ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 210/2010

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 175 din 23 iunie 2009, Tribunalul

Gorj a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 183

C. pen. în art. 178 alin. (1) C. pen.

În baza art. 183 C. pen. cu

aplicarea art. 40 C. pen. a condamnat pe inculpatul G.C.F., la 7 ani închisoare.

În baza art. 40 C. pen. raportat la

art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen. inculpatul urmează să execute pedeapsa de 7

ani închisoare aplicată prin prezenta sentință la care se adaugă restul de

pedeapsă a amenzii penale de 800 RON aplicată prin Sentința penală nr. 314 din

25 aprilie 2008 a Judecătoriei Târgu Cărbunești, din care a executat 400 RON,

conform chitanței din 23 iunie 2009, respectiv 400 RON, pedeapsa rezultantă de

executat de către inculpat fiind 7 ani închisoare și 400 RON amendă penală.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen..

În baza art. 346 C. proc. pen. a

obligat inculpatul la plata sumei de 2.526,83 RON despăgubiri civile cu

dobânzile aferente calculate până la achitarea prejudiciului către partea

civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova.

A obligat inculpatul la plata sumei

de 874,80 RON despăgubiri civile, cu dobânzile aferente calculate până la

achitarea prejudiciului către partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță

Gorj.

A obligat inculpatul la plata sumei

de 121 RON despăgubiri civile cu dobânzile aferente calculate până la achitarea

prejudiciului către partea civilă Spitalul Județean Târgu Jiu.

A obligat inculpatul la plata sumei

de 10.000 RON despăgubiri civile către părțile civile P.M., P.E.M. și P.Z.

A luat act că Spitalul Orășenesc

Târgu Cărbunești nu s-a constituit parte civilă.

A obligat inculpatul la plata sumei

de 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezentând

onorariu avocat oficiu suportate în avans din bugetul Ministerului Justiției

către Baroul Gorj.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că inculpatul G.C.F. a trăit în relații de

concubinaj cu P.E.M. și au locuit circa 2 ani de zile împreună cu părinții

acesteia în cartierul Ștefănești, de pe raza orașului Târgu Cărbunești.

În ziua de 28 iunie 2008, inculpatul

a avut o discuție contradictorie cu concubina sa și în vederea aplanării

conflictului a intervenit tatăl acesteia - victima P.E.

Inculpatul a reacționat violent, în

sensul că a împins victima cu mâna și aceasta a căzut în poziția „pe spate”

suferind grave leziuni corporale. În urma acestor leziuni, a intrat în stare de

comă și a fost transportată la Spitalul Târgu Cărbunești, după aceea la

spitalul din Târgu Jiu și în final la Spitalul Clinic Județean de Urgență

Craiova, unde a decedat în ziua de 3 iulie 2008.

Raportul de constatare medico-legală

a menționat următoarele leziuni: traumatism craniocerebral grav, hematom

extradural temporo parietal stânga, fractură parietală stângă și plagă

parietală stângă.

Moartea victimei s-a datorat așadar

hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism craniocerebral cu

fractură de boltă și bază de craniu.

Leziunile așa cum se menționează în

raportul de constatare medico-legală s-au putut produce prin lovire cu și de

corpuri dure, iar între leziunile traumatice și deces există raport de

cauzalitate direct necondiționat.

Fiind audiat inculpatul a recunoscut

și regretat fapta reținută în sarcina sa și a motivat că nu a avut intenția să

o ucidă pe victimă.

La individualizarea pedepsei

instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

orientând pedeapsa spre minimul prevăzut de lege.

Sub aspectul laturii civile a cauzei,

instanța de fond l-a obligat la despăgubiri civile către unitățile spitalicești

care au acordat îngrijiri medicale victimei, precum și către părțile civile

P.M., P.E.M. și P.Z..

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpatul G.C.F. și părțile civile P.M., P.Z. și P.E.M. .

În apelul său inculpatul critică

sentința instanței de fond pentru nelegalitate motivând că se impune în cauză

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 178

alin. (2) C. pen.

Solicită de asemenea inculpatul

reducerea despăgubirilor acordate părților civile iar cu ocazia acordării

ultimului cuvânt inculpatul a arătat că nu este vinovat.

În apelul părților civile se critică

sentința instanței de fond pentru netemeincie, motivând că pedeapsa aplicată

inculpatului este prea mică, solicitând aplicarea unei pedepse mai aspre.

Prin Decizia penală nr. 211 din 28

octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori

și familie a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul G.C.F. și

părțile civile P.M., P.Z., P.E.M., împotriva Sentinței penale nr. 175 din 23

iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj.

A obligat inculpatul la 200 RON

cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu avocat oficiu, în parte și

părțile civile la câte 50 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, instanța de

prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită în

concordanță cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică este corectă

iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată în raport de toate

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul G.C.F., solicitând în continuare schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de

art. 178 alin. (2) C. pen.

În subsidiar inculpatul solicită

reducerea pedepsei aplicate apreciind că este prea mare în raport de

circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei.

În motivarea recursului inculpatul

invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17 C.

proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia

deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de

inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează:

Înalta Curte apreciază că situația

de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond rezultând din coroborarea

tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de

cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, în mod

corect instanța de fond stabilind că în cauză sunt întrunite condițiile

tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

În cauză sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută și

pedepsită de dispozițiile art. 183 C. pen. așa cum în mod corect au reținut și

instanțele inferioare.

Cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei formulată de inculpat din infracțiunea de lovituri cauzatoare

de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută

de art. 178 alin. (2) C. pen. nu este întemeiată.

Cât timp la infracțiunea prevăzută

de art. 178 alin. (2) C. pen. vinovăția îmbracă forma culpei, la infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen. fapta de lovire este săvârșită cu intenție iar

rezultatul produs îmbracă forma culpei.

Infracțiunea prevăzută de art. 183

C. pen. este o infracțiune praeterintenționată întrucât lovirea sau fapta de

vătămare corporală se săvârșește cu intenție iar urmarea mai gravă produsă și

anume moartea victimei revine făptuitorului pe baza culpei.

În cazul acestei infracțiuni

făptuitorul vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală dar

se produce moartea, rezultat pe care fie că l-a prevăzut dar a sperat că nu se

va produce fie că nu l-a prevăzut deși putea și trebuia să-l prevadă.

În cauza dedusă judecății,

inculpatul a împins-o cu violență pe victimă, moment în care el putea să

prevadă că, în cădere, aceasta se putea lovi iar în urma acestei lovituri era

posibil să se producă rezultatul letal.

În raport de modalitatea de comitere

a faptei, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, modul de

derulare a acțiunilor inculpatului nefiind în măsură să determine reținerea

unei alte încadrări juridice a faptei.

Cu privire la pedeapsa aplicată

Înalta Curte apreciază că a fost corect individualizată în raport de

dispozițiile art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social ridicat al

faptei, modalitatea de comitere a faptei ca și circumstanțele personale ale

inculpatului.

Faptul că inculpatul a avut o

poziție sinceră de recunoaștere a faptei a fost avut în vedere de instanța de

fond care a orientat pedeapsa spre minimul special prevăzut de lege, în cauză

neexistând alte împrejurări care să facă posibilă o reindividualizare a

pedepsei aplicate.

Față de considerentele arătate

Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.C.F. împotriva Deciziei penale nr. 211 din 28

octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 ianuarie 2010.