ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 122/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 122/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
conflictului negativ de competență de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
introdusă la Tribunalul Călărași la data de 22
mai 2007, P.N.
a chemat în judecată Autoritatea
Națională pentru Restituirea
Proprietăților, solicitând obligarea
acestei autorități să
analizeze și să emită decizia de validare sau
invalidare
a Hotărârii nr. 1430/2002, emisă de Comisia Municipiului București constituită
pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, precum și comunicarea de îndată acestei
hotărâri.
În
motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că este beneficiarul compensațiilor bănești în
sumă de 150.896 RON, acordate cu titlu de despăgubiri conform art. 1 și 2 din
Legea nr. 9/1998 prin Hotărârea nr. 1430/2002 emisă de Comisia Municipiului
București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Mai arată
reclamantul că deși Hotărârea nr. 1430/2002 emisă de Comisia Municipiului
București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a fost comunicată pârâtei în
vederea soluționării în termen legal de 60 de zile, până în prezent reclamantul
nu a primit nici un răspuns, situație care îl prejudiciază.
În
drept,
reclamantul a invocat dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998,
republicată, privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru
bunurile trecute în proprietatea statului bulgar și art. 6 alin. (7) din O.U.G.
nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de
lucru al Guvernului.
Tribunalul
București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ
și fiscal, prin sentința civilă nr. 2517 din data de 18 aprilie 2007 a admis
excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, și pe cale de
consecință, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Călărași.
La rândul
său, această instanță a pronunțat sentința civilă nr. 1720 din data de 13 iunie
2007 prin care s-a dezinvestit în favoarea Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Curtea de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin
sentința civilă nr. 2327 din 01 octombrie 2007 a constatat ivit conflictul
negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de
Casație și Justiție pentru regulator de competență în baza art. 21 C. proc. civ.
Se
constată că hotărârea legală este cea pronunțată de către Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întrucât
obiectul litigiului dintre părți îl constituie cererea reclamantului pentru
obligarea pârâtei de a analiza și adopta decizia de validare sau invalidare a
Hotărârii nr. 1430/2002, emisă de Comisia Municipiului București constituită
pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, precum și la comunicarea acestei hotărâri.
Potrivit
dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, cu modificările și
completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile O.G. 94/2004, privind
reglementarea unor măsuri financiare, rezultă că ordinele emise de Cancelaria
Primului Ministru cu privire la validarea sau invalidarea hotărârilor
comisiilor județene sau a Municipiului București sunt supuse cenzurii în fața
instanței de contencios administrativ de la domiciliul solicitantului. În
consecință și cererea de emitere a acestui ordin, întemeiată pe refuzul pârâtei
de eliberare a acestui act, trebuie cenzurată în aceleași condiții, de către
aceeași instanță.
Pe de altă
parte, dispozițiile cuprinse în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind
contenciosul administrativ, au asimilat actelor administrative unilaterale și
refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un
interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în
termenul legal.
Prin
dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri
financiare, s-a prevăzut că actele Cancelariei Primului - Ministru sunt supuse
controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la
comunicare la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia
domiciliază solicitantul.
Ținând
seama de obiectul cererii de chemare în judecată și de caracterul derogatoriu
al normelor de procedură instituite prin actele normative mai sus menționate
(Legea nr. 9/1998, republicată și O.G. nr. 94/2004) și văzând și dispozițiile
art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Curtea urmează a stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.N. și Cancelaria
Primului-Ministru - Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților în favoarea
Tribunalului Călărași.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.