ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 462/2015

Decizia nr. 462/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 13 mai 2014 sub Dosar nr. x/2/2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. - C. Călărași și B. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea procesului-verbal din 17 februarie 2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de B. C., anularea deciziei de soluționare a contestației din 09 aprilie 2014 emisă de B. - C. Călărași, anularea creanței de 3.251.825,89 lei și accesorii, suspendarea deciziei și a procesului-verbal contestate până la soluționarea irevocabilă a cauzei în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 2756 din 17 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B. - C. Călărași și pârâta B., în favoarea Tribunalului Călărași, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1106/2014 din 26 noiembrie 2014, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Călărași invocată de reclamantă, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență, suspendând judecata cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2/2014, până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Regulatorul de competență;

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta a solicitat anularea procesului-verbal din 17 februarie 2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de B. C., anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 5299 din 09 aprilie 2014 emisă de B. - C. Călărași, anularea creanței de 3.251.825,89 lei și accesorii, suspendarea deciziei și a procesului-verbal contestate până la soluționarea irevocabilă a cauzei în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 1.000.000 lei, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act ce vizează o creanță bugetară al cărei cuantum se situează peste pragul valoric de 1.000.000 lei, respectiv suma de 3.251.825,89 lei, fără accesoriile aferente, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de apel.

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și opțiunea reclamantei.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele B. - C. Călărași și B. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2015.