ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată de reclamata SC A. SRL, în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Bistrița, aceasta a solicitat instanței desființarea deciziei de impunere nr. x din 20 ianuarie 2016 și anularea obligațiilor de plată stabilite.

Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - A.J.F.P. Bistrița-Năsăud a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și a cererii de suspendare.

Prin Sentința civilă nr. 397/2016 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - A.J.F.P. Bistrița-Năsăud.

Împotriva Sentinței civile nr. 397/2016 din 7 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamata SC A. SRL, arătând că nu i-a fost comunicată hotărârea recurată și solicitând comunicarea hotărârii recurate la adresa sa de email.

Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, în nume propriu și în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Bistrița, a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ. și solicită, în principal să se constate nulitatea cererii de recurs și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea cererii de recurs, din perspectiva motivării acesteia, a timbrării și a depunerii cererii de recurs în original, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nul.

2.1. În ceea ce privește nedepunerea unui exemplar din cerere de recurs cu originalul semnăturii, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (...) semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a depus cererea de recurs în copie la Curtea de Apel Cluj, la data de 13 decembrie 2016, recursul nepurtând semnătura recurentei.

Prin citațiile emise pentru termenele din 23 noiembrie 2018 și 07 februarie 2019, precum și prin citația emisă la adresa de email indicată, i-a fost adusă la cunoștință recurentei-reclamante obligația depunerii unui exemplar din cererea de recurs care să conțină semnătura olografă, potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar.

Până la termenul de judecată acordat în cauză, recurenta-reclamantă nu a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, respectiv nu a comunicat instanței un exemplar original al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În consecință, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 și art. 196 C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată.

2.2 În ceea ce privește netimbrarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (...)".

În prezenta cauză a fost dedusă judecății cererea de recurs formulată de SC A. SRL, pentru care taxa judiciară de timbru era în cuantum de 50 RON, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(2) Se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat", având în vedere că prin Sentința civilă nr. 397/2016 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL.

Recurenta-reclamantă nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de textul de lege mai sus evocat.

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora timbrarea cererii reprezintă o cerință prevăzută sub sancțiunea nulității.

În același context, potrivit dispozițiilor art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

2.3 În ceea ce privește conținutul cererii de recurs formulate de reclamata SC A. SRL, Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ.:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Analizând cererea de recurs din această perspectivă, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu a fost motivată în niciun fel, respectiv nu a formulat nicio critică împotriva hotărârii recurate, ceea ce atrage sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 196 alin. (1), art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 397/2016 din 7 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 397/2016 din 7 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT