ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3868/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3868/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor penale de

față;

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 164

din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul

Harghita,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

a fost achitată inculpata K.J. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art.

175 lit. c) C. pen.

S-a reținut că în cauză nu a

avut loc constituirea de parte civilă, iar cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

S-a

reținut de instanța de fond că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Harghita din 25

iulie 2006 a fost trimisă în judecată inculpata F.J. pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art.

175 lit. c) C. pen. constând în

aceea că în seara de 26 decembrie 2005, în

urma unei altercații cu victima, a aplicat acesteia

mai multe lovituri în zona capului

cu un instrument metalic folosit la zdrobirea cartofilor

pentru furajarea porcilor,

producându-i

leziuni care au dus la decesul victimei.

S-a mai reținut că inculpata

a prezentat leziuni corporale grave cranio-faciale, politraumatism prin

agresiune cu echimoze ale extremității cefalice,

hematom periorbitral bilateral, în observație pentru fractură craniană,

având nevoie

de 90-100 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Instanța

de fond a constatat că în cauză nu există probe care să demonstreze săvârșirea

de către inculpată a infracțiunii de omor asupra victimei F.A.,

martorii audiați referindu-se doar la viața conjugală

a părților și la starea lor materială.

Împotriva

hotărârii instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Harghita și numitele B.A. și B.E. - surori

ale victimei.

Prin

decizia penală nr. 72/A din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Harghita și de

numitele B.A. și B.E.,

s-a desființat integral hotărârea atacată și s-a dispus rejudecarea cauzei pe

fond de către prima instanță - Tribunalul Harghita.

În motivarea deciziei, instanța

de apel a reținut că instanța de fond nu a analizat întregul material probator

de la dosar, nu a explicat motivele pentru care au fost înlăturate concluziile

rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, nu a explicat în ce constă

neveridicitatea probelor administrate și nu a argumentat

temeinic de ce se impune înlăturarea probelor

științific administrate, altele decât

cele cu caracter medico-legal

psihiatric.

S-a mai

arătat că instanța de fond nu a rezolvat nici latura civilă a cauzei în

condițiile în care, victima avea rude colaterale, cu

vocație succesorală, în localitatea sa de domiciliu.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpata F.J.,

criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, solicitând trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de apel.

Prin

decizia nr. 767 din 5 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s

ecția penală, s-a admis recursul

declarat de inculpată împotriva deciziei penale

nr. 72/A din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a casat

decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei la instanța de apel pentru

continuarea

judecării apelurilor declarate

de parchet și numitele B.A. și B.E.

Pentru

a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că numitele B.A. și

B.E. nu au avut, potrivit actelor

și lucrărilor dosarului, constituirea de

parte

civilă sau de parte vătămată, că instanța avea obligația să examineze, în raport

de dispozițiile procesual penale existente în materia declarării apelului

precum și în materia constituirii de parte civilă și exercitării acțiunii

civile,

susținerile apărătorului inculpatei,

astfel cum sunt consemnate în încheierea de dezbaterii, iar sub aspectul

laturii penale, instanța de apel avea posibilitatea să administreze orice probe

apreciate ca fiind utile și pertinente aflării adevărului, fie

administrând

probe noi (la cererea părților sau din oficiu), fi readministrând probele efectuate

în fața primei instanțe.

S-a mai

reținut că decizia este nelegală și pentru neindicarea ultimului act

procedural rămas valabil, de la

care procesul penal ar fi trebuit să-și reia cursul în

fața primei instanțe.

Reînvestită

în acest mod cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Harghita și numitele B.A. și B.E. împotriva

sentinței penale nr. 164 din 19 mai 2008 a

Tribunalului Harghita, prin decizia

penală

nr. 24/A din 8 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, a

admis apelurile, a desființat în tot sentința

penală apelată și în rejudecare:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

și

art. 48 C. pen., a achitat pe inculpata F.J.

pentru săvârșirea

infracțiunii de

omor calificat prevăzută de

art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen.

S-a

admis acțiunea civilă a părților civile B.A. și B.E. și a

obligat inculpata la plata,

către aceste părți civile, a câte unei sume de 10.000 lei

pentru fiecare cu titlu de daune morale.

În baza

art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. c) C. proc. pen. a obligat

inculpata la plata sumei de 985

lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat,

iar în baza art. 193 alin. (1) C.

proc. pen., la plata unei sume de câte 2300 lei pentru fiecare din părțile

civile menționate cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în baza probelor

administrate în cauză că în seara de 26 decembrie 2005, în locuința familiei F.,

între cei doi soți a izbucnit un conflict violent, având ca rezultat decesul

victimei și

vătămarea

corporală gravă a inculpatei F.J. Conflictul a avut la bază

neînțelegerile acumulate în

timp legate de gestionarea patrimoniului celor doi, în

contextul în care nu aveau copii, iar victimei nu-i

era permis să aibă relații de rudenie cu surorile și nepoții săi, aflați în

aceeași comună.

Din cercetările efectuate

imediat după reclamarea faptei la domiciliul

părților,

coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu declarațiile

inculpatei a reieșit cu certitudine că în domiciliul acestora, în intervalul de

timp

critic, în afara celor doi soți nu s-au aflat terțe persoane.

Loviturile

reciproce pe care cei doi soți și le-au aplicat au fost cu obiectul pe

care îl foloseau la furajarea

porcilor. Ei duceau o viață retrasă, neavând relații cu

rudele sau cu vecinii.

Având

în vedere avizele medico-legale întocmite în cauză, instanța de apel a

reținut că în mod cert, în

intervalul de timp în care inculpata a violentat victima a

fost lipsită de discernământ

datorită leziunilor pe care le prezenta la rândul său.

In ce privește latura civilă

s-a reținut că surorile victimei, numitele B.A.

și B.E. au calitate de părți civile întrucât au fost audiate doar în

faza

de urmărire penală, ocazie cu care nu li s-a adus la cunoștință că pot avea

calitate de părți vătămate și că pot formula pretenții împotriva inculpatei,

ele nefiind audiate la instanță.

S-a mai

reținut că au fost lezate moral și emoțional de fapta inculpatei, iar

decesul fratelui lor reprezintă

o traumă morală afectivă, psihică pentru a cărei

înlăturare se impune admiterea acțiunii civile exercitate.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs inculpata F.J. și părțile

civile B.A. și B.E.

Recurentele

părți civile au criticat hotărârea instanței de apel cu privire la greșita

achitare a inculpatei și cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art.

193

C. proc. pen.

întrucât cheltuielile judiciare au fost acordate numai

în parte.

Au

solicitat condamnarea inculpatei și acordarea cheltuielilor judiciare pe tot

parcursul procesului.

Inculpata a criticat

hotărârea atacată cu privire la greșita schimbare a

temeiului achitării întrucât nu este autoarea infracțiunii de omor

calificat, iar cu

privire la latura

civilă în mod greșit s-a reținut că numitele B.A. și B.E.

au calitate de

părți civile.

A solicitat admiterea

recursului, achitarea inculpatei întrucât nu este

autoarea faptei și respingerea acțiunii civile formulată de părțile

civile.

În ce

privește recursurile declarate de părțile civile, Înalta Curte constată că

față de probele dosarului,

rezultă că inculpata a acționat în mod iresponsabil, cauză

care înlătură caracterul penal al faptei, iar părțile

civile nu s-au constituit părți civile în termenul prevăzut de lege. Pentru

acestea și pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, recursurile

declarate de părțile civile sunt nefondate și urmează a fi respinse.

În ce privește

recursul declarat de inculpată, acesta este fondat.

Acțiunea

civilă alăturată acțiunii penale, presupune repararea integrală a

prejudiciului suferit de o

persoană prin infracțiunea săvârșită.

Potrivit

dispozițiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen. constituirea de parte civilă se

poate face în cursul urmăririi penale precum și în fața instanței de

judecată până la citirea

actului de sesizare, iar potrivit art. 17 alin. (1) din același cod,

acțiunea civilă se pornește și se exercită și din

oficiu, când cel vătămat este o

persoană

lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

În cauza dedusă judecății,

părțile civile B.E. și B.E. au fost audiate în faza de urmărire penală în

calitate de martore, ocazie cu care își puteau exprima dorința de a sta în

proces în calitate de părți vătămate sau părți

civile, pentru prejudiciul material sau moral suferit de pe urma

decesului victimei.

Întrucât

constituirea de parte civilă nu s-a făcut în cursul urmării penale sau

până la citirea actului de

sesizare, termenul prevăzut de dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen.

fiind un termen de decădere și

nici nu s-a făcut dovada

că în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 17 alin. (1) din același cod, admiterea

acțiunii civile de către instanța de apel și obligarea inculpatei la plata

daunelor

morale către părțile civile B.A.

și B.E. este nelegală.

Ca

atare, acțiunea civilă este inadmisibilă.

În ce

privește motivul de recurs formulat de inculpată, referitor la greșita

schimbare a temeiului achitării, acesta este

nefondat.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă fără dubiu că în seara de 26

decembrie 2005, între victimă și inculpată a avut loc o altercație

violentă, părțile

aplicându-și

reciproc numeroase lovituri cu un obiect metalic folosit în gospodărie,

leziunile suferite de victimă conducând la decesul

acesteia, iar ale inculpatei au

necesitat 90-100 zile de îngrijiri

medicale pentru vindecare.

S-a mai

stabilit de asemenea că la momentul altercației, în imobil nu au fost

alte persoane în afara soților F., poarta imobilului

era încuiată, nu s-au

descoperit urme de

pași și deși a prezentat numeroase traumatisme, inculpata s-a

putut deplasa până la domiciliul martorei K.E. și

nu a fost de acord cu

anunțarea

organelor de poliție, prezentând în schimb varianta autoaccidentării.

Față de

probele științifice administrate în cauză, respectiv avizele medico-legale

aflate la dosarul instanței de apel rezultă că la momentul la care inculpata a

aplicat loviturile victimei, datorită leziunilor pe

care la rândul ei le prezenta, aceasta a acționat fără discernământ.

Ca

atare, în mod corect instanța de apel a apreciat că inculpata este cea care

a lovit victima dar a acționat

în mod iresponsabil, motiv pentru care a procedat la

achitarea acesteia în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de

inculpată este fondat numai în ce privește soluționarea laturii civile a

cauzei și urmează a fi admis în temeiul art. 385/15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Se va casa

decizia atacată numai cu privire la soluționarea laturii

civile și se va respinge acțiunea civilă

formulată de părțile civile va inadmisibilă.

Se vor

respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile care vor fi

obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

inculpata F.J. împotriva deciziei

penale nr.

24/A din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează

decizia atacată numai cu privire la soluționarea laturii civile și

rejudecând:

Respinge

acțiunea civilă formulată de părțile civile B.A. și B.E.

, ca inadmisibilă.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Respinge

ca nefondate recursurile declarate de părțile civile B.A. și

B.E. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentele părți

civile la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul

interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 2 noiembrie 2010.