ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3315/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,  constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 6.06.2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice anularea în parte a Deciziei nr. 297 din 2.12.2013 emisă de pârât în ceea ce privește dispozițiile referitoare la reanalizarea cererii pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, emiterea unei note în conformitate cu prevederile OG nr.14/2013 și ale Ordinului nr.2544/2013 și comunicarea acesteia solicitantului, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și anularea punctului 2 din adresa nr.72904/1.11.2013 a Direcției Generale Programe Europene; emiterea „notei pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare conform OG nr.14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la legislația din domeniul achizițiilor publice”, având ca obiect sumele reprezentând reduceri procentuale aplicate la actul adițional nr.4 la contractul nr.5053/7.05.2010.

Prin sentința civilă nr. 3030 din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel București- Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect a cererii și a fost admisă excepția lipsei de interes, fiind respinsă cererea reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași  ca fiind lipsită de interes.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată și solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.

Recurenta a indicat ca motive de recurs dispozițiile art.488 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă, republicat, arătând că în conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) lit. p) din Legea nr.554/2004, interesul legitim privat al Județului Călărași în formularea cererii de chemare în judecată este acela de a anula în parte Decizia nr.297/2.12.2013, doar în ceea ce privește reanalizarea cererii pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, emiterea unei note în conformitate cu prevederile OG nr.14/2013 și ale Ordinului nr.2544/2013 și comunicarea acesteia solicitantului cu respectarea dispozițiilor legale și, pe cale de consecință, să se dispună emiterea notei de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare.

Recurenta a arătat că prin Decizia nr.297/2.12.2013 pârâtul nu a soluționat cererea reclamantei de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, ci doar a dispus reanalizarea cererii UAT Județul Călărași.

Această modalitate de soluționare a cererii este una care contravine, în opinia recurentei, prevederilor OUG nr. 66/2011, care dispun, la art. 50 alin.(1), că autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21, se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației, sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data  înregistrării contestației sau de la data completării sale. A mai susținut recurenta că, potrivit acelorași dispoziții legale, în caz de admitere a contestației, se decide anularea titlului de creanță atacat și, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei.

A arătat recurenta că, dispunând reanalizarea solicitării sale, intimatul MDRAP și-a depășit prerogativele conferite de art. 50 alin. (1) și (4) din OUG nr. 66/2011, subrogându-se instanței de judecată, dispunând în mod absolut nejustificat și abuziv măsuri pe care nu era îndrituit să le dispună.

A argumentat recurenta, în pofida celor reținute prin sentința primei instanțe, că justifică interes în formularea cererii de chemare în judecată, cât timp intimatul MDRAP, admițând contestația formulată de UAT Județul Călărași, nu a dispus emiterea unui nou titlu în concordanță cu considerentele deciziei, ci reanalizarea cererii, soluție ce contravine solicitării formulate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 pct. (8) C. proc.civ., ale OUG nr. 66/2011, OG nr. 14/2013, Legii nr. 554/2004, precum și ale Ordinului nr. 2544/2013.

3.Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 11-12, intimatul MDRAP a solicitat instanței să dispună respingerea recursului ca nefondat, arătând că actul administrativ ce produce efecte nu este nota de neîncadrare transmisă prin adresa nr. 72 904/31.10.2013 (ce face obiectul prezentului dosar), ci cea emisă în urma admiterii contestației recurentei, transmisă acesteia prin adresa nr. 92536/06.12.2013.

A menționat intimatul că, atât timp cât obiectul cauzei este anularea deciziei nr. 297/02.12.2013, prin care s-a soluționat contestația împotriva primei note, iar această notă, fiind anulată, nu mai produce efecte față de recurentă, este corectă soluția primei instanțe de respingere a acțiunii formulate de UAT Județul Călărași ca fiind lipsită de interes.

În referire la afirmațiile recurentei privind nerespectarea, de către intimatul MDRAP, a prevederilor art. 50 alin. (4) din OUG nr. 66/2011, acesta din urmă a susținut că a adoptat soluția de admitere a contestației formulate de UAT Jud. Călărași, dispunând emiterea unei noi note în conformitate cu prevederile OG nr. 14/2013, conform dispozițiilor legale anterior menționate.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205, coroborat cu cele ale art. 490 C. proc. Civ.

4.1 Cu privire la examinarea recursului  în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin.(2) și (3) din Codul de procedură civilă, republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16.03.2016, în conformitate cu dispozițiile art.493 alin.(4) din Codul de procedură civilă, republicat

.

Prin încheierea din data de 28.09.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin.(7) din Codul de procedură civilă, republicat

,

și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

.

Examinând recursul în raport de criticile formulate și de motivele de drept invocate, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Sentința criticată de recurenta UAT Județul Călărași a statuat asupra caracterului întemeiat al excepției lipsei de interes a acestei părți în promovarea și susținerea cererii de chemare în judecată, soluție pe care instanța de control judiciar o va menține ca fiind legală și temeinică.

În esență, recurenta a invocat, atât în cuprinsul acțiunii judiciare, cât și în calea de atac, faptul că intimatul MDRAP, având a se pronunța asupra contestației formulate împotriva adresei nr. 72904/01.11.2013, a admis contestația și a dispus anularea notei de neîncadrare în prevederile OG nr. 14/2013, anularea punctului 2 din adresa nr. 72904/01.11.2013, precum și reanalizarea cererii pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice și emiterea unei note în conformitate cu prevederile OG nr. 14/2013 și ale Ordinului nr. 2544/2013. Pronunțând această soluție în calea de atac administrativ jurisdicțională, intimatul MDRAP a fost chemat în judecată pentru că a adoptat o altă soluție decât cele prevăzute de art. 50 alin. (4) din OUG nr. 66/2011.

Titularul unei acțiuni în contencios administrativ justifică demersul său judiciar prin necesitatea de a solicita intervenția instanței judecătorești competente în scopul ocrotirii unui drept al său ori a unui interes legitim, a cărui vătămare s-a produs prin actul administrativ ce se solicită a fi anulat.

Or, în cauza dedusă judecății, actul administrativ vătămător pentru recurenta reclamantă, din perspectiva legii contenciosului administrativ, îl reprezintă nota de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013, cuprinsă în conținutul adresei nr. 72904/01.11.2013, ce a fost anulată prin decizia de soluționare a contestației nr. 297/02.12.2013, astfel cum a solicitat partea interesată în procedura administrativ jurisdicțională pe care a inițiat-o.

La data înregistrării cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar (06.06.2014) un alt act administrativ era cel producător de efecte juridice asupra recurentei reclamante, nemaifiind justificat un interes actual pentru anularea în parte a soluției pronunțate prin decizia nr. 297/02.12.2013, măsura dispusă în sensul reanalizării cererii formulate de UAT Județul Călărași fiind adusă la îndeplinire.

După adoptarea acestei soluții de către intimatul MDRAP a fost emisă o nouă notă de neîncadrare, comunicată recurentei reclamante prin adresa nr. 92536/06.12.2013, împotriva căreia a formulat partea interesată o nouă contestație administrativă.

Prin urmare, nu se poate susține că există un interes al recurentei reclamante U.A.T. Județul Călărași la momentul promovării acțiunii judiciare de față, întrucât soluția adoptată de organul competent în sistemul căilor administrative instituite prin OG nr. 66/2011 este una favorabilă acesteia, fiind anulat actul administrativ vătămător asupra drepturilor și intereselor legitime ale acestei persoane juridice.

În aceste condiții, se reține că interesul legitim privat al recurentei reclamante, în calitatea sa de persoană vătămată printr-un act administrativ a cărui anulare a solicitat-o și care s-a dispus în procedura administrativ jurisdicțională, nu se mai justifică în  faza litigioasă a demersului inițiat de recurenta reclamantă UAT Județul Călărași.

Deși aceasta a arătat în calea de atac faptul că-și justifică interesul procesual prin solicitarea sa de anulare în parte de deciziei nr. 297/2013, în privința măsurii de reanalizare a cererii de suportare de la bugetul de stat a corecțiilor financiare care i-au fost impuse în sarcina sa, instanța de control judiciar reține că motivul de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct.8 C.proc.civ., în referire la prevederile art. 50 alin.(4) din OUG nr. 66/2011, este nefondat.

Din această perspectivă, cea  a neîncadrării soluției pronunțate de organul administrativ în posibilitățile pe care dispozițiile art. 50 alin. (4) din OUG nr.66/2011 le prevăd în ipoteza admiterii contestației, reține instanța de control judiciar că această critică este una care vizează fondul cererii de chemare în judecată, prin raportare la obiectul acțiunii, astfel cum a fost formulat în cauză.

Așadar, pentru a putea fi analizat acest motiv de nelegalitate a soluției pronunțate de organul administrativ jurisdicțional asupra contestației formulate de UAT Județul Călărași în etapa anterioară sesizării instanței de judecată, era necesar a fi depășită chestiunea privind întrunirea cumulativă a condițiilor de exercițiu a acțiunii civile, ceea ce nu s-a realizat în prezenta cauză, astfel că nici instanța de recurs nu este în măsură a examina legalitatea soluției contestate prin raportare la prevederile art. 50 alin. (4) din OUG nr. 66/2011.

În concluzie, cererea de chemare în judecată, în cuprinsul căreia a precizat reclamanta UAT Județul Călărași că solicită doar anularea în parte a deciziei nr. 297/2.12.2013, în privința soluției de reanalizare a cererii de suportare de la bugetul de stat a corecțiilor financiare care i-au fost stabilite în sarcina sa, nu justifică existența unui interes actual pe care recurenta să-l fi dovedit pe tot parcursul soluționării demersului sau judiciar, măsura contestată având o durată limitată în timp, până la emiterea unei noi note în urma aducerii de îndeplinire a dispozitivului deciziei contestate, notă ce i-a fost deja comunicată anterior sesizării instanței în prezentul litigiu, prin adresa 92536/06.12.2013.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate  în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.496 din Codul de procedură civilă, republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr. 3030/10 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială  Județul Călărași împotriva sentinței civile013013 nr. 3030 din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.