ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 849/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 849/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 241 din 6 mai 2008, Tribunalul Gorj a

respins cererea formulată de inculpata D.S.

privind schimbarea

încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen., în art. 182 alin. (2) C. pen.

S-a respins cererea formulată de partea vătămată G.M. privind

trimiterea cauzei la procuror în vederea extinderii cercetărilor cu privire la

G.G.

În baza art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicabilă  art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata D.S.,

la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), teza a

II-

a și lit.

b) C. pen.

S-au interzis inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a

ll-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută  de art. 71 C. pen.

A fost obligată inculpata la plata sumei

de 631,175 lei către Serviciul

de Ambulanță Gorj, adică

1/2 din suma de 1262,35 lei, reprezentând transportul victimei la Spitalul

Târgu Cărbunești și la Spitalul Bagdasar Arseni București.

A mai fost obligată inculpata la plata

sumei de 51,45 lei, despăgubiri

civile către Spitalul

Județean Târgu Jiu (1/2 din suma de 102,9 lei cu care unitatea s-a constituit

parte civilă), precum și la 221,83 lei, despăgubiri civile către Spitalul

Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București (1/2 din

suma de 443,67 lei cu care unitatea s-a constituit parte civilă) și,

respectiv,

131,32 lei, despăgubiri civile către Spitalul Orășenesc Târgu

Cărbunești (1/2 din suma de 262,64 lei cu care unitatea s-a constituit parte

civilă).

A fost obligată inculpata la plata sumelor de 100 lei rentă lunară și

2000 lei rentă globală, 500 lei despăgubiri civile și 3000 lei daune morale

către partea vătămată G.M.

A fost obligată inculpata la plata sumei

de 425 lei, cheltuieli judiciare

către partea vătămată

(1/2 din onorariul avocat) și la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut

următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost

trimisă în judecată inculpata D.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de

tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată

de G.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 combinat

cu art. 175 lit. i) C. pen.; neînceperea urmăririi penale

față de D.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 180 alin. (2)

C. pen.; neînceperea urmăririi penale pentru G.I.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a reținut, în fapt că, în ziua de 19 iulie 2006, a avut loc un

conflict între inculpata D.S., G.M. și G.I., care s-a produs la poarta

locuinței părții vătămate G.M., respectiv că, pe fondul unor discuții

contradictorii și injurii reciproce, martora G.I. a aplicat lovituri inculpatei

D.S., producându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare circa 7-8 zile

îngrijiri medicale, după care și inculpata s-a înarmat cu o scândură și a

aplicat lovituri părții vătămate și martorei, producându-le leziuni, după cum

urmează: martorei G.I., leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile

îngrijiri medicale (conform certificatului medico-legal nr. 827/2006 emis de

S.M.L. Gorj), iar părții vătămate G.M., leziuni care au necesitat pentru

vindecare 45 - 50 zile îngrijiri medicale și infirmitate fizică permanentă,

constând în lipsa unei părți osoase din calota craniană, pe fondul unui

traumatism cranio-cerebral cu fractură situată fronto-parietal stânga (conform

certificatului medico-legal nr. 912 din 01 august 2006 emis de S.M.L. Gorj).

S-a reținut că martora G.I. și inculpata D.S.

nu

au formulat plângeri penale pentru infracțiunile de

loviri și alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., părțile având

calități de parte vătămată, făptuitoare.

În faza de urmărire penală, partea vătămată G.M. a formulat plângere

pentru tentativă la omor și împotriva făptuitorului G.G., concubinul

inculpatei, dar față de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

constatându-se că autor al infracțiunii este inculpata.

Față de probele administrate în faza de urmărire penală și de cercetare

judecătorească (plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile

martorilor M.S., G.E., G.I.,

T.M., G.N., G.A.M.,

G.E.

R., F.I., B.N., coroborate cu datele rezultate din certificatele

medico-legale, adresele privind cheltuielile de spitalizare înaintate de

Spitalul Tg. Cărbunești, Spitalul Tg. Jiu, Spitalul „Bagdasar

Arseni” București și Serviciul de Ambulanță Tg.

Jiu, declarațiile inculpatei),

prima instanță a reținut că, la data de

19 iulie 2006, s-a produs un conflict între inculpata D.S., pe de o parte,

partea vătămată G.M. și martora G.I. (fiica părții vătămate), pe de altă parte,

constând în injurii și imputații reciproce, care au degenerat în acte de

violență. Astfel, martora G.I. a aplicat o lovitură inculpatei

D.S. cu o bucată de lemn, în zona capului,

producându-i o plagă

contuză de 1 cm., cu crustă hematică pe fond

tumefiat, situată frontal-median în regiunea păroasă, care a necesitat

7-8

zile îngrijiri medicale (certificatul

medico-legal nr. 824 din 20 iulie 2006), iar în replică inculpata a aplicat

lovituri cu un lemn martorei, producându-i echimoze la nivelul piciorului

drept, coapsă și gambă, cu dimensiuni de 10/8 cm., respectiv 4/3 cm. și la

nivelul brațului stâng, cu dimensiunea de 7/6 cm., care au necesitat

4-5

zile îngrijiri medicale (certificatul

medico-legal nr. 827 din 20 iulie 2006).

În aceste condiții, partea vătămată G.M. s-a înarmat cu o bucată de

fier (crucea) de la căruța staționată în apropiere, conflictul petrecându-se pe

drumul public, la poarta locuinței părții vătămate și a încercat să lovească pe

inculpată, care a prins mâna părții vătămate, a dezarmat-o și, cu fierul

respectiv, i-a aplicat o singură lovitură în cap, ambele părți căzând la

pământ.

Urmare acestei agresiuni, partea vătămată G.M. a prezentat un

traumatism cranio-cerebral deschis cu fractură cu înfundare situată

fronto-parietal stânga, care a necesitat intervenție chirurgicală, soldată cu

lipsa unei părți osoase din calota craniană, leziuni care au necesitat circa 45

- 50 zile îngrijiri medicale, nu au pus în pericol viața, dar au produs

infirmitate permanentă, prin lipsa porțiunii osoase (certificatul medico-legal nr.

912 din 01 august 2006).

Față de această situație de fapt, probată atât cu dovezile științifice,

cât și prin probele testimoniale administrate, care se coroborează cu

declarația părții vătămate și declarația de recunoaștere a inculpatei, instanța

de fond a reținut că aceasta a săvârșit tentativă la infracțiunea de omor

calificat, în stare de provocare, în condițiile art. 20 raportat la art. 174 și

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Starea de provocare a

fost reținută constatându-se că inculpata a acționat sub imperiul unei

puternice tulburări, generată atât de imputațiile făcute de martoră și partea

vătămată, cât și de actele de violență exercitate asupra sa.

Totodată, a fost respinsă cererea inculpatei de schimbare a încadrării

juridice din tentativă la omor, în vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182

alin. (2) C. pen., motivându-se că intensitatea agresiunii, obiectul vulnerant

utilizat și zona corpului implicată, permit

concluzia

că inculpata a acționat cu intenția directă a suprimării vieții părții

vătămate.

În consecință, s-a procedat la condamnarea inculpatei D.S. la o

pedeapsă privată de libertate, individualizată în raport de dispozițiile art. 72

C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (3) C. pen., respectiv pedeapsa principală

de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzută de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2

ani, pentru pedeapsa principală aplicându-se regimul de executare în detenție

și pedeapsa accesorie a interdicției drepturilor prevăzută, de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen.

, pe durata

prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Sub aspect civil, s-a reținut că partea vătămată, audiată la termenul

din 28 august 2007, când a fost ascultată și inculpata, a promovat acțiune

civilă în procesul penal, solicitând daune morale în

sumă de 1.500.000.000 ROL și despăgubiri în sumă de 500.000.000 ROL,

iar

față de probele administrate privitor la infirmitatea fizică posttraumatică

permanentă și la durata spitalizării la care partea vătămată a fost supusă,

urmare a agresiunii, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă,

obligând inculpata la plata sumelor de 500 lei (5.000.000 ROL)

despăgubiri, 3000 lei (30.000.000 ROL) daune

morale, precum și prestație

periodică în sumă de câte 100 lei lunar și

în sumă globală de 2.000 lei.

Totodată, s-a reținut că, în cauză au fost

promovate acțiuni civile de

către

unitățile spitalicești, pentru cheltuielile ocazionate cu internarea părții

vătămate, astfel că, în raport de înscrisurile doveditoare s-a dispus

obligarea inculpatei la plata acestor cheltuieli, în proporție de 50 %,

corespunzător vinovăției, astfel: 631.175 lei către Serviciul de Ambulanță

Gorj; 51,45 lei către Spitalul Județean Tg. Jiu; 221,83 lei către Spitalul Clinic

de Urgență „Bagdasar Arseni” București și 131, 32 lei către Spitalul Orășenesc

Tg. Jiu.

B. Î

mpotriva acestei

sentințe, au formulat apel inculpata D.S. și partea vătămată G.M., invocând

critici de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:

În apelul inculpatei, s-a solicitat, în teză principală, schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și

achitarea pentru legitimă apărare, în condițiile art. 44 C. pen., precum și

exonerarea de plata despăgubirilor și daunelor morale; în teza subsidiară, s-a

solicitat reținerea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 C. pen. și

reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia la minimul general

permis de lege, cu suspendarea executării, precum și reducerea corespunzătoare

a daunelor.

În apelul părții vătămate, s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate,

corespunzător urmărilor produse asupra părții vătămate, precum și acordarea în

totalitate a pretențiilor formulate.

Prin decizia penală nr. 154 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de

inculpata D.S. împotriva sentinței penale nr. 241 din 6 mai 2008, pronunțată de

Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 3625/95/2007, s-a desființat în parte sentința

atacată și făcându-se aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (2)

C. pen., s-a redus

pedeapsa principală

aplicată inculpatei D.S. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen., la 3 (trei) ani închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și s-a

respins,

ca nefondat, apelul declarat de

partea civilă G.M. împotriva

aceleiași sentințe penale.

S-a apreciat că se impun a fi reținute circumstanțe personale atenuante

în condițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen., întrucât inculpata nu are

antecedente penale, are un minor în întreținere, a fost sinceră și cooperantă

în cursul cercetărilor, contribuind la aflarea adevărului în cauză, cât timp

plângerea inițială a părții vătămate l-a vizat pe numitul

G.G., în timpul cercetărilor, inclusiv după

ascultarea inculpatei,

stabilindu-se autorul infracțiunii.

C. Î

mpotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpata care a

criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări deși a săvârșit

fapta în legitimă apărare, întrucât nu a avut intenția de a ucide, ci doar s-a

apărat de atacul fiicei părții vătămate precum și al acesteia din urmă, care a

încercat să o lovească cu un fier, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Totodată, a criticat decizia și sentința

sub aspectul greșitei încadrări

juridice dată faptei,

întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide, fapta sa întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen.

În subsidiar, a criticat decizia recurată și pentru netemeinicie,

solicitând să se rețină contextul în care a comis fapta, în sensul celor

arătate mai sus, precum și circumstanțele sale personale și să se reducă

pedeapsa aplicată iar modalitatea de executare să fie una neprivativă de

libertate.

Examinând recursul inculpatei prin prisma cazurilor de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18, 17 și

14 C. proc. pen., Înalta Curte

constată următoarele:

apărare, ca reacție la atitudinea agresivă a

părții vătămate, care a încercat

să o lovească cu un fier, nu poate fi

primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații

de fapt care să justifice reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal

al faptei. Potrivit art. 44 C. pen.

, „nu

constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită

în

stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care

săvârșește fapta pentru a înlătura un atac

material, direct, imediat și injust

îndreptat împotriva sa, a altuia sau

împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau

drepturile celui atacat ori interesul public. Este de asemenea în legitimă

apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei

apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a

produs atacul”. Or, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond precum și

cea de apel, din probele dosarului rezultă că nu sunt întrunite condițiile

legitimei apărări întrucât, în ceea ce privește atacul exercitat de partea

vătămată asupra inculpatei, acesta încetase întrucât inculpata o dezarmase,

deci nu mai exista o acțiune agresivă din partea persoanei vătămate care să

justifice agresiunea inculpatei. Aceasta demonstrează că nu este îndeplinită

nici condiția esențială privitoare la apărare, respectiv ca acțiunea de apărare

să fie necesară pentru respingerea atacului, întrucât, din moment ce nu

subzistă pericolul ce poate decurge dintr-un act iminent sau în desfășurare, nu

subzistă nici necesitatea înlăturării lui.

Totodată, în condițiile în care nu s-a dovedit existenta unui stări de

legitimă apărare, nu se poate susține nici că inculpata a depășit limitele unei

apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care

s-ar fi produs atacul, nefiind aplicabile așadar nici dispozițiile art. 44 alin.

(3) C. pen.

Înalta Curte constată, însă, că în mod corect s-a reținut incidența

dispozițiilor art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., circumstanță atenuantă legală,

fiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege și anume:

infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții; această stare sufletească să fi fost

determinată de o provocare din

partea victimei și provocarea să se fi

produs printr-o violență ori printr-o

atingere

gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Or, așa

cum s-a arătat deja, după ce anterior fiica părții vătămate se lovise

reciproc cu inculpata, partea vătămată a avut o

atitudine provocatoare față

de inculpată, încercând să o lovească cu un

fier, ceea ce a produs acesteia o puternică tulburare.

2.

Referitor la critica

privind încadrarea juridică dată faptei, Înalta Curte constată că și aceasta

este nefondată, întrucât, prin modul în care a acționat, inculpata a prevăzut

rezultatul al faptei sale, respectiv posibilitatea suprimării vieții părții

vătămate, rezultat pe care, chiar dacă

nu

l-a urmărit, l-a acceptat. Intenția de a ucide cu care a acționat inculpata

rezultă

din împrejurările de fapt, respectiv, mijlocul folosit în agresiune, un obiect

din fier, zona vitală vizată, partea frontală a capului, intensitatea loviturii

și consecințele produse (pierderea de substanță osoasă, chiar dacă nu a pus

viața în pericol).

n ceea ce

privește pedeapsa aplicată inculpatei, Înalta Curte apreciază că în raport de

împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, astfel cum au fost descrise mai

sus, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatei, respectiv

faptul că a avut o atitudine sinceră pe

parcursul

procesului penal, nu este cunoscută cu antecedente penale și a

avut, în

general, o conduită corespunzătoare în societate, existând șanse de reintegrare

socială a acesteia, având totodată în întreținere un copil minor la o vârstă la

care nu este indicat a fi privat de prezența mamei,

Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără

privarea de

libertate.

În consecință, constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen., Înalta

Curte va dispune suspendarea sub supraveghere a

pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 86

2

C. pen., perioadă în care inculpata se va supune măsurilor de supraveghere

prevăzută

de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Totodată, se va atrage atenția inculpatei cu privire la cazurile de

revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86

4

C.

pen. și se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte

motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul

declarat de inculpată doar sub aspectul individualizării pedepsei, modificând

hotărârile pronunțate în sensul dispozitivului prezentei decizii.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile

judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata D.S., împotriva deciziei penale nr.

154 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Casează în parte decizia recurată numai cu privire la modalitatea de

executare a pedepsei aplicate inculpatei D.S.

Înlătură aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., dispune suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de

încercare de 8 ani determinat potrivit art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului de încercare condamnatul se supune

următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 86

3

alin. (1) C. pen.:

a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecție a

victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Gorj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

lui de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage

atenția inculpatului cu

privire la cazurile de revocare a

suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86

4

C.

pen.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

și menține restul dispozițiilor

hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului inculpatei

D.S., rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

martie 2009.