ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4963/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. "C.P.E.R." S.R.L.

a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bistrița și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, solicitând anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 1484 din 15 iulie 2008 încheiat de Serviciul de Inspecție Fiscală I din cadrul AFP Bistrița - Activitatea de inspecție fiscală, anularea Deciziei de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008 emisă de aceeași autoritate privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, anularea Dispoziției Serviciului Inspecție Fiscală - Persoane Juridice din cadrul AFP Bistrița - Activitatea de Inspecție Fiscală nr. 566 din 08 iulie 2008 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, în urma inspecției fiscale desfășurate în perioada 02 octombrie 2007 - 12 octombrie 2007 și 09 iunie 2008 - 08 iulie 2008, prin actele contestate au fost stabilite în sarcina societății următoarele obligații suplimentare de plată: impozit pe profit - 196.407 RON; impozit pe profit, dobânzi și penalități - 222.754 RON; TVA - 179.314 RON; TVA dobânzi și penalități - 207.642 RON, în total suma de 806.117 RON. Împotriva actelor respective, societatea a formulat contestație în temeiul art. 205 C. proc. fisc. Organul fiscal învestit cu soluționarea contestației a considerat că există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșite de administratorul societății și a sesizat organele de cercetare penală, iar, în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc.

fisc., a dispus suspendarea soluționării contestației. Prin Ordonanța pronunțată în dos. nr. 2385/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de administratorul societății, soluție care a fost menținută, atât prin Ordonanța nr. 433/II/2/2010, cât și prin Sentința penală nr. 368/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr. 666/190/2011. În consecință, reclamanta arată că, în pofida soluției pronunțate sub aspectul laturii penale, pârâta refuză în mod nejustificat soluționarea contestației formulate.

Prin precizarea de acțiune, reclamanta a arătat că, raportat la modificările intervenite ulterior promovării acțiunii, solicită anularea Deciziei nr. 41/2011 prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere, precum și a actelor subsecvente acesteia, respectiv a Deciziei de impunere nr. 812 din 08 noiembrie 2011, a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 528 din 02 noiembrie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 551 din 08 noiembrie 2011. În acest sens, reclamanta arată că, prin Decizia nr. 41/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată pentru suma de 133.871 RON reprezentând TVA, a fost admisă contestația pentru suma de 45.443 RON reprezentând TVA, fiind desființată parțial Decizia de impunere nr. 482/2008 pentru sumele de: 207.642 RON, reprezentând dobânzi și penalități aferente TVA; 196.407 RON, reprezentând impozit pe profit; 222.756 RON, reprezentând dobânzi și penalități aferente impozitului pe profit, urmând ca acestea să fie recalculate.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin Sentința nr. 2.390 din 25 septembrie 2012, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Bistrița-Năsăud, invocată de pârâta DGFP Bistrița-Năsăud, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Prin Decizia de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008 au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 806.117 RON, reprezentând: impozit pe profit - 196.407 RON, majorări de întârziere - 222.754 RON; TVA - 179.314 RON și majorări de întârziere -207.642 RON, aferente perioadei 1 iulie 2002 - 8 iulie 2008. Soluționarea contestației formulate pe cale administrativă împotriva deciziei de impunere a fost suspendată prin Decizia nr. 79 din 28 august 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.

Ulterior, întrucât s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul M.A.L., aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 și scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., fiind reluată procedura de soluționare a contestației, prin Decizia nr. 41 din 08 septembrie 2011 a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată pentru suma de 133.871 RON reprezentând TVA, admiterea contestației pentru suma de 45.443 RON reprezentând TVA, desființarea parțială a Deciziei de impunere nr. 482/2008 pentru suma de 207.642 RON reprezentând dobânzi și penalități aferente TVA și desființarea parțială a acestui act pentru suma de 196.407 RON reprezentând impozit pe profit și suma de 222.756 RON reprezentând dobânzi și penalități aferente impozitului pe profit, urmând ca acestea să fie recalculate.

Ulterior, a fost emisă Decizia de impunere nr. 812 din 08 noiembrie 2011, precedată de Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 528 din 02 noiembrie 2011 și Raportul de inspecție fiscală nr. 551 din 08 noiembrie 2011. Reclamanta a solicitat anularea actelor enumerate ca urmare a anulării Deciziei nr. 41 din 08 septembrie 2011, susținându-se că ar fi subsecvente acestei decizii, situație în care apreciază că fiind vorba despre o sumă cuantificată sub 500.000 RON - impozit pe profit - 137.249 RON, majorări de întârziere - 169.787 RON și majorări de întârziere TVA - 152.940 RON, aferente perioadelor 1 ianuarie 2002 - 31 martie 2008; 25 iulie 2003 - 25 octombrie 2007, respectiv 25 septembrie 2002 - 25 octombrie 2007, competența revine tribunalului.

Considerând că nu este vorba despre acte juridice subsecvente actului administrativ fiscal atacat, care să fie susceptibile de anulare ca urmare a revocării actului administrativ principal - respectiv Decizia nr. 41 din 08 septembrie 2011 prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008 - Decizia de impunere nr. 812 din 08 noiembrie 2011 privind noi obligații fiscale de plată stabilite în sarcina reclamantei, intimata a solicitat disjungerea acestui nou capăt de cerere și formarea unui nou dosar.

Prin Încheierea din 18 septembrie 2012, tribunalul a dispus disjungerea, astfel că obiectul prezentului dosar a rămas anularea Deciziei nr. 41 din 08 septembrie 2011 prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008. Întrucât Decizia nr. 41 din 8 septembrie 2011 prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008 este un act administrativ-fiscal prin care au fost stabilite în sarcina societății obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 806.117 RON (impozit pe profit - 196.407 RON, majorări de întârziere - 222.754 RON; TVA - 179.314 RON și majorări de întârziere - 207.642 RON, aferente perioadei 1 iulie 2002 - 8 iulie 2008), controlul instanței vizează situația de fapt și de drept existentă la data emiterii deciziei, iar nu consecințele determinate de emiterea actului în cauză, adică recalcularea unor sume, aspect realizat de organele de control ulterior, prin Decizia de impunere nr. 812 din 08 noiembrie 2011, care, la rândul ei,

este un act administrativ-fiscal distinct emis în urma realizării unei noi inspecții fiscale efectuată în perioada 19 octombrie 2011- 2 noiembrie 2011. Față de cuantumul obligațiilor fiscale de plată analizate prin actul administrativ fiscal contestat - 806.117 RON - raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este întemeiată excepția de necompetență materială a Tribunalului Bistrița-Năsăud, invocată de DGFP Bistrița-Năsăud, cu consecința declinării competenței și înaintării dosarului la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. 2.2.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 937 din 28 noiembrie 2012, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin precizarea inițială de acțiune se referă la anularea Deciziei nr. 41/2011, prin care a fost admisă, în parte, contestația formulată de reclamantă și s-a dispus o nouă reverificarea.

Prin precizarea ulterioară de acțiune, s-a arătat că s-a procedat la punerea în executare a deciziei printr-o nouă verificarea și actele emise sunt contestate într-o nouă procedură ce nu face obiectul cauzei. Astfel, se observă că, raportat la decizia a cărei anulare se solicită, obiectul litigiului îl constituie obligațiile fiscale sub limita de 500.00 RON. În consecință, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența aparține Tribunalului Bistrița-Năsăud. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel". În interpretarea și aplicarea dispozițiilor citate, în mod constant în jurisprudență s-a reținut că prevederile respective stabilesc două criterii pentru determinarea instanței competente, după cum actul administrativ contestat are sau nu are caracter fiscal.

În cazul actului administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de tribunal, când actul atacat este emis de un o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală. Dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ-fiscal, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în mod exclusiv pe baza criteriului valoric, după cum actul contestat privește o valoare mai mică sau egală ori mai mare de 500.000 RON. În cauză, în privința actelor ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ se constată următoarele: Așa cum rezultă din expunerea lucrărilor dosarului, se reține că, prin precizarea de acțiune depusă la data de 6 martie 2012, reclamanta S.C.

"C.P.E.R." S.R.L.

a arătat că solicită anularea Deciziei nr. 41/2011 prin care a fost soluționată contestația societății, precum și a actelor subsecvente acesteia, respectiv Decizia de impunere nr. 812 din 08 noiembrie 2011, a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 528 din 02 noiembrie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 551 din 08 noiembrie 2011. Prin Încheierea din 18 septembrie 2012, Tribunalul Bistrița-Năsăud a dispus disjungerea petitului având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 812 din 08 noiembrie 2011, a Dispoziției de măsuri nr. 528 din 02 noiembrie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 551 din 08 noiembrie 2011 și formarea unui nou dosar și a rămas în pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cererii de anulare a Deciziei nr. 41 din 08 septembrie 2011. Rezultă, astfel, că obiectul cauzei în care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență cu a cărui soluționare este învestită Înalta Curte de Casație și Justiție îl reprezintă cererea de anulare a Deciziei nr. 41 din 08 septembrie 2011, prin care a fost soluționată contestația formată de societate împotriva Deciziei de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008. Este adevărat că, prin Decizia de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008,

au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 806.117 RON, reprezentând: impozit pe profit - 196.407 RON, majorări de întârziere - 222.754 RON; TVA - 179.314 RON și majorări de întârziere - 207.642 RON, aferente perioadei 01 iulie 2002 - 8 iulie 2008. Totodată, însă, se constată că, prin Decizia nr. 41 din 08 septembrie 2011, a fost admisă contestația formulată de S.C. "C.P.E.R." S.R.L. împotriva Deciziei de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008 și desființarea parțială a deciziei de impunere pentru suma de 45.443 RON, reprezentând TVA, pentru suma de 207.642 RON, reprezentând dobânzi și penalități aferente TVA, pentru suma de 196.407 RON, reprezentând impozit pe profit, precum și pentru suma de 222.754 RON reprezentând penalități aferente impozitului pe profit.

În consecință, se reține că, prin soluționarea contestației, Decizia de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008 a fost desființată parțial pentru suma de 672.246 RON din totalul de 806.117 RON, rezultând astfel că respectivul actul administrativ-fiscal ce formează obiectul cauzei privește suma totală de 133.871 RON (diferența dintre suma totală stabilită inițial - 806.117 RON - și suma totală desființată în calea contestației administrative - 672.246 RON). Întrucât, conform dispozițiilor art. 218 alin. (2) C. proc.

fisc., obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează decizia emisă în soluționarea contestației (Decizia nr. 41/ din 08 septembrie 2011) și, subsecvent, decizia de impunere (Decizia de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008), ca act administrativ ce produce efecte juridice fiscale, pentru aplicarea criteriul valoric de determinare a instanței competente prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se ia în considerare cuantumul sumei prevăzute de decizia de impunere determinat în urma soluționării contestației administrative.

În consecință, în cauză fiind contestat un act administrativ-fiscal, prin aplicarea criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de cuantumul sumei de 133.871 RON, prevăzută de Decizia de impunere nr. 482 din 14 iulie 2008, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 41 din 08 septembrie 2011, Înalta Curte reține că aparține secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului competența de soluționare a cauzei în primă instanță. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "C.P.E.R." S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bistrița și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013. Procesat de GGC - AM