ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2422/2014

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă cu nr. 541 din 28 ianuarie 2014 Tribunalul București a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice, către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Investită prin declinare, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 1069 din 1 aprilie 2014, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a

IX-

a contencios administrativ și fiscal și

constatând ivit conflict negativ de competență a înaintat cauza Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea

acestuia.

Ivindu-se conflictul negativ de competență

a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) din C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ

și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența

de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut

în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit

prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea

de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit

legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate

publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a

unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul

legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept

sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează

obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral

cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării

ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi

juridice.

Competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal,

în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează

obiectul actului administrativ contestat.

În cauza de față obiectul acțiunii este

reprezentat de anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire

a creanțelor bugetare nr. 5031 din 31 iulie 2012 încheiat de Ministerul Finanțelor

Publice prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului, ca urmare a aplicării O.U.G.

nr. 66/2011, o creanță bugetară rezultată din nereguli în sumă de 17.190,76 RON,

precum și a deciziei nr. 19 din 1 octombrie 2012, prin care a fost soluționată contestația

formulată împotriva acestui proces-verbal.

Având în vedere cuantumul creanței bugetare

(17.190,76 RON) și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma

în vigoare la data sesizării instanței, se constată că Tribunalul București, secția

a IX-a contencios administrativ și fiscal, era competent să soluționeze cauza.

Conform art. 10 alin. (1

1

) din

Legea nr. 554/2004, avut în vedere de Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal la pronunțarea soluției de declinare a competenței: „Toate

cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care

au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene,

indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale Curților de Apel".

Aceste prevederi au fost introduse în

Legea nr. 554/2004 de Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind C. proc. civ., lege care a intrat în vigoare la data de 15

februarie 2013, ulterior sesizării Tribunalului București, secția a IX-a, cu prezenta

acțiune, fiind aplicabile, în opinia Curții, litigiilor înregistrate pe rolul instanței

ulterior datei de 15 februarie 2013 la care a intrat în vigoare Legea nr. 76/2012

care a introdus art. 10 alin. (1

1

) în Legea nr. 554/2004.

Conform art. 725 alin. (2) din vechiul

C. proc. civ., în vigoare la data la care reclamantul a sesizat Tribunalul București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal cu litigiul de față, procesele

în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor

continua să fie judecate de acele instanțe.

Având în vedere că, în raport de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării

instanței, Tribunalul București, secția a IX-a, era competent să soluționeze cauza,

se constată că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012, Tribunalul București,

secția a IX-a, Contencios Administrativ și Fiscal rămâne competent, fiind legal

învestit la data schimbării competenței, astfel cum rezultă din dispozițiile

art. 725 alin. (2) din vechiul C. proc. civ.

Fată de cele arătate, Înalta Curte constată

că soluționarea în fond a cauzei privind pe contestatorul Ministerul Administrației

și Internelor și pe intimatul Ministerul Finanțelor Publice este de competența Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Ministerul Administrației

și Internelor și pe intimatul Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 23 mai 2014.