ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 210/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 175 din 23 iunie 2009, Tribunalul Gorj a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 183 C. pen. în art. 178 alin. (1) C. pen. În baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 40 C. pen. a condamnat pe inculpatul G.C.F., la 7 ani închisoare. În baza art. 40 C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen. inculpatul urmează să execute pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință la care se adaugă restul de pedeapsă a amenzii penale de 800 RON aplicată prin Sentința penală nr. 314 din 25 aprilie 2008 a Judecătoriei Târgu Cărbunești, din care a executat 400 RON, conform chitanței din 23 iunie 2009, respectiv 400 RON, pedeapsa rezultantă de executat de către inculpat fiind 7 ani închisoare și 400 RON amendă penală.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.. În baza art. 346 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.526,83 RON despăgubiri civile cu dobânzile aferente calculate până la achitarea prejudiciului către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova. A obligat inculpatul la plata sumei de 874,80 RON despăgubiri civile, cu dobânzile aferente calculate până la achitarea prejudiciului către partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Gorj. A obligat inculpatul la plata sumei de 121 RON despăgubiri civile cu dobânzile aferente calculate până la achitarea prejudiciului către partea civilă Spitalul Județean Târgu Jiu.

A obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON despăgubiri civile către părțile civile P.M., P.E.M. și P.Z. A luat act că Spitalul Orășenesc Târgu Cărbunești nu s-a constituit parte civilă. A obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu suportate în avans din bugetul Ministerului Justiției către Baroul Gorj. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul G.C.F. a trăit în relații de concubinaj cu P.E.M. și au locuit circa 2 ani de zile împreună cu părinții acesteia în cartierul Ștefănești, de pe raza orașului Târgu Cărbunești. În ziua de 28 iunie 2008, inculpatul a avut o discuție contradictorie cu concubina sa și în vederea aplanării conflictului a intervenit tatăl acesteia - victima P.E.

Inculpatul a reacționat violent, în sensul că a împins victima cu mâna și aceasta a căzut în poziția „pe spate” suferind grave leziuni corporale. În urma acestor leziuni, a intrat în stare de comă și a fost transportată la Spitalul Târgu Cărbunești, după aceea la spitalul din Târgu Jiu și în final la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, unde a decedat în ziua de 3 iulie 2008. Raportul de constatare medico-legală a menționat următoarele leziuni: traumatism craniocerebral grav, hematom extradural temporo parietal stânga, fractură parietală stângă și plagă parietală stângă. Moartea victimei s-a datorat așadar hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism craniocerebral cu fractură de boltă și bază de craniu.

Leziunile așa cum se menționează în raportul de constatare medico-legală s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, iar între leziunile traumatice și deces există raport de cauzalitate direct necondiționat. Fiind audiat inculpatul a recunoscut și regretat fapta reținută în sarcina sa și a motivat că nu a avut intenția să o ucidă pe victimă. La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., orientând pedeapsa spre minimul prevăzut de lege. Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond l-a obligat la despăgubiri civile către unitățile spitalicești care au acordat îngrijiri medicale victimei, precum și către părțile civile P.M., P.E.M.

și P.Z.. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul G.C.F. și părțile civile P.M., P.Z. și P.E.M. . În apelul său inculpatul critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate motivând că se impune în cauză schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. Solicită de asemenea inculpatul reducerea despăgubirilor acordate părților civile iar cu ocazia acordării ultimului cuvânt inculpatul a arătat că nu este vinovat. În apelul părților civile se critică sentința instanței de fond pentru netemeincie, motivând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, solicitând aplicarea unei pedepse mai aspre. Prin Decizia penală nr. 211 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și familie a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul G.C.F.

și părțile civile P.M., P.Z., P.E.M., împotriva Sentinței penale nr. 175 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj. A obligat inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu avocat oficiu, în parte și părțile civile la câte 50 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită în concordanță cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică este corectă iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.C.F., solicitând în continuare schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

În subsidiar inculpatul solicită reducerea pedepsei aplicate apreciind că este prea mare în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei. În motivarea recursului inculpatul invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond rezultând din coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, în mod corect instanța de fond stabilind că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 183 C. pen.

așa cum în mod corect au reținut și instanțele inferioare. Cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. nu este întemeiată. Cât timp la infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. vinovăția îmbracă forma culpei, la infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. fapta de lovire este săvârșită cu intenție iar rezultatul produs îmbracă forma culpei. Infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. este o infracțiune praeterintenționată întrucât lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție iar urmarea mai gravă produsă și anume moartea victimei revine făptuitorului pe baza culpei.

În cazul acestei infracțiuni făptuitorul vrea să lovească victima sau să-i producă o vătămare corporală dar se produce moartea, rezultat pe care fie că l-a prevăzut dar a sperat că nu se va produce fie că nu l-a prevăzut deși putea și trebuia să-l prevadă. În cauza dedusă judecății, inculpatul a împins-o cu violență pe victimă, moment în care el putea să prevadă că, în cădere, aceasta se putea lovi iar în urma acestei lovituri era posibil să se producă rezultatul letal. În raport de modalitatea de comitere a faptei, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, modul de derulare a acțiunilor inculpatului nefiind în măsură să determine reținerea unei alte încadrări juridice a faptei.

Cu privire la pedeapsa aplicată Înalta Curte apreciază că a fost corect individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea de comitere a faptei ca și circumstanțele personale ale inculpatului. Faptul că inculpatul a avut o poziție sinceră de recunoaștere a faptei a fost avut în vedere de instanța de fond care a orientat pedeapsa spre minimul special prevăzut de lege, în cauză neexistând alte împrejurări care să facă posibilă o reindividualizare a pedepsei aplicate. Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C.F. împotriva Deciziei penale nr. 211 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.