ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2008

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30 noiembrie 2006, sub nr. 41321/3/CA, reclamanta C.V. a chemat în judecată pe pârâta Cancelaria Primului Ministru - Departamentul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 solicitând obligarea acesteia să analizeze hotărârea nr. 2044 din 27 februarie 2003 emisă de Comisia Municipiului București de Aplicare a Legii nr. 9/1998 și, în situația validării hotărârii, să reactualizeze despăgubirile la data emiterii ordinului de validare, iar în caz de neconformare în ceea ce privește emiterea și comunicarea ordinului, să fie obligată la plata sumei de 1.000 RON/zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, calculate de la expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că hotărârea nr. 2044 din 27 februarie 2003 emisă de Comisia Municipiului București de Aplicare a Legii nr. 9/1998 a fost înaintată spre validare în luna februarie 2003, însă până în prezent nu a primit niciun răspuns, deși pârâta Cancelaria Primului Ministru - Departamentul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 avea obligația să analizeze măsurile stabilite de Comisie, în termen de 60 de zile de la primire și să comunice ordinul de validare sau invalidare a hotărârii. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 376 din data de 16 ianuarie 2007, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.V. în favoarea Tribunalului Galați. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a reținut că potrivit dispozițiilor art. 31 din O.G. nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, actele Cancelariei Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Prin urmare, având în vedere că reclamanta domiciliază în Oltenița, județul Călărași, potrivit dispozițiilor art. 31 din O.G. nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, instanța competentă a se pronunța asupra pretenției deduse judecății este Tribunalul Călărași. Tribunalul Călărași, secția civilă, sesizat cu soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C.V., a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, excepție admisă de această instanță prin sentința civilă nr. 1537 din data de 30 mai 2007, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) și (5) din Legea nr. 9/1998, Tribunalul este competent numai în soluționarea contestațiilor formulate împotriva ordinului emis de șeful Cancelariei Primului Ministru.

Prin sentința civilă nr. 2063 din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția civilă, constatând totodată ivit conflictul negativ de competență, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a reținut că acțiunea promovată de reclamantă este de competența Tribunalului Călărași și nu a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întrucât legiuitorul a urmărit, prin Legea nr. 9/1998, ca în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 07 septembrie 1940, competența de soluționare a litigiilor în primă instanță să revină Tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ. Examinând conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 24 și urm. C. proc.

civ. și de actele dosarului, se constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 aprilie 2006, reclamanta C.V. a chemat în judecată Cancelaria Primului Ministru, solicitând să fie validată hotărârea nr. 2044 din 27 februarie 2003 emisă de Comisia Municipiului București de Aplicare a Legii nr. 9/1998, cu reactualizarea despăgubirilor cuvenite și cu plata de daune cominatorii. Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea Cancelariei Primului Ministru – Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor să-și îndeplinească obligația prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, de a analiza hotărârea comisiei municipale și, în situația validării acesteia, să reactualizeze despăgubirile.

În conformitate cu dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 94/2004, actele Cancelariei Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Întrucât reclamanta domiciliază pe raza teritorială a județului Călărași, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe privind C.V. și Cancelaria Primului Ministru - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului Călărași. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.