ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 849/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 241 din 6 mai 2008, Tribunalul Gorj a respins cererea formulată de inculpata D.S. privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în art. 182 alin. (2) C. pen. S-a respins cererea formulată de partea vătămată G.M. privind trimiterea cauzei la procuror în vederea extinderii cercetărilor cu privire la G.G. În baza art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata D.S., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II- a și lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatei drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost obligată inculpata la plata sumei de 631,175 lei către Serviciul de Ambulanță Gorj, adică 1/2 din suma de 1262,35 lei, reprezentând transportul victimei la Spitalul Târgu Cărbunești și la Spitalul Bagdasar Arseni București. A mai fost obligată inculpata la plata sumei de 51,45 lei, despăgubiri civile către Spitalul Județean Târgu Jiu (1/2 din suma de 102,9 lei cu care unitatea s-a constituit parte civilă), precum și la 221,83 lei, despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București (1/2 din suma de 443,67 lei cu care unitatea s-a constituit parte civilă) și, respectiv, 131,32 lei, despăgubiri civile către Spitalul Orășenesc Târgu Cărbunești (1/2 din suma de 262,64 lei cu care unitatea s-a constituit parte civilă).

A fost obligată inculpata la plata sumelor de 100 lei rentă lunară și 2000 lei rentă globală, 500 lei despăgubiri civile și 3000 lei daune morale către partea vătămată G.M. A fost obligată inculpata la plata sumei de 425 lei, cheltuieli judiciare către partea vătămată (1/2 din onorariul avocat) și la 200 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimisă în judecată inculpata D.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de G.G.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit. i) C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de D.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.; neînceperea urmăririi penale pentru G.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. S-a reținut, în fapt că, în ziua de 19 iulie 2006, a avut loc un conflict între inculpata D.S., G.M. și G.I., care s-a produs la poarta locuinței părții vătămate G.M., respectiv că, pe fondul unor discuții contradictorii și injurii reciproce, martora G.I.

a aplicat lovituri inculpatei D.S., producându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare circa 7-8 zile îngrijiri medicale, după care și inculpata s-a înarmat cu o scândură și a aplicat lovituri părții vătămate și martorei, producându-le leziuni, după cum urmează: martorei G.I., leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale (conform certificatului medico-legal nr. 827/2006 emis de S.M.L. Gorj), iar părții vătămate G.M., leziuni care au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile îngrijiri medicale și infirmitate fizică permanentă, constând în lipsa unei părți osoase din calota craniană, pe fondul unui traumatism cranio-cerebral cu fractură situată fronto-parietal stânga (conform certificatului medico-legal nr. 912 din 01 august 2006 emis de S.M.L.

Gorj). S-a reținut că martora G.I. și inculpata D.S. nu au formulat plângeri penale pentru infracțiunile de loviri și alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., părțile având calități de parte vătămată, făptuitoare. În faza de urmărire penală, partea vătămată G.M. a formulat plângere pentru tentativă la omor și împotriva făptuitorului G.G., concubinul inculpatei, dar față de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale, constatându-se că autor al infracțiunii este inculpata. Față de probele administrate în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească (plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor M.S., G.E., G.I., T.M., G.N., G.A.M., G.E. R., F.I., B.N., coroborate cu datele rezultate din certificatele medico-legale, adresele privind cheltuielile de spitalizare înaintate de Spitalul Tg.

Cărbunești, Spitalul Tg. Jiu, Spitalul „Bagdasar Arseni” București și Serviciul de Ambulanță Tg. Jiu, declarațiile inculpatei), prima instanță a reținut că, la data de 19 iulie 2006, s-a produs un conflict între inculpata D.S., pe de o parte, partea vătămată G.M. și martora G.I. (fiica părții vătămate), pe de altă parte, constând în injurii și imputații reciproce, care au degenerat în acte de violență. Astfel, martora G.I. a aplicat o lovitură inculpatei D.S. cu o bucată de lemn, în zona capului, producându-i o plagă contuză de 1 cm., cu crustă hematică pe fond tumefiat, situată frontal-median în regiunea păroasă, care a necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale (certificatul medico-legal nr. 824 din 20 iulie 2006), iar în replică inculpata a aplicat lovituri cu un lemn martorei, producându-i echimoze la nivelul piciorului drept, coapsă și gambă, cu dimensiuni de 10/8 cm., respectiv 4/3 cm.

și la nivelul brațului stâng, cu dimensiunea de 7/6 cm., care au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale (certificatul medico-legal nr. 827 din 20 iulie 2006). În aceste condiții, partea vătămată G.M. s-a înarmat cu o bucată de fier (crucea) de la căruța staționată în apropiere, conflictul petrecându-se pe drumul public, la poarta locuinței părții vătămate și a încercat să lovească pe inculpată, care a prins mâna părții vătămate, a dezarmat-o și, cu fierul respectiv, i-a aplicat o singură lovitură în cap, ambele părți căzând la pământ. Urmare acestei agresiuni, partea vătămată G.M.

a prezentat un traumatism cranio-cerebral deschis cu fractură cu înfundare situată fronto-parietal stânga, care a necesitat intervenție chirurgicală, soldată cu lipsa unei părți osoase din calota craniană, leziuni care au necesitat circa 45 - 50 zile îngrijiri medicale, nu au pus în pericol viața, dar au produs infirmitate permanentă, prin lipsa porțiunii osoase (certificatul medico-legal nr. 912 din 01 august 2006). Față de această situație de fapt, probată atât cu dovezile științifice, cât și prin probele testimoniale administrate, care se coroborează cu declarația părții vătămate și declarația de recunoaștere a inculpatei, instanța de fond a reținut că aceasta a săvârșit tentativă la infracțiunea de omor calificat, în stare de provocare, în condițiile art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Starea de provocare a fost reținută constatându-se că inculpata a acționat sub imperiul unei puternice tulburări, generată atât de imputațiile făcute de martoră și partea vătămată, cât și de actele de violență exercitate asupra sa. Totodată, a fost respinsă cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor, în vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., motivându-se că intensitatea agresiunii, obiectul vulnerant utilizat și zona corpului implicată, permit concluzia că inculpata a acționat cu intenția directă a suprimării vieții părții vătămate. În consecință, s-a procedat la condamnarea inculpatei D.S.

la o pedeapsă privată de libertate, individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (3) C. pen., respectiv pedeapsa principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru pedeapsa principală aplicându-se regimul de executare în detenție și pedeapsa accesorie a interdicției drepturilor prevăzută, de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. , pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Sub aspect civil, s-a reținut că partea vătămată, audiată la termenul din 28 august 2007, când a fost ascultată și inculpata, a promovat acțiune civilă în procesul penal, solicitând daune morale în sumă de 1.500.000.000 ROL și despăgubiri în sumă de 500.000.000 ROL, iar față de probele administrate privitor la infirmitatea fizică posttraumatică permanentă și la durata spitalizării la care partea vătămată a fost supusă, urmare a agresiunii, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă, obligând inculpata la plata sumelor de 500 lei (5.000.000 ROL) despăgubiri, 3000 lei (30.000.000 ROL) daune morale, precum și prestație periodică în sumă de câte 100 lei lunar și în sumă globală de 2.000 lei.

Totodată, s-a reținut că, în cauză au fost promovate acțiuni civile de către unitățile spitalicești, pentru cheltuielile ocazionate cu internarea părții vătămate, astfel că, în raport de înscrisurile doveditoare s-a dispus obligarea inculpatei la plata acestor cheltuieli, în proporție de 50 %, corespunzător vinovăției, astfel: 631.175 lei către Serviciul de Ambulanță Gorj; 51,45 lei către Spitalul Județean Tg. Jiu; 221,83 lei către Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni” București și 131, 32 lei către Spitalul Orășenesc Tg. Jiu. B. Î mpotriva acestei sentințe, au formulat apel inculpata D.S. și partea vătămată G.M., invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează: În apelul inculpatei, s-a solicitat, în teză principală, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

și achitarea pentru legitimă apărare, în condițiile art. 44 C. pen., precum și exonerarea de plata despăgubirilor și daunelor morale; în teza subsidiară, s-a solicitat reținerea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 C. pen. și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia la minimul general permis de lege, cu suspendarea executării, precum și reducerea corespunzătoare a daunelor. În apelul părții vătămate, s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate, corespunzător urmărilor produse asupra părții vătămate, precum și acordarea în totalitate a pretențiilor formulate. Prin decizia penală nr. 154 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpata D.S.

împotriva sentinței penale nr. 241 din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 3625/95/2007, s-a desființat în parte sentința atacată și făcându-se aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei D.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la 3 (trei) ani închisoare. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă G.M. împotriva aceleiași sentințe penale.

S-a apreciat că se impun a fi reținute circumstanțe personale atenuante în condițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen., întrucât inculpata nu are antecedente penale, are un minor în întreținere, a fost sinceră și cooperantă în cursul cercetărilor, contribuind la aflarea adevărului în cauză, cât timp plângerea inițială a părții vătămate l-a vizat pe numitul G.G., în timpul cercetărilor, inclusiv după ascultarea inculpatei, stabilindu-se autorul infracțiunii. C. Î mpotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata care a criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări deși a săvârșit fapta în legitimă apărare, întrucât nu a avut intenția de a ucide, ci doar s-a apărat de atacul fiicei părții vătămate precum și al acesteia din urmă, care a încercat să o lovească cu un fier, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen. Totodată, a criticat decizia și sentința sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei, întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen. În subsidiar, a criticat decizia recurată și pentru netemeinicie, solicitând să se rețină contextul în care a comis fapta, în sensul celor arătate mai sus, precum și circumstanțele sale personale și să se reducă pedeapsa aplicată iar modalitatea de executare să fie una neprivativă de libertate. Examinând recursul inculpatei prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată următoarele: 1. Apărarea în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate, care a încercat să o lovească cu un fier, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei. Potrivit art. 44 C. pen. , „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul”. Or, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond precum și cea de apel, din probele dosarului rezultă că nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări întrucât, în ceea ce privește atacul exercitat de partea vătămată asupra inculpatei, acesta încetase întrucât inculpata o dezarmase, deci nu mai exista o acțiune agresivă din partea persoanei vătămate care să justifice agresiunea inculpatei. Aceasta demonstrează că nu este îndeplinită nici condiția esențială privitoare la apărare, respectiv ca acțiunea de apărare să fie necesară pentru respingerea atacului, întrucât, din moment ce nu subzistă pericolul ce poate decurge dintr-un act iminent sau în desfășurare, nu subzistă nici necesitatea înlăturării lui.

Totodată, în condițiile în care nu s-a dovedit existenta unui stări de legitimă apărare, nu se poate susține nici că inculpata a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-ar fi produs atacul, nefiind aplicabile așadar nici dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen. Înalta Curte constată, însă, că în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., circumstanță atenuantă legală, fiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Or, așa cum s-a arătat deja, după ce anterior fiica părții vătămate se lovise reciproc cu inculpata, partea vătămată a avut o atitudine provocatoare față de inculpată, încercând să o lovească cu un fier, ceea ce a produs acesteia o puternică tulburare. 2. Referitor la critica privind încadrarea juridică dată faptei, Înalta Curte constată că și aceasta este nefondată, întrucât, prin modul în care a acționat, inculpata a prevăzut rezultatul al faptei sale, respectiv posibilitatea suprimării vieții părții vătămate, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat. Intenția de a ucide cu care a acționat inculpata rezultă din împrejurările de fapt, respectiv, mijlocul folosit în agresiune, un obiect din fier, zona vitală vizată, partea frontală a capului, intensitatea loviturii și consecințele produse (pierderea de substanță osoasă, chiar dacă nu a pus viața în pericol).

3. Î n ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatei, Înalta Curte apreciază că în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, astfel cum au fost descrise mai sus, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatei, respectiv faptul că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, nu este cunoscută cu antecedente penale și a avut, în general, o conduită corespunzătoare în societate, existând șanse de reintegrare socială a acesteia, având totodată în întreținere un copil minor la o vârstă la care nu este indicat a fi privat de prezența mamei, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate.

În consecință, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen., Înalta Curte va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 86 2 C. pen., perioadă în care inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzută de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. Totodată, se va atrage atenția inculpatei cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86 4 C. pen. și se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpată doar sub aspectul individualizării pedepsei, modificând hotărârile pronunțate în sensul dispozitivului prezentei decizii. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata D.S., împotriva deciziei penale nr. 154 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia recurată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei D.S. Înlătură aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 8 ani determinat potrivit art. 86 2 C. pen.

Pe durata termenului de încercare condamnatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 86 3 alin. (1) C. pen.: a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Gorj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă. În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86 4 C. pen.

Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatei D.S., rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2009.