ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 250/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 octombrie 2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere x/20.01.2016, în temeiul art. 278 din Legea nr. 207/2015, până la soluționarea definitivă a demersului vizând anularea.

Prin Sentința civilă nr. 399 din 7 decembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, nemotivat, arătând că sentința atacată nu i-a fost comunicată până la momentul formulării recursului, motiv pentru care a solicitat comunicarea acesteia prin poștă electronică la adresa de e-mail x@x.com în vederea motivării căii de atac declarate.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, în nume propriu și în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a solicitat în principal, admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivare iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 9 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 ianuarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5)-(7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția nulității recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință atât prin adresa comunicată la data de 6 februarie 2017, cât și prin citația emisă pentru primul termen de judecată din 23 ianuarie 2019, comunicată acesteia în modalitatea prevăzută de art. 163 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., respectiv la expirarea termenului de 7 zile de la afișarea înștiințării din data 3 ianuarie 2019.

Totodată, se reține că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar, în cauză, recurenta-reclamantă nu a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nicio cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din același act normativ ori o cerere de acordare ajutor public judiciar în condițiile O.U.G. nr. 51/2008.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 399 din 7 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN