ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 468/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4480 din 26

septembrie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat

competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanta T.D., în contradictoriu cu

pârâta A.N.A.F., în favoarea Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că,

în raport de petitul

cauzei, de calitatea pârâtei A.N.A.F. de autoritate publică centrală și de

dispozițiile art. 3 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

conform cărora litigiile privind autoritățile publice centrale sunt soluționate

în fond de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel, competența

de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr.

3582 din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din

oficiu, a declinat competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta

T.D., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., în favoarea Tribunalului București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și, constatând intervenit

conflictul negativ de competență, a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru

a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr. 188/2009

privind Statutul funcționarilor publici, Legea nr. 672/2002 privind auditul

public intern, solicitând suspendarea Ordinului nr. 2172 din 13 august 2013

privind eliberarea sa din funcție și numirea în mod direct în noua funcție

publică de conducere de director al Direcției de audit public intern, care a

rezultat ca urmare a reorganizării D.G.A.P.I. în cadrul căreia a deținut

funcția de director general.

Prin

obiectul cererii de chemare în judecată, raportat la motivele de fapt și de

drept expuse de reclamantă, Curtea a constatat cu prioritate că prezentul

demers judiciar

vizează

o situație

intervenită în privința raporturilor de serviciu ale reclamantei cu angajatorul

său, A.N.A.F., litigiu privind funcționarii publici, fiind aplicabile

prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, astfel cum acest text a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

potrivit căruia: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al

funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și

fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită

expres prin lege competența altor instanțe”.

Curtea

a apreciat că, în raport de acest text legal, competența de soluționare a

cauzei în primă instanță revine tribunalului, împrejurarea că A.N.A.F. este o

autoritate centrală fiind lipsită de relevanță, ca și împrejurarea că cererea are

ca obiect suspendare act și nu anulare.

Constatându-se

ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc.

civ., Curtea a sesizat

î

nalta

Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să

soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția

a IX-a contencios administrativ și fiscal

, în raport de obiectul litigiului și de

dispozițiile legale incidente.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin acțiunea promovată

reclamanta T.D. a solicitat suspendarea Ordinului nr. 2172 din 13 august 2013

emis de pârâtă, privind eliberarea sa din funcție, respectiv numirea în mod

direct în noua funcție publică de conducere de director al D.A.P.I., care a

rezultat ca urmare a reorganizării D.G.A.P.I. în cadrul căreia a deținut

funcția de director general.

Înalta

Curte constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel București că prezentul

demers judiciar

vizează

o situație

intervenită în privința raporturilor de serviciu ale reclamantei cu angajatorul

său, A.N.A.F., litigiu privind funcționarii publici, fiind aplicabile

prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, astfel cum acest text a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin urmare,

competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu

dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul

funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 și

nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

Potrivit

dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 2/2013,

„cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt

de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu

excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența

altor instanțe”.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin.

(1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta T.D. și pe pârâta A.N.A.F. în

favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și

fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.