ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2948/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă cu nr. 1251 din 20 februarie 2014, Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta D.S.L., în contradictoriu cu pârâții C.L.S., P.L.S. și SC A.E. SRL, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1213 din 14 aprilie 2014, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. Obiectul cauzei îl reprezintă excepția de nelegalitate a Hotărârii C.L.S. București emisă sub nr. 37/2008. Excepția de nelegalitate fiind un mijloc de apărare, a fost invocată de reclamantă în cadrul unui litigiu început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă. Deci, regimul juridic al excepției de nelegalitate nu poate fi analizat în mod distinct de procesul de fond în cadrul căruia a fost invocată.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 10 coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că, în cauză, deși excepția de nelegalitate a fost invocată ulterior datei de 15 februarie 2013, când a fost modificată competența de soluționare în primă instanță a excepției de nelegalitate, dar în cadrul unui litigiu început anterior aceleiași date, competența de soluționare a acestui incident procedural aparține instanței prevăzută de legea în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv 22 noiembrie 2011. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe reclamanta D.S.L. și pe pârâții C.L.S., P.L.S. și SC A.E. SRL este de competența Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D.S.L. și pe pârâții C.L.S., P.L.S. și SC A.E. SRL în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2014.