ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2703/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 93 din 22 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul S.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului. În conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 10 decembrie 2002, la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

S-a luat act că în cauză nu s-au constituit părți civile. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În după-amiaza zilei de 10 decembrie 2002, inculpatul S.I. și partea vătămată B.P. au consumat împreună băuturi alcoolice. Ajungând în stare de ebrietate, între cei doi a intervenit o altercație care a degenerat în agresiune. Inculpatul S.I. a lovit-o pe partea vătămată cu un cuțit de bucătărie în zona toracelui posterior.

Din raportul medico-legal de necropsie nr. A.3/1940/02 din 20 martie 2003 întocmit de Institutul național de medicină legală Mina Minovici București rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei interne consecutive lezării organelor interne (pulmon stâng, cord). Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător-tăietor, posibil cuțit, ce a acționat pe o lățime de 3,8 cm și o lungime de 20 cm. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe cu fotografii judiciare, raport medico-legal, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, raport de expertiză tehnico-științifică traseologică, raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, declarațiile martorilor G.D.M., P.G., S.G., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 169/ A din 10 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând menținerea stării de arest a acestuia și deducerea prevenției la zi. Apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.I. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reținerea în favoarea sa a circumstanțelor personale prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen. și a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate.

S-a mai învederat că în cauză s-au aplicat în mod greșit dispozițiile art. 67 C. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică legală și temeinică faptei săvârșite de acesta. Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că aceasta s-a făcut în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

și în realizarea scopului preventiv-educativ al acesteia, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. Inculpatul a comis infracțiunea fără a se afla într-o stare de puternică tulburare sau emoție determinată de atitudinea părții vătămate, astfel că în mod corect în cauză nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Din declarația martorului G.D.M. rezultă în mod neîndoios inexistența vreunui act de provocare din partea victimei, reacția violentă a inculpatului fiind spontană și determinată doar de altercația verbală pe care o avea cu B.P. Instanța de fond s-a orientat la aplicarea unei pedepse stabilite la minimul special prevăzut de lege, având în vedere lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră, de regret a săvârșirii faptei, manifestată de inculpat.

În aceste condiții, Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de reținere în favoarea inculpatului a circumstanțelor personale prevăzută de art. 74 – art. 76 C. pen. și nu se impune modificarea cuantumului pedepsei. Cu privire la critica formulată privind nelegala aplicare a dispozițiilor art. 67 C. pen., Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată. Potrivit dispoziției legale prevăzută de art. 67 alin. (3) C. pen., instanța de judecată are facultatea de a aplica pedeapsa complementară a degradării militare dacă pedeapsa principală stabilită este de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani, prin urmare, aplicarea art. 67 C. pen., s-a făcut în mod legal. Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 10 decembrie 2002 la 19 mai 2004. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 169 din 10 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 10 decembrie 2002 la 19 mai 2004. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2004.