ÎCCJ, decizie (scj.ro #83953)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83953) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune civilă. Constituirea ca parte civilă

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și

acțiunile în procesul penal. Acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul

penal

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

acțiune civilă

-

constituirea ca parte civilă

C.

proc

.

pen

.,

art. 15

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) C.

proc

.

pen

., constituirea ca parte

civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de

judecată până la citirea actului de sesizare și, în consecință, constituirea ca

parte civilă nu se poate face în fața instanței de apel.

Numai în cazul în care inculpatul și partea responsabilă civilmente

sunt de acord, constituirea ca parte civilă se poate face după citirea actului

de sesizare a instanței de judecată.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 36 din 13 ianuarie 2009

Prin sentința penală nr. 198/P din 12 iunie 2008, Tribunalul

Neamț a condamnat-o pe inculpata B.L. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută și

pedepsită de dispozițiile art. 183 C.

pen

., cu

aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C.

pen

.

În temeiul dispozițiilor art. 86

1

și art. 86

2

C.

pen

., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, iar în temeiul

dispozițiilor art. 86

3

C.

pen

., s-a dispus

ca pe durata acestui termen inculpata să se supună unor măsuri de supraveghere,

atrăgându-se atenția inculpatei asupra nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C.

pen

.

În baza art. 346 și art. 14 C.

proc

.

pen

. raportat la art. 998 și urm. C.

civ

., inculpata a fost obligată să plătească curatorului

A.V. câte 200 lei lunar cu titlu de contribuție pentru minora B.A., începând cu

data de 25 iunie 2006 și până la majoratul minorei, respectiv 29 decembrie

2010, iar părții civile B.C. suma de 10 lei lunar cu titlu de contribuție la

întreținere, începând cu data de 25 iunie 2006 până la majoratul acestuia,

respectiv 25 februarie 2008.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut

că inculpata a fost căsătorită timp de 21 ani cu victima B.S., iar din

căsătoria lor au rezultat 3 copii, dintre care doi minori la data săvârșirii

faptei. În ultima vreme, victima nu mai lucra și consuma alcool în cantități

exagerate.

În luna iunie 2003, inculpata a plecat să muncească în

Italia, pentru a putea întreține familia, trimițând lunar bani și venind acasă

din 6 în 6 luni, din banii câștigați dorind să construiască o anexă la casă și

să cumpere bunuri de uz casnic.

După plecarea inculpatei în Italia, victima a ajuns să

cheltuiască toți banii pe băutură, astfel încât copiii nu aveau din ce să se

întrețină.

La data de 16 iunie 2006, inculpata a venit acasă cu o sumă

mai mare de bani și pentru mai multă vreme, întrucât dorea să înceapă

construcția anexei la imobil, în acest sens cumpărând și materiale necesare

noii construcții.

Neprimind ajutor din partea victimei,

s-a certat de mai multe ori cu acesta, care se afla sub influența băuturilor

alcoolice.

La data de 25 iunie 2006, după ce a consumat băuturi

alcoolice la bar, victima a revenit în domiciliu și a început să se lovească cu

pumnii în cap, pretextând că nimeni nu îl înțelege și nu-i dă de băut, iar pe

fondul iritării sale, s-a certat cu inculpata, amenințând-o și pe ea și pe

ceilalți membri ai familiei că îi va lovi cu un topor și chiar a luat o coadă

de unealtă, încercând să o lovească pe inculpată, care a apucat un băț și a

lovit victima în zona frunții.

Din cauza loviturii și a stării în care se afla, victima a

căzut și s-a lovit puternic în zona cefei de bordura din curte. A încercat să

se ridice și, pentru că nu putea, a fost ajutat de inculpată, care l-a ridicat,

l-a dus în casă, l-a culcat și s-a culcat și ea lângă soțul ei. A doua zi,

inculpata a constatat că victima decedase.

Împotriva hotărârii a declarat apel procurorul, invocând

motive de netemeinicie ale sentinței, legate de greșita individualizare a

pedepsei aplicate inculpatei, motivele de apel fiind extinse la data de 23

septembrie 2008 cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, dat fiind

că nu a fost introdusă în cauză mama victimei, B.M., care a suportat

cheltuielile de înmormântare a victimei.

Introdusă în cauză în apel, B.M. a solicitat obligarea

inculpatei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de

înmormântare.

Analizând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel

invocate, instanța de apel a constatat că referitor la modul de individualizare

judiciară a pedepsei aplicate inculpatei, s-a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 72 C.

pen

., dat fiind profilul

moral al inculpatei, modul de săvârșire a infracțiunii, faptul că inculpata are

trei copii în întreținere, scopul educativ-preventiv al pedepsei fiind atins și

fără executarea efectivă.

S-a constatat că în latură civilă apelul este fondat,

întrucât prima instanță nu a dispus citarea mamei victimei, care solicită

obligarea inculpatei la plata sumei de 10.000 lei, pentru că a suportat

cheltuielile de înmormântare.

Față de aceste considerente, prin decizia nr. 121 din 14

octombrie 2008, Curtea de Apel Bacău, Secția penală, în baza art. 379 pct. 2

lit. b) C.

proc

.

pen

., a

admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 198/P din 12

iunie 2008 a Tribunalului Neamț numai cu privire la soluționarea laturii

civile.

A desființat sub acest aspect sentința atacată și a trimis

cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata, criticând-o

pentru

nelegalitate

, dat fiind că, deoarece pe

parcursul judecării în fond a cauzei procurorul nu a solicitat introducerea în

cauză a numitei B.M., care nici nu s-a constituit parte civilă, nu se mai putea

în apel dispune o astfel de măsură, ținând cont de dispozițiile art. 15 alin.

(2) C.

proc

.

pen

.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

pronunțate în apel și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și

temeinică.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentei, care

se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1)

pct. 18 C.

proc

.

pen

., ca

și din oficiu pentru cazurile enunțate în art. 385

9

alin. (3) C.

proc

.

pen

., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

Până la momentul învestirii instanței supreme, se constată a

fi soluționată definitiv latura penală a cauzei, respectiv sunt stabilite cu

certitudine existența faptei, identitatea făptuitorului și vinovăția acestuia,

împrejurare care rezultă din faptul că hotărârea primei instanțe a fost

desființată de instanța de apel numai cu privire la soluționarea laturii civile

a cauzei, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită numai cu

recursul inculpatei, nemulțumită de soluția dată în apel, de trimitere a cauzei

spre rejudecare în latură civilă.

Prin decizia atacată s-a admis apelul procurorului numai cu

privire la soluționarea laturii civile a cauzei, s-a desființat sentința primei

instanțe sub acest aspect și s-a trimis cauza spre rejudecare, invocându-se

faptul că soacra recurentei, respectiv mama victimei a suportat contravaloarea

cheltuielilor de înmormântare, astfel că, în baza rolului activ, prima instanță

trebuia să o introducă în cauză, mai ales că aceasta a solicitat în apel

obligarea inculpatei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de

înmormântare.

S-a apreciat de către instanța de apel că hotărârea primei

instanțe a fost dată în lipsa unei părți nelegal citate.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că procedeul

utilizat de instanța de apel cu privire la cererea formulată în apel de către

mama victimei încalcă în mod flagrant principiile care diriguiesc rezolvarea

acțiunii civile în procesul penal.

Regimul juridic al acțiunii civile în procesul penal este

delimitat de Secțiunea a II-a a Capitolului II din Titlul I al Părții generale

a Codului de procedură penală, dispoziții completate de regulile procedurale

înscrise în art. 75 - 77

1

C.

proc

.

pen

., privind procedura declarației părții civile în

procesul penal, art. 320 C.

proc

.

pen

.,

privind obligația președintelui instanței de a explica părții vătămate că se

poate constitui parte civilă, art. 326 C.

proc

.

pen

., privind ascultarea părții civile în cursul cercetării

judecătorești și art. 346 - 348 C.

proc

.

pen

., privind rezolvarea acțiunii civile în procesul penal.

Din economia reglementării se desprinde concluzia că

acțiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de proteguire prin

constrângere judiciară a drepturilor civile sau a intereselor ocrotite de lege.

Acțiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă

dispozițiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularități ce

derivă din săvârșirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu față de

acțiunea penală.

Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în procesul

penal, se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) infracțiunea să

producă un prejudiciu material sau moral; b) între infracțiunea săvârșită și

prejudiciu există o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul trebuie să fie

cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) să existe o manifestare de

voință în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.

În procesul penal, acțiunea civilă se pune în mișcare prin

constituirea de parte civilă.

Potrivit art. 15 alin. (2) C.

proc

.

pen

., constituirea ca parte civilă se poate face în

cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la

citarea actului de sesizare.

Această condiție nu este necesară în cazurile în care

acțiunea civilă se exercită din oficiu, întrucât legea prevede că instanța este

obligată să se pronunțe asupra reparării pagubei, chiar dacă nu s-a făcut

constituirea de parte civilă.

Subiect activ al acțiunii civile este persoana în dauna

căreia s-a produs prejudiciul material sau moral, care exercită acțiunea civilă

în procesul penal și capătă calitatea de parte civilă.

Cele de mai sus duc la concluzia că pentru repararea

prejudiciului cauzat prin infracțiune, persoana vătămată trebuie să se

constituie parte civilă, act procedural ce trebuie îndeplinit, cel mai târziu,

până la citirea actului de sesizare.

Numai în situația în care inculpatul și partea responsabilă

civilmente sunt de acord, constituirea de parte civilă se poate face după

termenul limită (

limine

litis

)

stabilit de legiuitor.

În cauză, este de constatat că mama victimei nu s-a

constituit parte civilă, nici în faza de urmărire penală și nici cu ocazia

judecății în primă instanță. Ea

s-a

prezentat la judecata în apel, când a fost citată de instanță și, cu ocazia

audierii, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, reprezentând

cheltuieli de înmormântare.

Procurorul a declarat apel, invocând motive de netemeinicie

ale sentinței, legate de greșita individualizare a pedepsei aplicate

inculpatei, motivele de apel fiind extinse la data de 23 septembrie 2008 cu

privire la soluționarea laturii civile a cauzei, dat fiind că nu a fost

introdusă în cauză mama victimei, B.M., care a suportat cheltuielile de

înmormântare a victimei.

Neobservând dispozițiile legale amintite, instanța de apel a

procedat nelegal la introducerea în cauză a acesteia în calitate de parte

civilă și, în deliberare, a decis trimiterea cauzei pentru soluționarea laturii

civile sub aspectul despăgubirilor solicitate de mama victimei.

S-a invocat de către instanța de apel lipsa rolului activ al

procurorului și al instanței de judecată, care nu a chemat-o pe mama victimei

să-i pună în vedere că se poate constitui parte civilă în procesul penal.

Și această aserțiune este lipsită de fundament juridic.

Soluționarea acțiunii civile în procesul penal este guvernată de aceleași

reguli ce caracterizează o astfel de acțiune în fața instanței civile, cu unele

particularități.

În primul rând, trebuie amintit principiul disponibilității,

potrivit căruia persoana păgubită este liberă să decidă dacă declanșează

acțiunea civilă, după cum este cea care poate să dispună de acest instrument

juridic în cursul procesului. Ea poate să aleagă momentul exercitării,

respectând, însă, termenul limită prevăzut de lege și poate să aleagă cadrul

procesual de realizare a pretențiilor sale, fie alăturând acțiunea civilă

acțiunii penale, fie sesizând instanța civilă.

Nici procurorul și nici instanța de judecată nu poate limita

disponibilitatea acțiunii civile, după cum

niciunul

din aceste organe judiciare nu se poate subroga în drepturile persoanei

vătămate.

Aceste organe judiciare pot numai să cheme persoana vătămată

și să-i pună în vedere că se poate constitui parte civilă în procesul penal,

dar decizia va aparține tot persoanei vătămate.

Nerespectarea acestei obligații de diligență de către

organele judiciare nu ar putea atrage decât nulitatea relativă a actelor

procesuale, sancțiune procedurală care nu poate fi ridicată decât de persoana

lezată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul

termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea

actului. Numai dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și

justa soluționare a cauzei instanța ia în considerare, din oficiu, încălcările,

în orice stare a procesului.

Se observă că, în cauză, nu subzistă obligația prevăzută în

art. 320 C.

proc

.

pen

.,

întrucât mama victimei nu este o persoană vătămată în mod direct prin

infracțiune, violențele exercitate de inculpată vizând doar corpul victimei.

S-ar putea vorbi de o victimă indirectă a

faptei săvârșite de inculpată, pentru că a suportat cheltuielile de

înmormântare a victimei, dar asemenea calitate nu înlătură obligația acesteia

de a-și manifesta voința în sensul constituirii ca parte civilă până la citirea

actului de sesizare.

Exagerând rolul activ al organelor judiciare și neglijând

total disponibilitatea acțiunii civile și imposibilitatea organelor judiciare

de a se substitui voinței unei persoane care a suportat în întregime sau în

parte urmările unei fapte penale, instanța de apel a procedat în mod

inadmisibil, atribuind calitate procesuală unei persoane total dezinteresate de

valorificarea pretențiilor sale, în afara termenului limită de exercitare a

acțiunii civile și împotriva voinței inculpatei.

Rolul activ de care trebuie să dea dovadă organele judiciare

nu poate acoperi lipsa de interes a tuturor celor cărora, prin uciderea

victimei, li s-a adus atingere intereselor personale.

Nu s-ar putea spune că persoana care a suportat cheltuielile

de înmormântare este lipsită de posibilitatea legală de a recupera aceste

cheltuieli de la persoana care le-a provocat, respectiv inculpata, deoarece are

la dispoziție calea unei acțiuni civile adresată instanței civile, întemeiată

pe răspunderea civilă delictuală a inculpatei pentru fapta proprie.

Pentru considerentele ce preced, apreciind că în mod nelegal

a fost admis apelul procurorului, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a)

C.

proc

.

pen

., Înalta Curte

de Casație și Justiție a admis recursul inculpatei împotriva deciziei nr. 121

din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, Secția penală, a casat decizia

penală atacată și a menținut sentința penală nr. 198/P din 12 iunie 2008 a

Tribunalului Neamț.