ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1835/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.06.2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud suspendarea deciziei de impunere xnr. 212/30.05.2016, emisă de către pârâtă, până la data soluționării pe fond a acțiunii având ca obiect anularea deciziei de impunere menționate, precum și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 232 din data de 11 august 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud și a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în sumă de 15.458 RON, consemnată prin recipisa B. nr. x din 15.06.2016.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea cererii de suspendare executare astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că solicitarea reclamantei de suspendare a executării actului administrativ fiscal îndeplinea cerințele impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a înregistrat la autoritatea pârâtă, sub nr. x/14.06.2016, contestația administrativă, a atașat o copie a acesteia la dosar, precum și dovada consemnării cauțiunii în cuantumul stabilit de instanță.

În privința existenței cazului bine justificat, recurenta a apreciat că aceasta a fost dovedită în cauză. Astfel, în mod nelegal, instanța de fond a ignorat argumentele de nelegalitate a deciziei de impunere, ce au vizat necompetența materială a A.J.F.P. Bistrița Năsăud în efectuarea inspecției fiscale, nerespectarea dreptului la apărare - dreptul de acces la dosarul administrativ, nelegalitatea inspecției fiscale, ca urmare a inspectării abuzive a perioadei anului 2011.

În susținerea acestor argumente recurenta a invocat o vastă jurisprudență C.J.U.E. și C.E.D.O., dar și jurisprudență națională, pe care instanța de fond a refuzat să le analizeze, dând dovadă de rea-credință.

A mai apreciat recurenta că a fost îndeplinită și condiția referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente. În cazul său, actul administrativ fiscal pentru care se solicită suspendarea executării stabilește obligații scadente la data de 15.06.2016, iar executarea silită a acestora pune în pericol însăși existența societății, în sensul îndreptării cesteia către faliment și împiedică onorarea obligațiilor din contractele de muncă ale angajaților.

Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că solicitarea reclamantei de suspendare a executării actului administrativ contestat nu întrunea cerințele cumulative impuse de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 23 martie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, la data de 18 mai 2017.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 212/30.05.2016, emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud.

Prin acest act administrativ autoritatea pârâtă a stabilit în sarcina societății următoarele obligații de plată: - impozit pe profit în cuantum de 306.508 RON și accesorii în cuantum de 124.391 RON; - taxă pe valoare adăugată în cuantum de 464.070 RON și accesorii în cuantum de 200.782 RON.

Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței pe fond, cerere ce poate fi promovată conform art. 15 din același act normativ și prin acțiunea în anulare, în tot sau în parte, a actului atacat.

Astfel, admisibilitatea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ este condiționată de întrunirea cumulativă a cerințelor prevăzute de normele legale precizate mai sus, respectiv sesizarea autorității emitente sau celei ierarhic superioare, existența cazului bine justificat așa cum este bine definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și paguba iminentă definită de art. 2 lit. ș) din același act normativ, fiind reprezentată de prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea condițiilor referitoare la existența cazului bine justificat și a pagubei iminente este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă și unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie, însă, evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Fiind învestită cu soluționarea căii de atac promovate, instanța de control judiciar constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, interpretând corect dispozițiile art. 14, art. 2 lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a reținut și a argumentat neîndeplinirea condiției existenței cazului bine justificat, întrucât, din examinarea sumară a deciziei contestate, nu s-a conturat o situație de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivului act.

Din analiza cererii de suspendare formulate de recurenta-reclamantă și a susținerilor acesteia reiterate în recurs, în acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate a actului contestat (referitoare la necompetența organului fiscal, nerespectarea dreptului la apărare, respectiv a dreptului de acces la dosarul administrativ, încălcarea, de către organele fiscale, a dispozițiilor art. 98 alin. (3) lit. a)-c) Codul de procedură fiscală, realitatea și corectitudinea relațiilor comerciale, precum și alte critici aduse constatărilor din decizia de impunere) vizează fondul cauzei și nu creează o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ contestat.

Cu toate acestea, instanța de fond a realizat o analiză sumară a aspectelor invocate, din care, cel puțin la nivel aparent, nu a rezultat necompetența organului care a efectuat inspecția fiscal sau nerespectarea dreptului la apărare al reclamantei.

Cele două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru intervenția de excepție a măsurii suspendării executării actului administrativ sunt prevăzute de legiuitor în mod cumulativ, astfel încât constatarea neîndeplinirii uneia dintre condiții era suficientă pentru respingerea cererii de luare a unei asemenea măsuri.

Instanța de fond a analizat însă și condiția iminenței pagubei și a reținut, în mod corect, că societatea reclamantă nu a depus, în probațiune, înscrisuri din care să rezulte în ce manieră executarea sumei ce face obiectul deciziei de impunere urmează să o afecteze, pentru dovedirea acestei condiții nefiind suficientă invocarea cuantumului ridicat al sumei impuse.

Pentru considerentele expuse, constatând că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor legale, iar sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 232 din 11 august 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2017.