ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2934/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38/D din 08 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2774/110/2010, s-a dispus condamnarea inculpatului R.I., zis “S.”, recidivist, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. e), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare și de 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibare alcoolică peste limita legală prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare, lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și de 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea măsurii suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1169 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Bacău definitivă prin Decizia penală nr. 51 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul urmând să execute 9 ani și 6 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 02 iunie 2006 la 06 iunie 2006.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei despăgubiri civile și 3.000 lei pentru daune morale față de partea civilă B.M.C. și la 2.000 lei pentru daune morale către partea civilă F.R.S.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 467,50 lei către Serviciul de Ambulanță Bacău.

S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență Bacău nu are pretenții civile în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 238/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R.I., zis “S.”, , recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. e), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a)) C. pen.; art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a)) C. pen., faptele constând în aceea că inculpatul, în dimineața zilei de 26 aprilie 2009, în jurul orelor 04,00-05,00 a condus în mun. Bacău autoturismul „având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 -0,95g%o, autoturism pe care cu intenție l-a dirijat către un grup de mai multe persoane staționate în fața clubului „A.", împrejurare în care a lovit-o cu mașina pe persoana vătămată B.M.C., producându-i leziuni corporale vindecabile într-un număr de 24 - 25 de zile de îngrijiri medicale, după care a lovit-o cu pumnul în figură pe persoana vătămată F.R.S., producându-i leziuni corporale vindecabile într-un număr de 12 - 14 de zile de îngrijiri medicale.

În urma coroborării probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarele: în seara zilei de 25 aprilie 2009 inculpatul R.I. s-a deplasat împreună cu martorii P.F. și P.D.N. la o discotecă din corn. Secuieni, de unde s-au întors în jurul orei 04,00. Deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a efectuat această deplasare conducând autoturismul părinților săi. Ajungând în mun. Bacău în apropierea locuinței sale, inculpatul și cei doi martori nu au mers la domiciliu și au decis să intre în clubul „A.", pentru a continua distracția și să consume băuturi.

La scurt timp, după ce au intrat în bar, martorul P.D.N. cu a insultat-o pe martora E.L.M., care se afla în compania persoanei vătămate F.R.S., care a fost revoltat de afirmația primului, și - între cei doi - s-a iscat un conflict verbal, în care a intervenit apoi și inculpatul. Pentru a evita degenerarea discuțiilor în violențe de natură fizică și având în vedere starea fiziologică în care se afla inculpatul și cei doi însoțitori ai săi, administratorul clubului și fratele acestuia i-au determinat pe aceștia să părăsească barul. După numai câteva minute, de afară s-au auzit zgomotele unui motor foarte accelerat și un scârțâit puternic de roți, fapt pentru care mai mulți tineri, dintre cei care se mai aflau prezenți în club la acea oră, între care și persoana vătămată B.M.C., au ieșit să vadă ce se întâmplă. în timp ce aceștia se aflau pe trotuar, autoturismul, condus de către inculpat, făcea mai multe ture de la un capăt la celălalt al străzii și, la un moment dat, s-a îndreptat cu viteză către grupul de tineri ieșiți din club.

Persoana vătămată B.M.C. se postase în spațiul dintre două mașini parcate, era cu spatele, moment în care a fost lovit de mașină și basculat pe capotă, împrejurare în care s-a lovit cu capul de parbriz, după care a fost proiectat pe carosabil, în timp ce inculpatul a executat o manevră energică de mers spre înapoi. Partea vătămată a fost imediat ridicată de jos de către martori, în timp ce inculpatul se pregătea de a efectua o nouă manevră de a mai lovi pe cineva cu mașina. în acel moment în martorul L.M. a luat de jos o bucată de beton, care se afla în mod întâmplător acolo, și - cu aceasta a aruncat spre mașină, pentru a-l determina pe inculpat să oprească, bolovanul lovind geamul uneia dintre portiere.

Martorii au ajutat-o pe persoana vătămată B.M.C. să intre în club, după care au sesizat organele de poliție. Odată cu sosirea primului echipaj, partea vătămată F.R.S., a ieșit să le explice agenților de poliție ce se întâmplase, l-a văzut pe inculpat, care fusese înconjurat de organele de ordine, a vrut să îi ceară explicații, dar inculpatul l-a lovit energic, cu pumnul, în figură, proiectându-1 pe trotuar.

Pentru a-l putea liniști, întrucât inculpatul avea porniri violente evidente, agenții de poliție l-au încătușat. A fost condus la spital și, recoltându-i-se probe de sânge, s-a constatat că prezenta (în intervalul orar 07.10 - 08.10) o alcoolemie de 1,20 - 0,95g%o.

Ambele persoane vătămate au fost transportate la spital, unde li s-au acordat îngrijirile medicale necesare, dar niciuna dintre ele nu a rămas internată.

În urma examinării lor medico-legale, s-a constatat că:

- B.M.C. prezenta „traumatism facial cu factura piramidei nazale cu angulare și plagă confuză suturată, contuzie măini, coate, genunchi ce s-au putut produce prin loviri cu și corpuri dure și suprafețe dure și pot data din 26 aprilie 2009.

Necesită 17-18 zile îngrijiri medicale.

Având în vedere contextul menționat este posibil ca o serie de leziuni (ex. fractura O.P.N. etc.) să se fi produs prin impact cu un autovehicul în mers și restul (genunchi, mâini, coate) să se fi produs prin proiectare - cădere".

Ulterior, B.M.C. a prezentat o „vindecare întârziată" și „epistaxis recidivat', motive pentru care a mai necesitat încă 7 zile de îngrijiri medicale, numărul total al acestora fiind reevaluat la 24 - 25 astfel de zile;

- F.R.S. prezenta „T.C.C. cu plagă contuză suturată, hematom, excoriații ce s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure și pot data din 26 aprilie 2009.

Necesită 12-14 zile îngrijiri medicale".

Instanța de fond a menționat următoarele probe, pe care le-a avut în vedere la pronunțarea soluției, și anume:

- sesizarea organelor judiciare; declarațiile părților vătămate: B.M.C. și F.R.S.; - proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă; -proces-verbal de examinarea a autoturismului și planșa foto aferentă; dovadă de predare - primire a autoturismului și verificarea R.A.R.; proces-verbal de conducere a mașinii la sediul poliției; rapoartele agenților de poliție care au intervenit pentru aplanarea scandalului, în urma apelului 112; - rapoartele medico-legale, prin care au fost stabilite leziunile prezentate de către cele două părți vătămate; bilet de trimitere medicală a părții vătămate B.M.C.; Printer Alcotest, proces-verbal de prelevare probe de sânge pentru aceiași parte vătămată, buletin de examinare clinică a acesteia și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie; fișa U.P.U. a părții vătămate F.R.S.; adrese cu relații cheltuieli efectuate de către furnizorul de servicii medicale; Printer Alcotest, proces-verbal de prelevare probe de sânge de la învinuit, buletin de examinare clinică a acestuia și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie; fotocopia actelor autoturismului (certificat de înmatriculare, asigurare R.C.A.) și după permisele de conducere ale inculpatul ui și ale fratelui său, după autorizația de reparație și după cartea de identitate a numitului R.C.C.; proces-verbal de recunoaștere a inculpatul ui de către numitul G.O.A. după fotografii; declarațiile martorilor: - P.G.B.G., P.G.C.R., O. (fost H.) V.D., G.O.A., E.L.M., G.M., L.M., G.V.R., I.E.M., S.A.M., G.B.E., P.D.N., P.F. și R.C.C.; - toate coroborate cu declarațiile inculpatului R.I.

În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului R.I. de a lovi, cu autoturismul, cu intenție, persoana vătămată B.M.C., aflat într-un grup de mai multe persoane, constituie tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. e), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

Inculpatul s-a apărat în sensul că nu el a condus autoturismul și că, din contra, persoanele prezente iar fi distrus acest autoturism și i - ar fi aruncat un bolovan în geam.

Instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului pe considerentul că declarațiile martorilor oculari au fost constante în precizarea faptului că el a fost cel care a condus autoturismul, după ce a părăsit barul, și că el se afla la volan când a intenționat să o calce pe partea vătămată.

Prima instanță a reținut că martorul L.M. a aruncat cu un piatra în autoturism însă, in urma administrării probelor, a reieșit faptul că nu a intenționat să distrugă în mod deliberat bunul, ci a reacționat ca atare pentru a-l determina pe inculpat să se oprească din acțiunea sa.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului R.I., de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, constituie infracțiunea de conducere sub influența alcoolului, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., așa cum rezultă din procesul -verbal de prelevare probe de sânge de la inculpat, buletin de examinare clinică a acestuia și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie - filele 95 -97;

În final, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat de a lovi cu pumnul pe partea vătămată F.R.S. și de a-i cauza leziuni vindecabile în 12 - 14 zile îngrijiri medicale constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, prin lovirea părților vătămate cu un autoturism, dar și cu pumnul, că a condus un autovehicul în stare de ebrietate, că acesta are antecedente penale, poziția procesuală a acestuia, care - în fața probelor certe de vinovăție - nu a recunoscut faptele.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a reținut că partea civilă B.M.C. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 lei pentru daune morale și 50.000 lei despăgubiri civile. Partea civilă F.R.S. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei pentru daune morale.

În susținerea cererii sale partea civilă B.M.C. a depus acte medicale și a solicitat audierea martorului S.A. În raport de declarația acestui martor, din care rezultă că partea civilă B.M. a fost imobilizat la pat, că a cumpărat medicamente și a avut nevoie de o alimentație suplimentară, instanța de fond a apreciat că i se cuvine acestei părți civile suma de 2.000 lei despăgubiri civile. Cu privire la daunele morale, prima instanță, având în vedere numărul de zile îngrijiri medicale acordate celor două părți civile, suferințele cauzate acestora prin faptele inculpatului, a poziției sociale pe care cei doi o au, a apreciat că se impune obligarea inculpatului la plata de despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 3.000 lei față de partea civilă B.M.C. și 2.000 lei către partea civilă F.R.S.

Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul R.I.

Parchetul a criticat sentința pronunțată de prima instanță pentru nelegalitate întrucât - din pedeapsa aplicată inculpatului - nu i-a fost dedusă reținerea de o zi, respectiv, din data de 01 iunie 2006.

Inculpatul, prin apărătorul ales, a arătat că apelul vizează atât latura penală, cât și cea civilă a cauzei. Sub aspectul laturii penale a criticat hotărârea pentru netemeinicie, susținând că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de împrejurările comiterii faptelor, instanța de fond neluând în seamă împrejurarea că a fost provocat de părțile vătămate și de persoanele cu care erau în grup. In ceea ce privește in fracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/200, s-a susținut că există dubii cu privire la comiterea ei de către inculpat, întrucât nu s-a dovedit că el se afla la volanul mașinii. Pe latură civilă, s-a solicitat înlăturarea obligării inculpatului de la plata despăgubirilor civile pe motiv că actele medicale sunt eliberate „pro causa", nefiind însoțite de actele medicale ce au fost avute în vedere la eliberarea lor. Cât privește sumele acordate pentru daunele morale, s-a susținut că acestea nu se justifică în condițiile în care cele două părți vătămate, polițiști, chiar dacă erau în timpul lor liber, aveau obligația de a aplana un scandal și nu a-L amplifica.

Prin Decizia penală nr. 37 din 15 martie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul R.I. împotriva sentinței penale nr. 38/D din 8 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2774/110/2010, cu privire la nededucerea reținerii din pedeapsa aplicată inculpatului, precum și cu privire la modul de soluționare a laturii civile. A desființat, în parte, sentința sub aspectele susmenționate, reținând cauza spre rejudecare și, pe fond:

- În baza art. 88 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din data de 01 iunie 2006;

- A înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă B.M.C.

- A redus despăgubirile pentru daune morale de la 3.000 lei la 2.000 lei, sumă acordată părții civile B.M.C., și de la 2.000 lei la 1.000 lei, sumă acordată părții civile F.R.S.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele.

Tribunalul Bacău, pe baza probelor enumerate anterior, a stabilit o situație de fapt corectă, dând faptelor comise de către inculpat o încadrare juridică legală. In concret, s-a stabilit că inculpatul, însoțit de doi prieteni de-ai săi, martorii P.F. și P.D.N., a mers în seara zilei de 24 aprilie 2009 la o discotecă din comuna Seciueni, iar la întoarcere, în dimineața zilei următoare, aceștia au intrat în barul „A.,, din Bacău. S-a reținut că, chiar dacă inculpatul și cei doi martori au vrut să inducă ideea că la volanul mașinii s-a aflat fratele inculpatului, respectiv numitul R.C., declarațiile acestora, atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței, sunt contradictorii, iar martorii oculari au infirmat această ipoteză, declarând că mașina a fost condusă de către inculpat atunci când a lovit-o pe partea vătămată B.M.C., fiind văzut când a coborât și a lovit-o cu pumnul pe partea vătămată F.R.S. De asemenea, martorii O.V.D. și G.O.A. au declarat că fratele inculpatului, numitul R.C., a sosit la fața locului după ce incidentul s-a consumat, urmându-le la spital pe persoanele din conflict, timp în care inculpatul și prietenii acestuia îi explicau ce s-a întâmplat.

Cele de mai sus confirmă, și în opinia instanței de apel, că situația de fapt este corectă și corespunde realității, iar încadrarea juridică este cea legală. Chiar dacă leziunile produse victimei nu au fost, prin ele însele, apte de a pune în pericol viața victimei și nu au avut potențial tanatogenerator, instanța de fond, având în vedere zona anatomică vizată precum și împrejurările concrete ale comiterii faptei - inculpatul R.I. s-a urcat la volanul autoturismului, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice și, cu viteză, a dirijat autoturismul către grupul de tineri prezenți în fața clubului, lovind-o astfel, cu intenție, pe persoana vătămată B.M.C. - relevă clar intenția acestuia de a ucide partea vătămată și, chiar dacă nu a urmărit acest lucru, a avut posibilitatea de a prevede rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia (art. 19 lit. b) C. pen.).

Din acest mod de desfășurare a evenimentelor, și în opinia instanței de apel, rezultă intenția inculpatului de a suprima în mod violent viața părți vătămate, aceasta având șansa de scăpa cu viață datorită reacției sale rapide, dar și pe fondul stării fizice și fiziologice în care se afla la acel moment inculpatul.

Cât privește apărarea invocată de inculpat - în sensul că a comis faptele întrucât a fost provocat - s-a apreciat și de către instanța de apel că este nefondată. Așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, în momentul în care au intrat în barul susmenționat martorii P.F., P.D.N. și inculpatul R.I., acesta din urmă a insultat o tânără aflată în compania uneia dintre părțile vătămate, iar persoanele din locația respectivă, inclusiv patronul barului, au încercat să aplaneze un scandal, motiv pentru care cei trei au fost dați afară.

Tot ca nefondată a fost respinsă de către instanța de apel și apărarea inculpatului cu privire la dubiul referitor la persoana care ar fi condus mașina cu care a fost lovită partea vătămată B.M.C., în acest sens reținându-se că sunt declarații ale unor martori oculari, menționați anterior, care l-au văzut pe inculpatul R.I. atât la volanul mașinii, când a fost lovit B.M.C., dar și când a coborât din mașină și l-a lovit pe F.R.S.

Apelurile Ministerului Public și al inculpatului au fost admise însă cu privire la nededucerea din pedeapsa aplicată acestuia din urmă a unei zile de reținere. Sub acest aspect, rezultă că prin sentința penală nr. 1169 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 512 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, a cărei suspendare a fost revocată conform art. 83 C. pen., s-a dedus durata reținerii din 01 iunie 2006 și arestul preventiv de la data de 02 iunie 2006 la 06 iunie 2006, însă instanța de fond a omis să deducă și reținerea.

Curtea de apel a apreciat că apelul inculpatului este întemeiat și cu privire la soluționarea laturii civile. Astfel, în ceea ce-l privește pe B.M.C., parte vătămată în cauză, deși din actul medico-legal rezultă că a suferit mai multe leziuni pentru a căror vindecare au necesitat inițial 17-18 zile de în grijiri medicale (prelungite ulterior la 24-25 zile), acesta dus cu ambulanța la spital, acesta nu a fost internat, acordându-i-se îngrijiri medicale în regim de urgență, nu a făcut dovada despăgubirilor civile solicitate și nici acordate, declarația martorului propus în acest sens (S.A.), nefiind edificatoare în opinia instanței de apel. Cât privește daunele morale acordate celor două persoane, constituite părți civile, instanța de apel a apreciat că pot fi acordate, dar într-un cuantum mai redus, invocarea poziției sociale a acestora (polițiști în timpul liber) nefiind justificată.

Împotriva deciziei, în termen legal, inculpatul R.I. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Inculpatul a beneficiat, la toate nivelurile de jurisdicție, de asistența juridică a unui avocat ales. Cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de instanța de fond (fila 157), arătând că nu menține declarațiile date la urmărirea penală deoarece „ar fi fost influențat și nu ar fi relatat toată situația de fapt" (fila 157 verso), susținând că nu el a fost la volanul autoturismului. In apel și în recurs nu au fost solicitate și administrate probe noi pe situația de fapt, iar inculpatul a susținut că menține declarația dată anterior, reiterând apărarea în sensul că nu el ar fi condus autoturismul, ci fratele său.

Asupra motivelor de recurs ale inculpatului (motive scrise fila 35):

- referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 5 C. proc. pen.

Aspectele invocate de inculpat, încadrate de apărare în cazul de casare menționat, nu au fost expuse ca motive de apel în fața instanței de prim control judiciar. În cererea olografa de apel (fila 17-17 verso), inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor și reducerea pedepselor aplicate. In același înscris olograf inculpatul arată că „.îmi mențin toate declarațiile pe care le-am dat în fața organelor de anchetă." susținând că „pedeapsa de 9,6 ani este mult prea mare.", fiind o „încadrare teribilă" (fila 17 verso).

Din examinarea dosarului de apel rezultă că în această etapă a judecății cauza a fost soluționată la primul termen, că apărarea nu a solicitat readministrarea unor probe (reaudierea nor martori sau a altor persoane), și nici administrarea unor probe noi, nefiind criticat modul de efectuare a cercetării judecătorești de către prima instanță (sub aspect procedural). De asemenea, se reține că inculpatul nu a fost de acord să facă alte declarații în fața instanței de apel, menționând numai că își menține declarația dată anterior la fond.

Nu în ultimul rând, se reține din încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării sentinței că avocatul ales al inculpatului nu a solicitat readministrarea unor probe în măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție este răsturnată, aceasta având caracter relativ, iar nu absolut.

Nici critica referitoare la încadrarea juridică a faptei nu este întemeiată (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.).

Așa cum au argumentat ambele instanțe, nefiind necesară reiterarea respectivelor argumente de natură juridică ori probatorie, acționând în modul arătat (rezultat din coroborarea tuturor probelor) - prin orientarea voită a deplasării autoturismului către persoanele aflate la fața locului - inculpatul a prevăzut rezultatul faptei (moartea unei persoane) și, cel puțin, a acceptat posibilitatea producerii acestuia. In condițiile respective, prin modul de manevrare al autoturismului, acțiunea inculpatului a fost aptă să conducă la un rezultat letal, moartea victimei neproducându-se din motive extrinseci voinței acestuia. Gravitatea leziunilor victimei, în aceste condiții, este nerelevantă sub aspectul încadrării juridice dată faptelor, esențial fiind elementul subiectiv (forma de vinovăție) cu care inculpatul a acționat, element subiectiv relevat de modul concret de desfășurare a activității infracționale.

În final, se impune o ultimă mențiune cu privire la apărarea inculpatului potrivit căreia „nu el ar fi condus autoturismul, ci fratele său".

Această apărare a fost expusă personal în fața instanței de fond și, apoi, în fața instanțelor de apel și de recurs, cu motivarea că nu menține declarațiile date la urmărirea penală deoarece „ar fi fost influențat și nu ar fi relatat toată situația de fapt" (fila 157 verso).

Potrivit art. 325 C. proc. pen. când există contraziceri între declarațiile făcute de inculpat în instanță și cele date anterior, se cer acestuia explicații în legătură cu respectivele contraziceri.

Pentru a fi înlăturate declarațiile anterioare, este necesar ca inculpatul să motiveze, de o manieră rezonabilă, retractarea lor. Or, simpla afirmație a inculpatului, în sensul că „ar fi fost influențat și nu ar fi relatat toată situația de fapt", nu este suficientă pentru a înlătura declarațiile anterioare, mai ales dacă se examinează prin observarea mențiunilor olografe din cererea de apel „.îmi mențin toate declarațiile pe care le-am dat în fața organelor de anchetă", dar - mai ales - prin observarea declarațiilor martorilor ascultați.

- referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În sinteză, apărarea a solicitat „redozarea pedepsei . prin reținerea de circumstanțe atenuante".

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel:

-„conduita bună", în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale; în cauză însă, dimpotrivă, s-a dispus revocarea măsurii suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1169 din 14 mai 2007 a Judecătoriei Bacău definitivă prin Decizia penală nr. 51 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, existând antecedente penale ale inculpatului, (reaudierea unor martori sau a altor persoane), și nici administrarea unor probe noi, precizând - înainte de a se declara terminată cercetarea judecătorească - că „nu mai au probe de administrat și cereri de formulat" (pag. 2 a încheierii).

Cu referire la cercetarea judecătorească efectuată parțial la termenul din 05 octombrie 2010, din încheiere rezultă că a fost prezent avocatul ales al inculpatului, care a interogat - în numele și ca reprezentant al acestuia, exercitând drepturile sale procesuale - martorii prezenți, și că, abia după ascultarea tuturor martorilor, partea vătămată a sugerat că este posibil ca inculpatul să fi fost arestat în altă cauză „pentru trafic de droguri".

Ulterior, după verificări (pag. 3 încheiere), instanța de fond a dispus citarea inculpatului prin administrația locului de deținere.

Cu privire la cererea apărării de reaudiere a părților vătămate, înalta Curte constată că, după punerea în discuție contradictorie, instanța de fond - cu argumente legale și temeinice - a respins această cerere, în sinteză apreciind că neparticiparea inculpatului (aflat în stare de libertate la data respectivă) și a avocatului său ales la ascultarea părților vătămate se datorează culpei lor procesuale (pag. 2 a încheierii din 02 noiembrie 2010). Prin aceeași încheiere au fost încuviințate probele propuse în apărarea inculpatului.

În final, se mai constată că la termenul din 01 februarie 2011, când au avut loc dezbaterile în primă instanță, au fost prezenți inculpatul (în stare de arest) și apărătorul ales al acestuia.

În consecință, se reține că nu este incident cazul de casare invocat de apărare, judecata având loc cu participarea inculpatului aflat în stare de arest.

- referitor la cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen.

Conform motivelor scrise de recurs, susținute la dezbateri, apărarea a invocat, în sinteză, unele contradicții între probele administrate, evaluarea greșită a probelor, stabilirea unei situații de fapt greșite „cu consecința stabilirii unei greșite încadrări juridice".

Nici aceste cazuri de casare nu sunt incidente pentru motivele ce se vor arăta:

Conform art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Apărarea nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel. Motivarea apărării, în sensul existenței unor contradicții între probele administrate, evaluării greșite a probelor, stabilirii unei situații de fapt greșite „cu consecința stabilirii unei greșite încadrări juridice", nu este, prin ea însăși, suficientă și de natură să justifice incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție", nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. în înțelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță.

- „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 lit. b) din C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză;

- „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților", în sensul art. 74 lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor. De altfel, așa cum s-a arătat, în cursul judecății, la toate cele 3 jurisdicții, inculpatul a negat, aproape în totalitate, săvârșirea faptelor, invocând ca apărare împrejurarea că fratele său ar fi condus autoturismul.

Recunoașterea parțială a faptelor de către inculpat, precum și celelalte date personale ale inculpatului, au fost avute în vedere, așa cum s-a menționat anterior, ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile art. 72 C. pen.

Instanța de fond a aplicat pedepse orientate către minimul special al textelor de incriminare a faptelor săvârșite, iar adăugarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare este consecința legală a comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare pentru condamnarea anterioară.

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 15 martie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Constată că recurentul inculpat R.I. este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 septembrie 2011.