ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.03.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1052/2015

HOTĂRÂRE
09.03.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1052/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

civilă

Prin Încheierea din data de 5 iunie 2014,

Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Călărași, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, reținând că actul care fundamentează pretențiile creditoarei are natura

unui act administrativ încheiat cu o autoritate publică centrală, fiind incidente

astfel prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr.

3.225 din 25 noiembrie, Curtea de Apel a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Călărași, secția civilă.

Totodată, a constatat

ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării

unui regulator de competență.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut că Tribunalul Călărași a invocat din

oficiu excepția necompetenței materiale cu încălcarea prevederile art. 130

alin. (2) din noul C. proc. civ.

Astfel, Curtea a

apreciat că necompetența materială, deși este o excepție de ordine publică,

față de art. 130 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu se mai poate invoca oricând

în cursul judecății, ci doar la primul termen de judecată la care părțile sunt

legal citate în fața primei instanțe.

De altfel, art. 131

alin. (1) din noul C. proc. civ., prevede că "La primul termen de judecată

la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este

obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este

competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în

cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată

competența instanței sesizate".

Curți asupra conflictului negativ de competență

Având în vedere

dispozițiile legale incidente, obiectul cauzei și împrejurările care au impus

ridicarea din oficiu a excepției necompetenței materiale, Înalta Curte

stabilește competența materială în favoarea curții de apel, pentru considerentele

care vor fi prezentate.

Astfel, în cauză este

necontestat că excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași, secția

civilă, litigii de muncă, a fost ridicată la data de 6 iunie 2014, în ședința

în care capătul de cerere privind obligarea Ministerului Educației Naționale să

emită actele administrative pretinse (atestatele de echivalare a studiilor) a

fost disjuns de capetele de cerere care atrăgeau competența tribunalului, ca

instanță de dreptul muncii.

Totodată, este

necontestat că obiectul cauzei disjunse - obligarea autorității pârâte

Ministerul Educației Naționale la emiterea unor acte administrative pretinse de

reclamanți, impunea aplicarea unui regim juridic de drept administrativ.

Astfel fiind, Curtea

de Apel a reținut fără temei că părțile ar fi putut pune concluzii în cauză la

data de 8 aprilie 2014, din moment ce abia la termenul ulterior dispus - 5

iunie 2014, a fost stabilit și disjuns capătul de cerere care atrăgea

competența unei instanțe de drept administrativ, sens în care trebuie

interpretate prevederile art. 130 și 131 din noul C. proc. civ.

Pe de altă parte,

este necontestat că în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, Curtea de Apel ca instanță de contencios administrativ este

competentă material să soluționeze litigiul care are ca obiect un act

administrativ emis/pretins de la o autoritate publică centrală, cu competență

pe întregul teritoriu al României.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.C. și P.I.M. în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Educației Naționale, Școala Gimnazială D., Primarul -

S.M.G.- Instituția Primarului, în favoarea Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2015.

Procesat de GGC - MI

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2376/2025
. Pentru toate aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Calarasi. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la
ÎCCJ 2015-10-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3006/2015
judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”. Cu alte cuvinte, dacă necompetența materială ori teritorială de ordine publică nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțil
ÎCCJ 2015-02-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 462/2015
Decizia nr. 462/2015 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fisc
ÎCCJ 2016-02-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 198/2016
nunța soluția anterior menționată, Tribunalul Călărași a reținut, în esență, că prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții au solicitat ca pârâtul Guvernul României să emită o hotărâre de Guvern, deci vizează un act administrativ em
ÎCCJ 2008-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1051/2008
aria Primului Ministru de a analiza hotărârea nr. 140/2005 emisă de Comisia județeană Călărași de aplicare a Legii nr. 9/1998. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2555 din 2
Sursă