ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5997/2005

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 525 din 21

aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza

art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit.

a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.A., la o pedeapsă de 10 ani închisoare

și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b), pe o durată de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată,

potrivit art. 88 C. pen., perioada arestului preventiv de la 09 septembrie

2004, la 11 ianuarie 2005.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială de la inculpată a unui cuțit de bucătărie, care

a servit la comiterea faptei.

S-a luat act că, în cauză nu există

constituire de parte civilă.

A fost obligată inculpata să

plătească către stat suma de 15.000.000, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar, respectiv

mijloacele de probă administrate în cauză și anume; procesul verbal de

cercetare la fața locului, raportul de constatare tehnico-științifică

criminalistică, raportul medico-legal de necropsie, expertiza medico-legală

psihiatrică, planșele foto, declarațiile martorilor P.D.C. și F.D., coroborate

cu declarațiile inculpatei, a arătat că reține în esență următoarea situație de

fapt:

În ziua de 09 septembrie 2004, în

jurul orelor 12,30 - 13,00, între inculpata C.A. și soțul său, victima C.A., a

izbucnit o ceartă ca urmare a faptului că victima i-a reproșat modul cum a

pregătit mâncarea ce i-a fost servită.

În acest context, așa cum pretinde

inculpata, victima ar fi lovit-o, astfel că, a luat un cuțit de bucătărie și

i-a aplicat o lovitură în zona hemitoracelui stâng, și la scurt timp a decedat.

În contextul situației de fapt

expuse și reținută s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de

inculpată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

Având în vedere poziția sinceră a

inculpatei, care a recunoscut comiterea faptei, că este infractoare primară și

cu o bună conduită în societate, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.

74 – art. 76 C. pen.

Prin urmare, în bata textelor

menționate mai sus, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 10 ani

închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei, s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la

art. 72 C. pen., inclusiv circumstanțele atenuante personale, astfel că, o

pedeapsă de 10 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acesteia.

Potrivit art. 362 și art. 363 C.

proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpată, pe motiv că, în

cauză, deși nu a avut intenția să-și ucidă soțul, totuși a fost condamnată

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, deși intenția sa, a fost aceea

de a-i aplica o corecție, față de conduita necorespunzătoare, reproșându-i

calitatea mâncării și lovind-o, astfel că, se impunea schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea

circumstanței legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

și nu numai reținerea circumstanței atenuante, prevăzută de art. 74 și art. 76 C.

pen.

Curtea de Apel București, secția I penală,

a examinat apelul declarat de inculpată, în raport de motivele invocate,

respectiv schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în

infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen.,

cu aplicarea și a circumstanței legale a scuzei provocării, prevăzute de art. 73

lit. b) C. pen., și condamnarea sa la o pedeapsă mult sub limita minimă

prevăzută de lege și prin decizia penală nr. 418/ A din 02 iunie 2005, a

respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În considerentele deciziei s-a

motivat că, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, nu

numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, dar și din

punct de vedere a încadrării juridice, a vinovăției inculpatei cum și a

tragerii la răspundere penală, astfel că nu sunt temeiuri care să justifice

nici schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de leziuni cauzatoare de

moarte, întrucât fapta nu s-a comis cu preter-intenție și nici în urma unei

stări de provocare determinată de poziția și modul în care a acționat victima,

încât să-i creeze o tulburare de natură să justifice lovirea acesteia în mod

repetat cu cuțitul în zone vitale și de o intensitate mărită.

Decizia și sentința au fost atacate

cu recurs de către inculpată, care prin apărător, cu ocazia susținerilor orale,

au fost invocate aceleași motive din apel, vizând greșita încadrare juridică a

faptei în infracțiunea de omor calificat și neaplicarea prevederilor art. 73 lit.

b) C. pen., în condițiile în care, fapta a fost comisă fără intenția de a ucide

victima ci pe fondul unei puternice stări de tulburare.

Motivele de recurs invocate

constituie cazuri de casare în sensul pct. 14, 17 și 18 de la art. 385

9

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivele invocate, de actele și lucrările de la dosar, de cazurile de

casare arătate, cum și din oficiu, potrivit alin. (3) de la pct. 21, de la art.

385

9

C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat,

pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Potrivit actelor și lucrărilor de la

dosar, respectiv a mijloacelor de probă administrate în cauză și enunțate mai

sus, se constată că instanța de fond cât și cea de apel, au reținut o situație

de fapt justă și conformă cu adevărul, constând în aceea că, în ziua de 09

septembrie 2004, între inculpată și soțul său a intervenit o ceartă, iar

aceasta, în mod nejustificat a luat un cuțit de pe masa din bucătărie unde se

aflau și i-a aplicat mai multe lovituri, cauzându-i grave leziuni ce au avut

drept consecință moartea acestea, la scurt timp.

De altfel, din conținutul raportului

medico-legal de necropsie, rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a

dator hemoragiei interne și externe, consecința unei plăgi înjunghiate

hemitoracic stâng penetrantă cu secțiunea lobului pulmonar superior stâng,

pachet bronhovascular stâng, venă pulmonară stângă intrapericardic cu hemotorax

și hemopericard, astfel că, leziunile care au dus la moartea victimei s-au produs

cu un obiect tăietor înțepător, cuțit, iar între leziuni și deces este o

legătură directă de cauzalitate, iar cu ocazia efectuării necropsiei, s-a

constatat că victima avea o alcoolemie de 2,05 gr. %o.

Tot din conținutul raportului de

necropsie rezultă că victima a mai suferit la aceeași dată leziuni traumatice

la nivelul brațului drept, la nivelul subclavicular stâng, precum și la cotul

stâng.

Față de conținutul raportului de

necropsie, rezultă în mod indubitabil că inculpata a acționat cu intenția de a

ucide victima, având în vedere obiectul folosit, zonele în care a fost lovită,

cum și numărul acestora, de patru, una dintre ele fiind decisivă.

Așa fiind, susținerea inculpatei că

nu a comis fapta cu intenție și că în cauză este vorba de o preter-intenție,

solicitând schimbarea încadrării juridice, este neîntemeiată și în consecință

se va înlătura, ținându-se seama de interpretarea raportului de necropsie, care

redă în tocmai intenția inculpatei de a ucide victima.

În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile

art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanța legală a scuzei provocării

invocată de către recurentă, în sensul că victima a lovit-o și i-a cauzat o

puternică tulburare, astfel că, a acționat fără a se mai controla, urmează, de

asemenea, să fie înlăturat și acest motiv de recurs.

Așa cum s-a arătat, victima la data

decesului avea o alcoolemie de 2,05 gr. %o.

Având în vedere durata în timp a

căsniciei celor doi soți, de peste 25 de ani, că aceștia se cunoșteau foarte

bine, că victima se afla într-o stare avansată de ebrietate, că inculpata nu a

prezentat nici un act medico-legal care să ateste susținerile acesteia că a

fost lovită sau abrutizată, sunt tot atâtea temeiuri care duc la concluzia că,

în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Prin urmare, instanțele au pronunțat

hotărâri legale și temeinice sub toate motivele de recurs invocate și

neconstatându-se din oficiu cazuri de casare din cele înscrise la pct. 21 alin.

(3) de la art. 385

9

C. proc. pen., recursul declarat se va respinge,

ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsă, perioada

arestului preventiv, de la 09 septembrie 2004, la 11 ianuarie 2005.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata C.A., împotriva deciziei penale nr. 418/ A din 02 iunie

2005, a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, perioada arestului preventive, de la 09 septembrie 2004, la 11

ianuarie 2005.

Obligă pe recurenta la plata sumei

de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 25 octombrie 2005.