ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1051/2008

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la Tribunalul Călărași,

reclamanții B.F., G.G., D.I., F.E., G.I., N.T., Ș.M.I.I., C.M. și C.M.A. au solicitat

în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru al României – A.N.R.P.

București – Serviciu pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, obligarea acesteia să emisă

ordinul de validare/invalidare a hotărârii nr. 140/2005 a Comisiei județene Călărași

pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că au beneficiat de despăgubiri acordate în baza Legii

nr. 9/1998, conform hotărârii nr. 140 din 2 decembrie 2005 emisă de Comisia Județeană

Călărași pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

Se mai arată că de la

data înaintării dosarului și până în prezent, pârâta nu a analizat hotărârea, deși

avea obligația să o analizeze în termen de 60 de zile.

Prin sentința civilă

nr. 1483 din 27 iunie 2007 Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis excepția

necompetenței materiale a Tribunalului, ridicată din oficiu, și pe cale de consecință

a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul Călărași a reținut, în esență, că în cauză obiectul acțiunii

îl constituie refuzul autorității centrale Cancelaria Primului Ministru de a analiza

hotărârea nr. 140/2005 emisă de Comisia județeană Călărași de aplicare a Legii

nr. 9/1998.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2555

din 22 octombrie 2007, a admis excepția de necompetență materială și a declinat

competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Călărași.

Curtea de Apel București

a reținut, în esență, că aprecierea unui refuz nejustificat în temeiul Legii

nr. 554/2004 coroborat cu art. 3 C. proc. civ., nu este de natură să determine schimbarea

competenței stabilite prin Legea specială nr. 9/1998.

Constatând ivit conflictul

negativ de competență, Curtea de Apel București, a înaintat dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului, în temeiul prevederilor

art. 20, 21 și 22 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație

și Justiție ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență,

conform dispozițiilor art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența

de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Călărași – ca

instanță de contencios administrativ, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul acțiunii reclamanților

îl reprezintă obligarea Cancelariei Primului Ministru de a dispune validarea sau

invalidarea hotărârii nr. 140/2005 emisă de Comisia județeană Călărași pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998.

Astfel, cum în mod corect

a reținut și Curtea de Apel București, actele Cancelariei Primului Ministru sunt

supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la

comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia

domiciliază solicitantul, conform dispozițiilor art. 31 din O.G. nr. 94/2004.

Deci, competența de a

soluționa în primă instanță acțiunile în contencios administrativ având ca obiect

atât acte administrative tipice cât și acte administrative asimilate ale Cancelariei

Primului Ministru, aparține, conform dispozițiilor legale sus menționate, tribunalului

și nu Curții de Apel.

Potrivit art. 7 alin.

(4) din Legea nr. 9/1998 „hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc,

putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios

administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”.

Legiuitorul a urmărit

prin Legea nr. 9/1998, ca în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute

în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului din România și Bulgaria, semnat

la Craiova la 7 septembrie 1940, competența de soluționare a litigiilor în primă

instanță să revină Tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul

emitent al actului administrativ, cea a autorităților locale sau cea a autorităților

publice centrale.

Or, obiectul cauzei de

față nu este de natură să determine schimbarea competenței stabilită prin Legea

specială nr. 9/1998.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că instanța competentă să soluționeze pricina, în fond, este Tribunalul

Călărași – ca instanță de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind B.F., G.G., D.I., F.E., G.I., N.T., Ș.M.I.I., C.M.,

C.M.A. și Cancelaria Primului Ministru al României – A.N.R.P. București – Serviciu

pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în favoarea Tribunalului Călărași – ca instanță

de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2008.