ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3868/2010

Asupra recursurilor penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 164 din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata K.J. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen. S-a reținut că în cauză nu a avut loc constituirea de parte civilă, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. S-a reținut de instanța de fond că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita din 25 iulie 2006 a fost trimisă în judecată inculpata F.J. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen.

constând în aceea că în seara de 26 decembrie 2005, în urma unei altercații cu victima, a aplicat acesteia mai multe lovituri în zona capului cu un instrument metalic folosit la zdrobirea cartofilor pentru furajarea porcilor, producându-i leziuni care au dus la decesul victimei. S-a mai reținut că inculpata a prezentat leziuni corporale grave cranio-faciale, politraumatism prin agresiune cu echimoze ale extremității cefalice, hematom periorbitral bilateral, în observație pentru fractură craniană, având nevoie de 90-100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Instanța de fond a constatat că în cauză nu există probe care să demonstreze săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de omor asupra victimei F.A., martorii audiați referindu-se doar la viața conjugală a părților și la starea lor materială.

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și numitele B.A. și B.E. - surori ale victimei. Prin decizia penală nr. 72/A din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și de numitele B.A. și B.E., s-a desființat integral hotărârea atacată și s-a dispus rejudecarea cauzei pe fond de către prima instanță - Tribunalul Harghita. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a analizat întregul material probator de la dosar, nu a explicat motivele pentru care au fost înlăturate concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, nu a explicat în ce constă neveridicitatea probelor administrate și nu a argumentat temeinic de ce se impune înlăturarea probelor științific administrate, altele decât cele cu caracter medico-legal psihiatric.

S-a mai arătat că instanța de fond nu a rezolvat nici latura civilă a cauzei în condițiile în care, victima avea rude colaterale, cu vocație succesorală, în localitatea sa de domiciliu. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpata F.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Prin decizia nr. 767 din 5 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s ecția penală, s-a admis recursul declarat de inculpată împotriva deciziei penale nr. 72/A din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a casat decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei la instanța de apel pentru continuarea judecării apelurilor declarate de parchet și numitele B.A.

și B.E. Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că numitele B.A. și B.E. nu au avut, potrivit actelor și lucrărilor dosarului, constituirea de parte civilă sau de parte vătămată, că instanța avea obligația să examineze, în raport de dispozițiile procesual penale existente în materia declarării apelului precum și în materia constituirii de parte civilă și exercitării acțiunii civile, susținerile apărătorului inculpatei, astfel cum sunt consemnate în încheierea de dezbaterii, iar sub aspectul laturii penale, instanța de apel avea posibilitatea să administreze orice probe apreciate ca fiind utile și pertinente aflării adevărului, fie administrând probe noi (la cererea părților sau din oficiu), fi readministrând probele efectuate în fața primei instanțe.

S-a mai reținut că decizia este nelegală și pentru neindicarea ultimului act procedural rămas valabil, de la care procesul penal ar fi trebuit să-și reia cursul în fața primei instanțe. Reînvestită în acest mod cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și numitele B.A. și B.E. împotriva sentinței penale nr. 164 din 19 mai 2008 a Tribunalului Harghita, prin decizia penală nr. 24/A din 8 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, a admis apelurile, a desființat în tot sentința penală apelată și în rejudecare: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 48 C. pen., a achitat pe inculpata F.J. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen.

S-a admis acțiunea civilă a părților civile B.A. și B.E. și a obligat inculpata la plata, către aceste părți civile, a câte unei sume de 10.000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale. În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 985 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., la plata unei sume de câte 2300 lei pentru fiecare din părțile civile menționate cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în baza probelor administrate în cauză că în seara de 26 decembrie 2005, în locuința familiei F., între cei doi soți a izbucnit un conflict violent, având ca rezultat decesul victimei și vătămarea corporală gravă a inculpatei F.J.

Conflictul a avut la bază neînțelegerile acumulate în timp legate de gestionarea patrimoniului celor doi, în contextul în care nu aveau copii, iar victimei nu-i era permis să aibă relații de rudenie cu surorile și nepoții săi, aflați în aceeași comună. Din cercetările efectuate imediat după reclamarea faptei la domiciliul părților, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu declarațiile inculpatei a reieșit cu certitudine că în domiciliul acestora, în intervalul de timp critic, în afara celor doi soți nu s-au aflat terțe persoane. Loviturile reciproce pe care cei doi soți și le-au aplicat au fost cu obiectul pe care îl foloseau la furajarea porcilor. Ei duceau o viață retrasă, neavând relații cu rudele sau cu vecinii.

Având în vedere avizele medico-legale întocmite în cauză, instanța de apel a reținut că în mod cert, în intervalul de timp în care inculpata a violentat victima a fost lipsită de discernământ datorită leziunilor pe care le prezenta la rândul său. In ce privește latura civilă s-a reținut că surorile victimei, numitele B.A. și B.E. au calitate de părți civile întrucât au fost audiate doar în faza de urmărire penală, ocazie cu care nu li s-a adus la cunoștință că pot avea calitate de părți vătămate și că pot formula pretenții împotriva inculpatei, ele nefiind audiate la instanță. S-a mai reținut că au fost lezate moral și emoțional de fapta inculpatei, iar decesul fratelui lor reprezintă o traumă morală afectivă, psihică pentru a cărei înlăturare se impune admiterea acțiunii civile exercitate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpata F.J. și părțile civile B.A. și B.E. Recurentele părți civile au criticat hotărârea instanței de apel cu privire la greșita achitare a inculpatei și cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 193 C. proc. pen. întrucât cheltuielile judiciare au fost acordate numai în parte. Au solicitat condamnarea inculpatei și acordarea cheltuielilor judiciare pe tot parcursul procesului. Inculpata a criticat hotărârea atacată cu privire la greșita schimbare a temeiului achitării întrucât nu este autoarea infracțiunii de omor calificat, iar cu privire la latura civilă în mod greșit s-a reținut că numitele B.A. și B.E. au calitate de părți civile.

A solicitat admiterea recursului, achitarea inculpatei întrucât nu este autoarea faptei și respingerea acțiunii civile formulată de părțile civile. În ce privește recursurile declarate de părțile civile, Înalta Curte constată că față de probele dosarului, rezultă că inculpata a acționat în mod iresponsabil, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, iar părțile civile nu s-au constituit părți civile în termenul prevăzut de lege. Pentru acestea și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, recursurile declarate de părțile civile sunt nefondate și urmează a fi respinse. În ce privește recursul declarat de inculpată, acesta este fondat. Acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, presupune repararea integrală a prejudiciului suferit de o persoană prin infracțiunea săvârșită.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen. constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare, iar potrivit art. 17 alin. (1) din același cod, acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. În cauza dedusă judecății, părțile civile B.E. și B.E. au fost audiate în faza de urmărire penală în calitate de martore, ocazie cu care își puteau exprima dorința de a sta în proces în calitate de părți vătămate sau părți civile, pentru prejudiciul material sau moral suferit de pe urma decesului victimei.

Întrucât constituirea de parte civilă nu s-a făcut în cursul urmării penale sau până la citirea actului de sesizare, termenul prevăzut de dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. fiind un termen de decădere și nici nu s-a făcut dovada că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 17 alin. (1) din același cod, admiterea acțiunii civile de către instanța de apel și obligarea inculpatei la plata daunelor morale către părțile civile B.A. și B.E. este nelegală. Ca atare, acțiunea civilă este inadmisibilă. În ce privește motivul de recurs formulat de inculpată, referitor la greșita schimbare a temeiului achitării, acesta este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă fără dubiu că în seara de 26 decembrie 2005, între victimă și inculpată a avut loc o altercație violentă, părțile aplicându-și reciproc numeroase lovituri cu un obiect metalic folosit în gospodărie, leziunile suferite de victimă conducând la decesul acesteia, iar ale inculpatei au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. S-a mai stabilit de asemenea că la momentul altercației, în imobil nu au fost alte persoane în afara soților F., poarta imobilului era încuiată, nu s-au descoperit urme de pași și deși a prezentat numeroase traumatisme, inculpata s-a putut deplasa până la domiciliul martorei K.E. și nu a fost de acord cu anunțarea organelor de poliție, prezentând în schimb varianta autoaccidentării.

Față de probele științifice administrate în cauză, respectiv avizele medico-legale aflate la dosarul instanței de apel rezultă că la momentul la care inculpata a aplicat loviturile victimei, datorită leziunilor pe care la rândul ei le prezenta, aceasta a acționat fără discernământ. Ca atare, în mod corect instanța de apel a apreciat că inculpata este cea care a lovit victima dar a acționat în mod iresponsabil, motiv pentru care a procedat la achitarea acesteia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpată este fondat numai în ce privește soluționarea laturii civile a cauzei și urmează a fi admis în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen. Se va casa decizia atacată numai cu privire la soluționarea laturii civile și se va respinge acțiunea civilă formulată de părțile civile va inadmisibilă. Se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile care vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de inculpata F.J. împotriva deciziei penale nr. 24/A din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată numai cu privire la soluționarea laturii civile și rejudecând: Respinge acțiunea civilă formulată de părțile civile B.A. și B.E. , ca inadmisibilă. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile B.A. și B.E. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 2 noiembrie 2010.