. proc. civ., " La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii."

Având în vedere faptul că în cauză recurenta nu și-a îndeplinit obligația de timbrare ce-i revenea, până la acest termen, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea anulării recursului.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.:

"În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: […]

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.

În cauză, analizând cererea de recurs, Înalta Curte constatată că recurenta-reclamantă nu a invocat niciunul dintre motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanțe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege.

În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 409/2016 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2018.