ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3595/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3595/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamata SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, și ulterior și cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, desființarea Deciziei de impunere x/11 februarie 2016 și anularea obligațiilor de plată în cuantum de 6.726.636 RON.
Ulterior, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării actului administrativ contestat, în baza art. 278 din Legea nr. 207/2015.
1.2. Hotărârile instanței de fond
1.2.1. Prin Încheierea din data de 9 noiembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în favoarea căreia și-a declinat Tribunalul Bistrița-Năsăud competența de soluționare a cauzei, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere x/11 februarie 2016 până la pronunțarea instanței asupra acțiunii în anularea actului.
1.2.2. Prin Sentința civilă nr. 398 din 7 decembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocate de pârât și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - Decizia de impunere nr. x/11 februarie 2016 și cerere de suspendare.
1.3. Calea de atac exercitată
1.3.1. Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud a formulat recurs, în nume propriu și pentru pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, împotriva încheierii din 9 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare: în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGRFP Cluj-Napoca, cu respingerea acțiunii față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; pe fond, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că DGRFP nu are calitate procesuală pasivă în speță, întrucât decizia de impunere a fost emisă de AJFP Bistrița-Năsăud, care poate sta singură în judecată ca și pârâtă.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării, recurenta a argumentat, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanta nu a motivat cazul bine justificat și nici paguba iminentă. Aprecierile acesteia referitoare la nelegalitatea actului antamează fondul acțiunii în anulare, iar susținerile, reținute de prima instanță, potrivit cărora punerea în executare a actului administrativ ar avea consecințe negative supra activității reclamantei nu sunt susținute de nici o probă.
1.3.2. Reclamanta SC A. SRL a declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 398 din 7 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, fără a motiva, însă, cererea.
1.4. Apărările formulate în cauză
Recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta SC A. SRL solicitând, în principal, constatarea nulității acestuia, întrucât cererea de recurs nu este motivată, și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
Soluția și considerentele Înaltei Curți
Examinând cererile de recurs, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
2.1. Recursul declarat de reclamanta SC A. SRL este netimbrat.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a respins cererea ca inadmisibilă.
Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.
Prin citațiile comunicate recurentei-reclamante la data de 6 februarie 2017, 26 februarie 2019, 18 martie 2019 și 3 aprilie 2019, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, aferentă recursului declarat, obligație pe care recurenta-eclamantă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat și nici nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanta SC A. SRL.
2.2. Recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud în nume propriu și pentru pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, împotriva Încheierii din 9 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, este lipsit de interes.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond", iar potrivit art. 15 din aceeași lege, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei."
Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ, solicitată în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunțării unei soluții definitive asupra acțiunii în anularea acestui act.
În cauză, prin Încheierea din data de 9 noiembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere x/11 februarie 2016 până la pronunțarea instanței asupra acțiunii în anularea actului.
Ulterior, prin Sentința civilă nr. 398 din 7 decembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocate de pârât și a respins ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de reclamanta Societatea A. SRL, împotriva Deciziei de impunere nr. x/11 februarie 2016.
Recursul formulat de către reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 398 din 7 decembrie 2016 este soluționat prin prezenta decizie, așa cum s-a arătat anterior.
În condițiile respingerii definitive a acțiunii în anularea actului administrativ, interesul pârâtei în susținerea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ nu mai îndeplinește cerința de a fi actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ., fiind depășit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să își producă efectele.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, și va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud în nume propriu și pentru pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 398 din 7 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud în nume propriu și pentru pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca împotriva încheierii din 9 noiembrie 2016, pronunțată de aceeași instanță, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.