ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1005/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 284 din 10

septembrie 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul P.M. la pedepsele

de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 C.

pen. și 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33

lit. a), art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea

mai grea de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art.

71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 20 martie 2003, la

zi.

S-a luat act că partea vătămată P.P.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile Spitalul de Adulți Bârlad, suma de 8.761.125 lei și

Spitalului Clinic de Urgență Prof. Dr. Bagdasar Arseni București, suma de

22.678.130 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

A mai fost obligat inculpatul să

achite suma de 12.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei, către Baroul de Avocați Vaslui, va fi avansată din

fondurile Ministerului Justiției.

S-a constatat că, din anul 1999,

inculpatul P.M. și fratele său, P.I., cunoscut cu afecțiuni psihice și multiple

internări în clinici de specialitate, au revenit la domiciliul părinților, P.P.

și P.Z., din comuna Vinderei, județul Vaslui.

Pe fondul consumului de alcool,

între cei doi frați și părinții lor au avut loc certuri repetate și acte de

violență.

Un astfel de conflict a fost generat

în ziua de 19 mai 1999 de către inculpatul P.M., care a adresat injurii tatălui

său, iar apoi în conflict a intervenit și P.I., care a fost lovit cu un cuțit,

în zona umărului de către P.P. și i s-au cauzat leziuni pentru a căror

vindecare au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul a continuat să adreseze

injurii lui P.P., după care a luat o sapă și l-a amenințat, iar tatăl său, de

frică, a fugit pe stradă. Inculpatul însă l-a ajuns și I-a aplicat o lovitură, cu

muchia sapei, peste brațul stâng, ridicat pentru a se apăra și apoi peste

umărul stâng, după care partea vătămată s-a refugiat în locuința vărului său,

U.C., unde a rămas în noaptea respectivă.

Urmare acestor lovituri, partea

vătămată P.P. a suferit fractură de radius stâng, pentru a cărei vindecare a

necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale, iar leziunile provocate nu au fost

periculoase pentru viață și au fost provocate prin lovire activă cu un corp

contondent, nu prin cădere, așa cum s-a apărat inculpatul.

După ce partea vătămată a formulat

plângere penală împotriva inculpatului, conflictele dintre el și părinți s-au

agravat, mai ales pe fondul consumului de alcool.

Deseori, scandalurile

celor doi frați erau îndreptate împotriva mamei lor, P.Z., așa cum s-a

întâmplat și la data de 10 iulie 1999. În această zi, P.Z. a lucrat într-o

gospodărie din comuna Vinderei, împreună cu soțul ei, iar cei doi fii, refuzând

să-I însoțească, au rămas acasă și au consumat băuturi alcoolice, devenind în

stare de ebrietate.

La întoarcerea părinților, s-au

iscat discuții contradictorii între inculpat și tatăl său, pe tema plângerii

adresată poliției, iar pentru a evita violențele P.P. a plecat de acasă, la

martora Z.P., pentru a lua o mașină de bătut porumb. Apoi, a revenit la

domiciliu, în timp ce fii săi se aflau în sat și a luat masa, intenționând să

plece peste noapte la cumnata sa, R.V., pentru a evita un conflict.

Datorită conflictului declanșat,

P.P. a plecat de acasă, iar inculpatul, cu un scaun și un ciocan a spart geamurile,

în timp de fratele său, plecase și el, în grădina unui vecin.

După aceasta, inculpatul a exercitat

violențe împotriva mamei sale, a lovit-o, în mod repetat, cu palmele, pumnii și

picioarele, peste cap și corp, intenționând să o lege cu o sârmă și să o

conecteze la rețeaua de alimentare cu energie electrică.

Apoi, a lăsat victima la marginea

patului și astfel, a fost găsită de P.I., cu fața murdară de sânge și părul

răvășit, iar pe inculpat l-a văzut plângând.

Victima i-a cerut fiului său, I., să

meargă în camera ei, iar inculpatul s-a culcat, îmbrăcat, în patul unde avusese

loc agresiunea.

A doua zi, cei doi frați au plecat

de acasă și s-au internat la Spitalul de psihiatrie din localitatea Zom,

județul Hunedoara, unde au fost spitalizați, timp de două săptămâni.

Victima a reușit să meargă la Postul

de poliție, sesizând faptul că a fost bătută de fiul său M., iar de aici a fost

transportată la Dispensarul Vinderei și apoi la Spitalul de Adulți Bârlad, unde

a fost internată, până la data de 16 iulie 1999.

Victima a relatat că inculpatul a

lovit-o cu pumnii și picioarele peste cap și corp, după care a urcat, cu

picioarele peste torace.

Fiicele victimei, B.V. și P.F., au

transportat-o la Spitalul Dr. Bagdasar din București, unde, după o evoluție

nefavorabilă, a decedat, la data de 7 septembrie 1999.

Din raportul de necropsie rezultă că

moartea victimei, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale,

consecință a unui traumatism cranio-cerebral și toracic, cu fracturi de

piramidă nazală, fracturi costale, complicat cu bronhopneumonie, leziuni

produse prin lovire cu și de corpuri dure, în raport direct de cauzalitate cu

decesul.

După externarea din Spitalul de

psihiatrie, inculpatul s-a stabilit în județul Hunedoara, unde a inițiat un

concubinaj, iar fratele său a revenit în Bârlad și s-a căsătorit.

La data de 7 februarie 2002,

inculpatul a fost identificat de poliție și arestat.

Fiind expertizat medico-legal

psihiatric, s-a stabilit că prezintă diagnosticul de tulburări de personalitate

de tip instabil exploziv și tulburări etilice, însă păstrează capacitatea

psihică de apreciere a conținutului și consecințelor faptelor sale și are

discernământul păstrat, în raport pentru care este cercetat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul P.M., invocând lipsa de vinovăție și modul în care a

fost efectuată urmărirea penală.

În apel inculpatul a susținut că

autorul infracțiunii este fratele său, că nu a participat la cercetarea la

locul faptei; că declarația mamei sale a fost înlocuită; că în timpul

confruntării se afla sub tratament în Spitalul de psihiatrie; că martorii nu au

fost audiați de procuror și instanță în legătură cu împrejurările reale de fapt

; că leziunea lui P.P. s-a produs prin cădere și solicită verificarea acestor

aspecte, care îi confirmă nevinovăția.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 406 din 11 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, a dedus arestarea preventivă de la 10 septembrie 2003 până la 11

noiembrie 2003, a menținut starea de arest a inculpatului și l-a obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul pentru apărătorul

din oficiu în sumă de 400.000 lei, va fi suportat din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul P.M., care, personal, și prin apărătorul său a solicitat

casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, achitarea sau trimiterea

cauzei la organul de urmărire penală, iar, în subsidiar reducerea pedepsei

aplicate.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului P.M., în săvârșirea, în data de 19 mai 1999 a

infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen. și în data de 10 iulie 1999 a

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art.175 lit. c) C.

pen.

Astfel este dovedit prin plângerile,

declarațiile părților vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului,

expertiza și actele medicale, declarațiile martorilor P.I., B.V., P.C., P.I.,

C.I., C.D., C.M., Z.M., P.F., U.C., P.V. și R.V., toate coroborate cu

declarațiile inculpatului, că acesta, din urmă, a aplicat lovituri victimelor

P.P. și P.Z., ultima decedând, după o perioadă de timp, ca urmare, a aplicării

acestor lovituri.

Având în vedere aceste probe, în mod

corect instanțele au condamnat pe inculpat pentru infracțiunile sus-menționate.

Stabilită fiind vinovăția

inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă corect

individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., și

proporțională cu pericolul social al faptelor comise.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere că verificând decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care să

ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este

nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 406 din 11 noiembrie

2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 martie 2002 la 19 februarie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 februarie 2004.