Decizia nr. 3763/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 2503/2013 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Obiectul acțiunii. Procedura derulată 1.1. Prin acțiunea înregistrată, inițial, la data de 11.04.2013, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, constatarea nulității Ordinului MDRAP nr. 880715 din 15 martie 2013 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de execuție, obligarea pârâtului la reîncadrarea sa într-o funcție de execuție corespunzătoare categoriei, clasei, gradului deținut, anularea operațiunilor care au stat la baza emiterii actului contestat și obligarea pârâtului la plata daunelor materiale egale cu salariile indexate, majorate și recalculate precum și a celorlalte drepturi de care a beneficiat, calculate de la data încetării raporturilor de muncă și până la reintegrarea sa efectivă. A mai solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2014, suspendarea executării ordinului contestat până la judecarea pe fond. 1.

Prin sentința nr. 2503 din 10 septembrie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul MDRAP și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând dispozițiile art. IV din Legea nr. 2/2013. 1.

Prin sentința nr. 1766 din 11 decembrie 2013, Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând calitatea pârâtului de autoritate publică centrală și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Constatând ivit conflict negativ de competență, tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ. 1.

Prin Decizia nr. 1191 din 7 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013. 1.

Prin sentința nr. 182 din 18 februarie 2015, din Dosar nr. x/2013, Tribunalul Călărași a respins acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată. 1.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2015, solicitând anularea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. Prin Decizia nr. 4394 din 24 septembrie 2015, din Dosar nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul recurentului-reclamant, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. 1.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2015. Prin Decizia nr. 1229 din 3 martie 2016, Curtea de Apel București a respins contestația în anulare, ca nefondată. 1.

Cauza, privind acțiunea reclamantului, a fost înregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Tribunalului Călărași sub nr. x/2/2015. Prin sentința nr. 669 din 1 septembrie 2016, pronunțată în Dosar nr. x/2015, Tribunalul Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. A anulat Ordinul MDRAP nr. 880 din 15 martie 2013, a obligat pârâtul să îl reintegreze pe reclamant în funcția publică corespunzătoare categoriei, clasei și gradului deținut, a luat act de renunțarea la judecarea capătului III de cerere prin care se cerea pronunțarea asupra legalității operațiunilor și criteriilor administrative ce au stat la baza emiterii actului supus judecății, a obligat pârâtul MDRAP la plata daunelor egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, calculate de la data comunicării Ordinului 880/2013 (18.03.2013) și până la pronunțarea și punerea în aplicare a acestei hotărâri (în cazul în care rămâne definitivă), a obligat pârâtul MDRAP la plata către reclamante a daunelor morale în cuantum de 10.000 RON și a obligat pârâtul MDRAP la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.102 RON. 1.

Împotriva sentinței nr. 669 din 1 septembrie 2016 a Tribunalului Călărași, a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2015*, solicitând casarea hotărârii recurate și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. 2. Hotărârea supusă revizuirii Prin Decizia nr. 1767 din 13 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul pârâtului MDRAP, a casat, în parte, sentința recurată și, rejudecând, a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a Ordinului MDRAP nr. x din 15 martie 2013, cererea de reintegrare a reclamantului, cererea de acordare a daunelor materiale și morale și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. A menținut dispoziția din sentință referitoare la renunțarea la judecarea capătului III de cerere. 3. Cererea de revizuire Împotriva Deciziei nr. 1767 din 13 aprilie 2017 a Curții de Apel București, intimatul-reclamant A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate. A motivat revizuentul, în esență, că decizia ce face obiectul revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri de fond, respectiv Hotărârea definitivă nr. 4394 din 24 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosar nr. x/2015 și Hotărârea nr. 669 din 1 septembrie 2016 a Tribunalului Călărași. 4. Apărările intimatului Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. 5. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii 5.1. Examinând cererea, în raport cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru următoarele motive. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare. Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent, revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În astfel de situații, executarea hotărârilor potrivnice nu este posibilă, pentru că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, neputându-se soluționa această situație decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul puterii de lucru judecat. 5.2. În cauza de față, un prim ciclu procesual a fost finalizat prin Decizia nr. 4394 din 24 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, din Dosar nr. x/2015, de trimitere a cauzei spre rejudecare, și nu printr-o soluție definitivă pe fond a recursului. În aceeași cauză, în rejudecare după casare cu trimitere, al doilea ciclu procesual a fost soluționat prin Decizia nr. 1767 din 13 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a cărei revizuire se solicită. Prin urmare, hotărârile invocate de către revizuent a fi contrare sunt pronunțate în același litigiu, în cicluri procesuale diferite. 5.3. Or, revizuirea nu se poate cere pentru contrarietate de hotărâri pronunțate în același proces, chiar dacă, după casarea unei hotărâri, rejudecându-se fondul, se revine asupra soluției inițiale pronunțate. În cadrul aceluiași proces nu se poate pretinde că au fost pronunțate hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății. 5.4. Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 509 cu referire la art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.