ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3510/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3510/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului
penale de față:
Prin sentința penală nr. 133 din 8 iunie 2010
pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7713/95/2009 s-a dispus, în baza art.
20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c)
și art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului
P.T., la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen.
S-au interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost
obligat inculpatul la 130,04 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean Tg.
Jiu și la 3.735,04 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de
Urgență Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate E.D.
A fost
obligat inculpatul la 7.000 lei reprezentând daune materiale și 8.000 lei
reprezentând daune morale către partea vătămată.
S-a
respins cererea părții vătămate E.D. cu privire la obligarea inculpatului la
300 lei lunar rentă în favoarea sa.
A fost
obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată
reprezentând onorariu apărător și la 1.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpatul P.T. este
tâmplar și locuiește în orașul Tg. Cărbunești, cartierul Cărbunești Sat.
În perimetrul
fostului I.A.S. Tg. Cărbunești, respectiv la o distanță de 500 metri sud de D.N. Tg. Cărbunești - Hurezani, la 400-500 metri de limita vestică a aceluiași sat și-a stabilit stâna martorul P.I. care deține, în acea zonă, 100 hectare fânețe.
La data de 30
noiembrie 2007, martorul asigura paza animalelor cu ajutorul membrilor familiei
sale, martorii C.G., V.M. și partea vătămată E.D.
În dimineața
aceleiași zile, inculpatul P.T. a mers la locuința martorei M.M. pentru a executa
niște lucrări de tâmplărie, fiind însoțit și de martorii P.I. și M.E.C., dar
înainte de începerea lucrărilor a priponit calul pe terenul cu fâneață situat
la aproximativ 200 m de stâna martorului P.I.
Echipa de muncitori
condusă de inculpatul P.T. a încetat activitatea pe la ora 16,00, după care
acesta s-a deplasat împreună cu martorul P.I. la locul în care lăsase caii,
luând o secure pentru a scoate priponul din pământ.
Apropiindu-se de zona
grajdurilor ce împrejmuiesc stâna martorului P.I., inculpatul a constatat că
animalele erau libere și că un cioban se îndrepta spre stână. Între inculpatul
P. și acel cioban, identificat ulterior ca fiind martorul V.M., a avut loc un
schimb de replici, inculpatul amenințându-l. Pentru a se apăra, martorul V.M.
l-a lovit pe inculpat cu bâta de mai multe ori până când acesta a căzut.
La scurt timp,
martorul V.M. a anunțat partea vătămată E.D. despre incidentul avut cu
inculpatul P.T., astfel că aceasta s-a deplasat spre locul faptei având asupra
sa o bâtă. Partea vătămată s-a îndreptat spre martorii M.E.C. și P.I., urmând
să-i tempereze și să-i îndepărteze pentru a evita un alt conflict. Profitând de
neatenția părții vătămate, inculpatul P.T. s-a apropiat de aceasta și, din
spate, de la o distanță mică, a lovit-o cu barda în cap.
După aplicarea
loviturii, inculpatul a fugit în direcția Satul Noul abandonând barda,
îndreptându-s spre locuința martorei M.M., iar partea vătămată a fost
transportată inițial la Spitalul Orășenesc Tg. Cărbunești, iar apoi la Spitalul Județean Tg. Jiu, de unde a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgență Craiova - Secția Neurochirurgie, fiind internată cu diagnosticul:
plagă cranio-cerebrală cu hematom extradural temporar bazal și intracerebral de
lob temporar drept.
Din raportul de
expertiză medico-legală din 12 iunie 2009 întocmit de I.M.L. Craiova rezultă că
partea vătămată a suferit leziuni produse prin lovire cu un corp
tăietor-despicător, probabil topor, suferind o plagă craniană și leziuni sub-adiacente
acestuia, lovitura fiind aplicată de agresor din față, spate, sau lateral
dreapta, de la o distanță mică, cu toporul ținut în mână.
Leziunile traumatice
au necesitat, pentru vindecare, 70-80 zile îngrijiri medicale, fiind pusă în
primejdie viața victimei.
S-a constatat, de
asemenea, lipsa de substanță osoasă la nivelul regiunii temporare drepte,
partea vătămată rămânând, astfel, cu infirmitate fizică permanentă.
Instanța de fond a
reținut că fapta inculpatului P.T., realizează elementele constitutive ale
infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.
raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
S-a arătat că probele
administrate dovedesc vinovăția inculpatului și că versiunea acestuia - în
sensul că a aruncat barda de la o distanță de 8-10 metri - nu este susținută nici de martori și nici de actele medicale care au stabilit modalitatea
de producere a leziunilor.
Instanța de fond a
constatat că în cauză nu poate fi reținută nici scuza provocării și nici
legitima apărare, inculpatul a comis fapta fără a exista un atac material,
direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui
interes public.
Pentru fapta comisă,
i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minim, cu
executare în regim de detenție.
Sub aspectul laturii civile,
inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare, precum și la
daune morale și materiale către partea civilă E.D.
Împotriva sentinței a
declarat apel inculpatul P.T., criticând hotărârea atât sub aspectul laturii
penale, cât și sub aspectul laturii civile.
A solicitat a se
reține incidența dispozițiilor art. 44 C. pen., iar în subsidiar, circumstanța
legală atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. cu
consecința reducerii pedepsei, dar și a prevederilor art. 320
1
C.
proc. pen., deoarece inculpatul a recunoscut faptele.
Prin decizia penală nr.
20 din 28 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a admis apelul
declarat de inculpatul P.T. împotriva sentinței penale nr. 133 din 8 iunie
2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 7713/95/2009.
A fost desființată
sentința penală, în parte, pe latură penală și latură civilă.
În baza art. 334 C.
proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea
prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., în
infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.
În baza art. 20 rap. la
art. 174 C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. art. 76 alin. (2) C. pen.,
a condamnat inculpatul P.T., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
a II-a și b) C. pen.
I-au fost interzise
drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata prev.
de art. 71 C. pen.
S-a redus cuantumul despăgubirilor
civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către Spitalul Județean Tg.
Jiu la 65 lei, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova
la 1.868 lei, către partea civilă E.D. la 3.500 lei daune materiale și 4.000
lei daune morale.
S-au menținut
celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile
judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care 200 lei onorariu
avocat oficiu s-au avansat din fondurile Ministerul Justiției.
Instanța de apel a reținut
că deși există contradicții între declarațiile martorilor, acestea nu privesc
esența, ci etapele derulării conflictului, numărul persoanelor prezente la
locul comiterii faptei, diferențele fiind generate după cum martorii făceau
parte din grupul părții vătămate sau al inculpatului.
Reține că inculpatul
este cel care a lovit victima cu o bardă în zona capului.
Hotărârea instanței
de fond a fost apreciată ca fiind nelegală sub aspectul încadrării juridice a
faptei, locul comiterii infracțiunii nefiind un loc public în accepțiunea
dispozițiilor art. 152 lit. b) C. pen.
În fine, instanța de
apel, în raport de împrejurările comiterii faptei, a constatat că nu poate fi
reținută starea de legitimă apărare, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.
44 C. pen., infracțiunea fiind săvârșită în stare de provocare.
Ca atare, sentința
instanței de fond a fost desființată sub aspectul încadrării juridice a faptei,
reținându-se în sarcina inculpatului infracțiunea de tentativă de omor
prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. și art. 73 lit. b) C.
pen.
Corespunzător
soluției adoptate pe latura penală a cauzei, au fost reduse și despăgubirile
acordate părții civile E.D., respectiv, Spitalului Județean Tg. Jiu.
Împotriva deciziei a
declarat recurs inculpatul P.T. reiterând criticile din apel prin prisma
cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 18 și 14 C. proc.
pen.
A solicitat, în
principal, reținerea stării de legitimă apărare și, pe cale de consecință,
achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.
e) C. proc. pen.
În sprijinul acestei
cereri recurentul inculpat a făcut referire la declarația martorului P.P., dar
și la raportul de expertiză medico-legală care a fost întocmit pe baza
procesului-verbal de reconstituire întocmit de procuror în lipsa inculpatului
și a martorilor asistenți care, în opinia apărării, nu reflectă realitatea.
În subsidiar, a
solicitat reducerea pedepsei.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât
și din oficiu, conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., constată
că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele
administrate în cauză rezultă că, în data de 30 noiembrie 2007, inculpatul P.T.,
pe fondul stării de provocare generată de atitudinea victimei, i-a aplicat
acesteia, o lovitură cu o bardă, în zona capului, cauzându-i leziuni
vindecabile în 70-80 zile îngrijiri medicale, fiind pusă în primejdie viața
victimei.
Din declarațiile
martorilor M.M., P.I. și M.E. rezultă că în dimineața zilei de 30 noiembrie 2007,
inculpatul a priponit caii pe o fâneață situată în apropierea stânei martorului
P.I.
În jurul orelor 16,30
- după ce inculpatul efectuase lucrări de tâmplărie la locuința martorei M.M. -
a mers, împreună cu martorul P.I., pentru a lua caii, constatând că aceștia au
fost dezlegați, la fața locului întâlnindu-se cu martorul V.M.
Între acest martor și
inculpat s-au purtat discuții contradictorii, martorul refuzând să-i restituie
inculpatului pripoanele cu care au fost legați caii pe pășune, afirmând că
procedează în acest fel la solicitarea martorului P.I.
Conflictul dintre
aceștia a devenit violent, martorul V.M. aplicându-i inculpatului mai multe
lovituri cu o bâtă, acesta căzând la pământ.
În aceste
împrejurări, martorul P.I., care-l însoțea pe inculpat, a anunțat martorii M.M.
și M.E., iar martorul V.M., la rându-l său, a anunțat partea vătămată E.D.,
care a sosit împreună cu martorul C.G.
Între cele două
grupuri conflictul a continuat, barda aflată la martorul P. a căzut, astfel încât
partea vătămată a luat-o, aruncând-o înspre grupul în care se afla și
inculpatul P.T.
Acesta, profitând de
neatenția părții vătămate, s-a apropiat, a luat barda și, din spate, a lovit-o
în zona capului, după care a fugit în direcția Satului Nou.
Urmare actelor de
violență exercitate de martorul V.M. asupra inculpatului, acesta a suferit
leziuni corporale vindecabile în 5-6 zile îngrijiri medicale (f.49, d.u.p.).
Modalitatea și
împrejurările comiterii faptei exclud posibilitatea reținerii stării de legitimă
apărare.
Dispozițiile art. 44 alin.
(2) C. pen. condiționează reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal
al faptei de necesitatea înlăturării unui act material, direct, imediat și
injust, îndreptat împotriva autorului sau a altuia și care pune în pericol grav
persoana sau drepturile celui atacat.
Apărarea devine
legitimă doar dacă este necesară pentru a respinge un atac, un rău ireparabil,
în caz contrar, nu există o necesitate absolută de apărare.
Verificarea acestei
condiții se face, întotdeauna în concret, obiectiv și subiectiv, ținându-se
seama, pe de o parte, de împrejurările de fapt, iar pe de altă parte, de
condițiile personale ale celui care invocă legitima apărare.
Atacul trebuie să fie
material, actual și direct, ceea ce înseamnă că dacă atacul a trecut nu mai
există legitimă apărare, el trebuie să fie prezent (incipient) sau iminent,
adică se va produce dacă autorul nu se apără.
Deci legitima apărare
are loc cât timp durează atacul sau pericolul iminent al atacului.
Verificând condițiile
legitimei apărări prin prisma situației de fapt reținută de instanțe și expusă
anterior succint, Înalta Curte constată că inculpatul a lovit victima fără a
exista un tac direct, iminent, îndreptat asupra sa care ar fi justificat
atitudinea sa agresivă.
Barda de care s-a
folosit inculpatul era pe jos și nu există elemente care să conducă la
concluzia că victima ar fi încercat să lovească pe inculpat, sau pe vreunul din
martorii care-l însoțeau (martorii P. și M. părăsind locul conflictului înainte
de acțiunea violentă a inculpatului).
Inculpatul a profitat
de neatenția victimei, a luat barda, s-a apropiat de aceasta și, din spate, de
la o distanță mică, a lovit-o în cap.
Cât privesc leziunile
suferite de victimă, modalitatea de producere a acestora, ele sunt descrise în
raportul de constatare medico-legală, avându-se în vedere caracterele
morfologice ale plăgii craniene și leziunile sub-adiacente acesteia.
Ca atare, prima
critică invocată de recurentul inculpat este neîntemeiată.
Se constată ca fiind
fondată în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei.
Fapta comisă prezintă
un grad ridicat de pericol social dar nu se poate face abstracție de faptul că
inculpatul P.T., anterior exercitării actelor de violență asupra părții
vătămate E.D., a fost el însuși agresat de martorul V.M., suferind leziuni
corporale vindecabile în 4-5 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, datele
ce caracterizează persoana inculpatului, nefiind cunoscut cu antecedente
penale, având un comportament corespunzător în societate, Înalta Curte
apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în
regim privativ de libertate.
Supunerea
inculpatului la anumite măsuri de supraveghere, în condițiile art. 86
1
C. pen., este suficientă pentru reeducarea și reinserția sa socială.
Având în vedere
considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.T.
împotriva deciziei penale nr. 20 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte,
decizia penală și, în parte, sentința penală nr. 133 din 8 iunie 2010 a Tribunalului Gorj, secția penală, numai în ceea ce privește modalitatea de individualizare a
executării pedepsei și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 86
1
și art. 86
2
C. pen. C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere
a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.T.
pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat
la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C.
pen., pe durata unui termen de încercare, de 8 ani și 6 luni.
În baza art. 86
3
alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune
măsurilor de supraveghere prevăzute la literele a)-d).
În baza art. 86
4
C. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării
dispozițiilor art. 86
3
alin. (1) lit. a)-d) C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii stabilită în sarcina
inculpatului.
Va menține celelalte
dispoziții ale deciziei și sentinței.
Suma de 50 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea
apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 20 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează, în parte,
decizia penală și, în parte, sentința penală nr. 133 din 8 iunie 2010 a Tribunalului Gorj, secția penală, numai în ceea ce privește modalitatea de individualizare a
executării pedepsei și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 86
1
și art. 86
2
C. pen. C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.T.
pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat
la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C.
pen., pe durata unui termen de încercare, de 8 ani și 6 luni.
În baza art. 86
3
alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune
măsurilor de supraveghere prevăzute la literele a)-d).
În baza art. 86
4
C. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării
dispozițiilor art. 86
3
alin. (1) lit. a)-d) C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii stabilită în sarcina
inculpatului.
Menține celelalte
dispoziții ale deciziei și sentinței.
Suma de 50 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea
apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 10 octombrie 2011.