ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2703/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93 din 22

ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul S.I. a

fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C.

pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 67 C. pen., s-a dispus

degradarea militară a inculpatului.

În conformitate cu dispozițiile art.

350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza

art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 10 decembrie 2002, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

S-a luat act că în cauză nu s-au

constituit părți civile.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă

de 3.000.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din

oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În după-amiaza zilei de 10 decembrie

2002, inculpatul S.I. și partea vătămată B.P. au consumat împreună băuturi

alcoolice.

Ajungând în stare de ebrietate,

între cei doi a intervenit o altercație care a degenerat în agresiune.

Inculpatul S.I. a lovit-o pe partea vătămată cu un cuțit de bucătărie în zona

toracelui posterior.

Din raportul medico-legal de

necropsie nr. A.3/1940/02 din 20 martie 2003 întocmit de Institutul național de

medicină legală Mina Minovici București rezultă că moartea victimei a fost

violentă; ea s-a datorat hemoragiei interne consecutive lezării organelor

interne (pulmon stâng, cord).

Leziunile s-au putut produce prin

lovire cu corp înțepător-tăietor, posibil cuțit, ce a acționat pe o lățime de

3,8 cm și o lungime de 20 cm.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe cu fotografii

judiciare, raport medico-legal, raport de constatare tehnico-științifică

dactiloscopică, raport de expertiză tehnico-științifică traseologică, raport de

constatare tehnico-științifică biocriminalistică, declarațiile martorilor

G.D.M., P.G., S.G., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea

faptei reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 169/ A din 10 martie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului, dispunând menținerea stării de arest a acestuia

și deducerea prevenției la zi. Apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 900.000 lei din care 400.000 lei reprezintă

onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul S.I. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate

și reținerea în favoarea sa a circumstanțelor personale prevăzute de art. 74 –

art. 76 C. pen. și a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu

consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate.

S-a mai învederat că în cauză s-au aplicat

în mod greșit dispozițiile art. 67 C. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică

legală și temeinică faptei săvârșite de acesta.

Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, Curtea constată că aceasta s-a făcut în conformitate cu

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și în realizarea scopului

preventiv-educativ al acesteia, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen.

Inculpatul a comis infracțiunea fără

a se afla într-o stare de puternică tulburare sau emoție determinată de

atitudinea părții vătămate, astfel că în mod corect în cauză nu s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Din declarația martorului

G.D.M. rezultă în mod neîndoios inexistența vreunui act de provocare din partea

victimei, reacția violentă a inculpatului fiind spontană și determinată doar de

altercația verbală pe care o avea cu B.P.

Instanța de fond s-a orientat la

aplicarea unei pedepse stabilite la minimul special prevăzut de lege, având în

vedere lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră, de regret a

săvârșirii faptei, manifestată de inculpat.

În aceste condiții, Curtea constată

că în cauză nu există temeiuri de reținere în favoarea inculpatului a

circumstanțelor personale prevăzută de art. 74 – art. 76 C. pen. și nu se

impune modificarea cuantumului pedepsei.

Cu privire la critica formulată

privind nelegala aplicare a dispozițiilor art. 67 C. pen., Curtea constată că

și aceasta este neîntemeiată.

Potrivit dispoziției legale

prevăzută de art. 67 alin. (3) C. pen., instanța de judecată are facultatea de

a aplica pedeapsa complementară a degradării militare dacă pedeapsa principală

stabilită este de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani, prin urmare, aplicarea

art. 67 C. pen., s-a făcut în mod legal.

Pentru aceste considerente și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de

Casație și Justiție urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din durata pedepsei aplicate de la 10 decembrie 2002 la 19 mai 2004.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 169 din 10 martie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada arestării preventive de la 10 decembrie 2002 la 19 mai

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 mai 2004.