ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3478/2017

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Călărași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 14/10.01.2014 și emiterea unei Note de încadrare a instituției pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, conform art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013, precum și rambursarea/achitarea sumei aferente corecției în procent de 25%, suportate în cazul Actului adițional nr. x la Contractul nr. x/17.02.2010, încheiat în cadrul proiectului având SMIS 1147 Axa 2, Domeniul Major de Intervenție 2.1.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 328 din 10 februarie 2015, a admis cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale, sesizând Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice. Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Călărași, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept, încălcând astfel principiul interpretării și aplicării unitare a legii. Astfel, a susținut că solicitarea de plată trebuia analizată prin prisma prevederilor art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013 invocate, prima instanță reținând în mod greșit că cerințele alin. (4) lit. a) ale art. 2 din același act normativ trebuie îndeplinite cumulativ, fără să țină cont că art. 2 prevede condiții diferite pentru situații distincte. Totodată, a susținut că, față de prevederile art. 5 coroborate cu cele ale art. 2 din O.U.G. nr. 30/2006, singura obligație a instituției era aceea de înștiințare a Ministerului Finanțelor Publice, fără să aibă posibilitatea de a cenzura neparticiparea acestuia la verificarea procedurii de achiziție publică inițiată de către aceasta, obligație îndeplinită în cauză. În opinia recurentei, intimatul-pârât respinge solicitările de plată în baza O.G. nr. 14/2013 indiferent de situație, fără să țină cont de susținerile reale prezentate de autoritățile contractante. În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Apărarea intimatului-pârât Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția nulității pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică. În esență, a susținut că, în cazul actului adițional nr. x la Contractul nr. x/17.02.2010, s-a constatat faptul că nu au fost îndeplinite condițiile art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, respectiv procedura de atribuire nu a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2017. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate Decizia nr. 14 din 10 ianuarie 2014 prin care a fost respinsă contestația împotriva Notei din 19.11.2013 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, comunicată prin Adresa nr. x/2013. În cauză, recurenta-reclamantă a formulat solicitarea nr. 77269/26.09.2013, pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația în domeniul achizițiilor publice, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 14/2013. Această solicitare viza corecția financiară în cuantum de 25% pentru actul adițional 2 la Contractul economic nr. 1895/17.02.2010, încheiat de Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Călărași cu Asocierea dintre S.C. A. S.R.L, Societatea B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., lider al Asociației S.C. A. S.R.L. Prin nota contestată în prezenta cauză, autoritatea intimată a reținut că nu au fost îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare prevăzute de art. 2 alin. (4), lit. a) din O.G. nr. 14/2013, respectiv actul adițional nr. x la Contractul nr. x/17.02.2010 nu a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP. Prin Decizia nr. 14 din 10 ianuarie 2014, autoritatea intimată a respins contestația formulată de recurentă împotriva Notei din 19.11.2013 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, comunicată prin Adresa nr. x/2013, reținând neîndeplinirea cumulativă a conditiilor impuse de art. 2 alin. (1)-(3) și art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, în sensul că procedura de atribuire în discuție nu a facut obiectul verificării UCVAP/CVAP, motiv pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006 . În urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt, instanța de control judiciar apreciază că soluția judecătorului fondului este corectă. Art. 2 din O.G. nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, prevede următoarele: "(1) Creanțele bugetare rezultate din corecțiile financiare și sumele de recuperat rezultate în urma stabilirii corecțiilor, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la o poziție distinctă din cadrul titlului 56 "Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare", în situațiile prevăzute la alin. (4). (2) Sumele rezultate sau care vor rezulta din reducerile procentuale stabilite, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4). (3) Sumele recuperate atât în cazul proiectelor finalizate care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt contestate sau în litigiu, cât și în cazul proiectelor aflate în implementare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, în urma stabilirii corecțiilor financiare, în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4). (4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică: a) numai în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată înainte de data de 10 iunie 2011 de beneficiarii prevăzuți la art. 1, care a făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP, și pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, valabilă până la această dată; b) numai în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată în perioada 10 iunie 2011 - 1 octombrie 2011 de beneficiarii prevăzuți la art. 1, care a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP și pentru care a fost înscrisă opinia "fără observații" de către UCVAP/CVAP, în conformitate cu art. 4 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2011; c) în cazul contractelor de achiziție publică, încheiate de beneficiarii prevăzuți la art. 1, a căror procedură de atribuire a fost inițiată începând cu data de 1 octombrie 2011, pentru care documentația de atribuire a fost evaluată și aprobată de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, denumită în continuare ANRMAP, în conformitate cu atribuțiile sale prevăzute la art. 7 1 alin. (3) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 525/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția contractelor de achiziție publică la care, prin modificările aduse documentației de atribuire intervenite după data publicării anunțului/invitației de participare în Sistemul electronic al achizițiilor publice, au fost constatate abateri de la prevederile legislației privind achizițiile publice." Din interpretarea coroborată a dispozițiilor citate, rezultă că prevederile alin. (1) - (3) se aplică doar în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată înainte de data de 10 iunie 2011 de beneficiarii prevăzuți la art. 1, care a făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP. Prin urmare, în mod corect prima instanță a decelat condițiile necesar a fi întrunite cumulativ pentru a fi suportate de la bugetul de stat, potrivit prevederilor O.G. nr. 14/2013, sumele reținute în sarcina beneficiarului, reținând, în raport cu probatoriul administrat, neîndeplinirea cerinței inserate la teza a II-a din art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, care prevede că procedura de atribuire să facă obiectul verificării UCVAP/CVAP și să nu existe un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006. Cum în cauză, procedura de achiziție nu a format obiectul verificării UCVAP/CVAP a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire, nu se poate reține îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de O.G. nr. 14/2013. Așa fiind, susținerile recurentei-reclamante, în sensul că a respectat obligația de înștiințare a Ministerului Finanțelor Publice, prevăzută de O.U.G. nr. 30/2006, iar condițiile O.G. nr. 14/2013 nu trebuie îndeplinite cumulativ, nu sunt de natură a înlătura concluzia primei instanțe, care este fundamentată pe dispozițiile art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013. În concluzie, se constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.