ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4672/2005

Examinând recursul de față, constată: Prin sentința penală nr. 193/ D din 14 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul 497/2005, a fost condamnat inculpatul A.N. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350 C. proc. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 5 noiembrie 2004, la zi. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile I.M., în baza art. 998 C. civ., suma de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare.

A mai fost obligat inculpatul să plătească părții civile Z.L.V., născută la 20 martie 1990, prin reprezentant legal Căpățână L., suma de 600.000 lei lunar începând cu data de 16 octombrie 2004 până la majoratul acesteia. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea toporului corp delict. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că, la data de 16 octombrie 2004, inculpatul A.N. a lovit pe victima Z.N., cu care anterior mâncase și consumase băuturi alcoolice, cu un topor în zona capului și cu picioarele în zona toracelui, cauzându-i leziuni care au dus la decesul victimei la data de 3 noiembrie 2004. Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței susținând că decesul victimei nu s-a produs ca urmare la loviturile pe care i le-a aplicat și că a lovit victima fiind provocat de aceasta care a insistat să întrețină raporturi sexuale cu R.E.

concubina inculpatului. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 189/2005 din 31 mai 2005, a respins apelul, ca tardiv, reținând că din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost prezent la pronunțarea sentinței, astfel încât termenul de apel a început să curgă de la acea dată, respectiv, la 14 aprilie 2005, iar apelul a fost declarat abia la 9 mai 2005, după expirarea termenului de 10 zile, prevăzute de art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen. Inculpatul a declarat recurs susținând că greșit i s-a respins apelul, ca tardiv, deoarece după pronunțarea hotărârii a declarat oral că formulează apel. De asemenea, în cererea de recurs inculpatul a reiterat motivele de apel. În raport de dispozițiile art. 385 1 alin. (4) C. proc.

pen., Curtea va examina numai motivul de recurs ce privește decizia pronunțată în apel, nu și pe cele care privesc sentința. Curtea apreciază că recursul este fondat întrucât pentru o justă soluționare a apelului instanța avea obligația de a verifica susținerea inculpatului arestat că a declarat oral apel după pronunțarea sentinței. Neprocedând în acest fel instanța a încălcat una din regulile de bază ale procesului penal, respectiv pe cea consfințită în art. 4 C. proc. pen., referitoare la rolul activ pe care instanța este obligată să-l aibă în desfășurarea procesului penal și ca atare hotărârea este contrară legii și în consecință este supusă casării conform art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. Așa fiind, se va admite recursul și conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel, care, pentru o justă soluționare a apelului declarat de inculpat urmează să solicite relații de la Tribunalul Bacău cu privire la cele consemnate în caietul grefierului la pronunțarea sentinței pentru a stabili dacă este adevărată susținerea inculpatului că a declarat apel oral și s-a omis să se întocmească potrivit art. 336 alin. (4) C. proc. pen., procesul verbal în care să se consemneze această declarație. Conform art. 193 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, astfel încât onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Este de precizat că în prezent inculpatul se află în executarea mandatului emis de Tribunalul Buzău în baza sentinței de condamnare și nu în stare de arest preventiv, astfel încât dispozițiile art. 160 b C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 189 din 31 mai 2005 a Curții de Apel Bacău. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului inculpatului la Curtea de Apel Bacău. Onorariul în sumă de 40 lei (400.000 lei), pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2005.