ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1350/2017

Decizia nr. 1350/2017

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 13 aprilie 2014, sub nr. 1717/2/2014, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Călărași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

(i) anularea Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 din 19 noiembrie 2013 a Direcției Generale Programe Europene, comunicată prin Adresa nr. 93905 din 19 noiembrie 2013, înregistrată la reclamantă sub nr. 12127 din 22 noiembrie 2013, și a Deciziei nr. 2 din 6 ianuarie 2014 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, înregistrată la reclamantă sub nr. 770 din 20 ianuarie 2014;

- emiterea „Notei pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare conform Ordonanței Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal - bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice”, având ca obiect sumele reprezentând corecții financiare aplicate la Contractul de achiziție nr. 114 din 5 ianuarie 2011.

Prin Sentința civilă nr. 2112 din 2 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca nefondat.

Împotriva Sentinței civile nr. 2112 din 2 iulie 2014 a declarat recurs în termen legal reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, susținând că aceasta este nelegală, pentru următoarele motive:

În speța de față erau aplicabile prevederile art. 6 din Ordinul nr. 2544/2013, așa cum a fost modificat în data de 28 octombrie 2013.

Raportat la aceste prevederi legale, MDRAP trebuia să constate, la solicitarea reclamantei (beneficiarului), încadrarea cererii în prevederile art. 8 din O.G. nr. 14/2013 și art. 6 din Ordinul nr. 2544/2013, modificat și completat.

În considerentele hotărârii atacate, instanța de fond motivează respingerea acțiunii pe faptul că reclamanta nu avea de ales decât contestarea Notei de constatare în acord cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, încălcându-se astfel prevederile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 14/2013.

Reținerile instanței de fond se întemeiază prevederile art. 7 din Ordinul nr. 2544/2013, care erau abrogate la momentul emiterii actelor administrative contestate, și pe art. 6 din același ordin ce nu mai era în vigoare la data emiterii actelor contestate.

Prin urmare, atât timp cât temeiurile juridice pe care s-a pronunțat sentința civilă recurată sunt fie abrogate, fie modificate, hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.

Prevederile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013 nu sunt aplicabile în speța de față, deoarece acestea sunt aplicabile doar notelor de constatare/proceselor-verbale emise înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 14/2013.

Legiuitorul, atât prin art. 8 din O.G. nr. 14/2013, cât și prin art. 6 din Ordinul nr. 2544/2013, modificat și completat, a dispus măsuri clare pentru notele de constatare emise după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2013.

Instanța de fond, în considerentele sale, face aplicarea unor texte legale ce nu mai erau în vigoare la momentul emiterii nici a Notei contestate, nici a Deciziei nr. 2/2014.

În concluzie, în temeiul art. 20 și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 488 alin. (8) C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, iar, pe cale de consecință, menținerea, ca fiind legală și temeinică, a Sentinței civile nr. 2112 din 2 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în considerarea următoarelor argumente:

Din coroborarea dispozițiilor art. 2 alin. (3) art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, a cerințelor prevăzute la punctul III.2 din Anexa la Ordinul MDRAP nr. 2544/2013, cu cele ale art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, rezultă că pentru a fi suportate de la bugetul de stat, sumele reținute în sarcina solicitantului trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:

- sumele să rezulte din corecțiile financiare aplicate conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011:

- procedura de achiziție să fie inițiată înainte de data de 10 iunie 2011:

- procedura de atribuire să facă obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, și pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006;

- proiectul să fie finalizat;

- sumele să fie recuperate la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013;

- solicitantul să prezinte o copie a contestației administrative formulate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Analizând conformitatea solicitării formulate de către recurenta-reclamantă cu dispozițiile legale incidente în speță se reține în special faptul că sumele stabilite prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 69826 din 2 septembrie 2013 au fost achitate de către UAT Călărași în data de 10 octombrie 2013, după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2013 și mai ales după depunerea solicitării de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare.

De asemenea, se observă că recurenta-reclamantă nu a depus o copie a contestației administrative formulate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 la data depunerii solicitării pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate.

Contestația formulată de reclamantă a fost respinsă, ca tardiv introdusă, prin Decizia nr. 273 din 12 noiembrie 2012, după expirarea termenului de decădere prevăzut de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Susținerile reclamantei cu privire la faptul că aceasta nu avea obligația de a formula contestație administrativă împotriva actului de control, deoarece sumele reprezentând corecțiile financiare trebuiau plătite de autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene, au fost înlăturate în mod temeinic și legal de către prima instanță, ca fiind nefondate.

Mai mult, recurenta-reclamantă se află în eroare în ceea ce privește interpretarea prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 14/2013, deoarece, prin acest text, legiuitorul nu a dispus modificarea debitorului prin înlocuirea beneficiarului cu autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene, ci a precizat doar că recuperarea sumelor nu se mai realizează de la beneficiar, ca și debitor ținut la plată, ci din bugetul statului, ca efect al prevederilor O.G. nr. 14/2013.

În concluzie, intimatul a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Litigiul dedus judecății vizează legalitatea Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 și a Deciziei nr. 2 din 6 ianuarie 2014, prin care a fost respinsă contestația administrativă ca neîntemeiată.

Un prim element care se impune a fi precizat vizează data stabilirii creanței reprezentând corecții financiare aplicate pentru abaterile de la conformitate cu legislația din domeniul achizițiilor publice.

În speța de față, creanța a fost stabilită ulterior intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013, respectiv la data de 2 septembrie 2013, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 69826 din 2 septembrie 2013 întocmită de MDRAP - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR.

În mod legal prima instanță a interpretat și aplicat prevederile art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 14/2013, reținând că, în cazul creanțelor stabilite ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare se dispune chiar prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, și nu în urma unei cereri adresate ulterior de beneficiar, așa cum a procedat reclamanta în cauza de față.

Față de împrejurarea că, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 69826 din 2 septembrie 2013 nu s-a reținut încadrarea creanței în prevederile O.G. nr. 14/2013, reclamanta avea posibilitatea să formuleze contestație potrivit O.U.G. nr. 66/2011.

O astfel de contestație a fost formulată, însă cu nerespectarea termenului legal, astfel că a fost respinsă, ca tardivă, prin Decizia nr. 273 din 12 noiembrie 2013.

Prevederile Secțiunii a IV-a din Ordinul MDRAP nr. 2544 din 30 august 2013 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.G. nr. 14/2013 reglementează procedura privind suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitate cu legislația din domeniul achizițiilor publice, constatate după intrarea în vigoare a acestui ordin.

Cum abaterile de la legislația din domeniul achizițiilor publice au fost constatate la data de 2 septembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Ordinului MDRAP nr. 2544 din 30 august 2013, sunt aplicabile prevederile acestui act normativ, forma în vigoare la momentul emiterii Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 69826 din 2 septembrie 2013.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a redat și aplicat prevederile art. 7 din Secțiunea a IV-a din Ordinul MDRAP nr. 2544/2013, forma în vigoare la data constatării abaterilor de la legalitate în domeniul achizițiilor publice.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă și urmează să dispună, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași împotriva Sentinței civile nr. 2112 din 2 iulie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2017.

Procesat de GGC - LM