ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5696/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 493 din 7 aprilie 2004, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații: - G.R.D., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost dedusă prevenția de la 15 aprilie 2002 la zi și menținută arestarea preventivă a inculpatului. - N.G.C., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din 2 infracțiuni prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.)], la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost dedusă prevenția de la 3 noiembrie 2003 la zi și menținută arestarea preventivă a inculpatului. Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 10.309.080 lei cheltuieli spitalizare către Spitalul de Urgență Dr. Bagdasar Arseni București și la plata sumei de 100.000.000 lei daune morale către partea civilă B.D.Șt. Inculpatul N.G.C. a mai fost obligat la plata sumei de 811.490 lei cheltuieli spitalizare către Spitalul de Urgență Dr. Bagdasar Arseni București și la 20.000.000 lei daune morale către partea civilă O.G. S-a dispus obligarea inculpaților la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că, în seara de 12 aprilie 2002, în barul T. se aflau, la o masă, părțile vătămate B.D.

și O.G. împreună cu martorii Șt.V., M.M., P.M. și I.L., iar, la o altă masă în partea opusă a localului, se aflau inculpații G.R. și N.C. împreună cu prietenele lor I.I.G. și V.A.D. Datorită consumului de tequila și whisky, martorei V.A. i s-a făcut rău, fiind scoasă în fața barului, pe trotuar, de către inculpatul G.R.D. și martora I.I.G. Întrucât martorul Șt.V. îi cunoștea din vedere pe inculpați, a ieșit și el din local și la cererea inculpatului G.R.D., a adus o cafea cu sare. În acest timp în locul indicat a venit și inculpatul N.G.C., care a lovit-o peste față pe martora V.A. apoi și pe martora I.I.G., care intervenise în apărarea celeilalte. S-a implicat, cu acea ocazie, în apărarea celor violentați și martorul Șt.V.

și de urmare ambii inculpați au exercitat acte de violență față de aceștia. Văzând cele întâmplate, au ieșit din local și părțile vătămate B.D. și O.G., împreună cu martorul M.M. și în această situație, cei doi inculpați au scos cuțite tip briceag din buzunare, inculpatul G.R.D. aplicându-i părții vătămate B.D., o lovitură cu acest obiect, cu intensitate, în zona fosei iliace stânga, aceasta căzând. În momentul în care partea vătămată O.G. s-a aplecat asupra părții vătămate B.D. să o ajute, a fost lovită cu cuțitul de către inculpatul N.G.C. în zona feței. Cei doi inculpați și-au îndreptat apoi acțiunile violente împotriva părții vătămate B.D., lovind-o în timp ce se afla căzută cu bricegele peste corp.

După consumarea actelor de violență, inculpații au părăsit locul faptei, aruncând bricegele într-un loc neidentificat. A doua zi inculpatul G.R.D. s-a prezentat la organul de poliție, iar inculpatul N.G.C. s-a ascuns, sustrăgându-se urmăririi penale. Din Raportul de expertiză medico-legală al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici București rezultă că partea vătămată B.D.Șt. a fost internată în spital în perioada 13 aprilie – 8 mai 2002, prezentând multiple leziuni traumatice (plăgi tăiate-înțepate la nivelul regiunii occipitale, latero-cervicale stângi, hemitorace drept și fosa iliacă stângă) care s-au putut produce prin lovituri repetate cu posibil cuțit. Dintre leziunile produse, plaga tăiată înțepată de la nivelul hemitoracelui drept și cea din fosa iliacă stg.

au fost profunde, penetrante și complicate cu hemotorax drept, necesitând intervenții chirurgicale și punând în primejdie viața victimei. Pentru vindecare sunt necesare circa 55 zile îngrijiri medicale. Din certificatul medico-legal al I.N.M.L. București rezultă că partea vătămată O.G. a prezentat plagă tăiată reg. frontală, reg. sprâncenoasă stg., reg. intersprâncenoasă și dosul nasului, fiind internată în perioada 13-15 aprilie 2002. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor și necesită 11-12 zile îngrijiri medicale. Față de inculpatul N.G.C. s-a luat măsura arestării preventive la data prinderii acestuia, respectiv 3 noiembrie 2003. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel: - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat greșita încadrare juridică dată infracțiunii comise de inculpatul N.G.C.

în dispozițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., omițând reținerea calificării și în prevederile art. 175 lit. i) C. pen., greșita individualizare a pedepselor considerate insuficiente iar în cazul inculpatului G.R.D. și pentru nejustificata reținere a circumstanțelor atenuante. - inculpatul G.R.D., care a invocat greșita condamnare, fiind incidentă cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei a legitimei apărări, iar, în subsidiar, greșita încadrare juridică, fapta realizând conținutul infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen. și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei. - inculpatul N.G.C., care a criticat încadrarea juridică a faptelor întrucât, fiind în stare de ebrietate, nu știe pe cine a lovit, neavând reprezentarea gravității actelor sale, astfel că se impune reținerea infracțiunii de vătămare corporală.

- părțile vătămate B.D. și O.G., prima solicitând în scris majorarea cuantumului despăgubirilor cu titlu de daune morale, fără a fi prezentă însă nici una la judecarea apelurilor. Prin decizia penală nr. 453 din 16 iunie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpatul N.G.C. și, desființând în parte hotărârea atacată, în rejudecare a schimbat încadrarea juridică pentru acest inculpat, din dispozițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată B.D.) și art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată O.G.), pentru care a stabilit pedepsele de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și, respectiv, 2 luni închisoare, cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de 2 luni închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Apelurile parchetului, inculpatului G.R.D. și părților vătămate B.D. și O.G. au fost respinse ca nefondate. Instanța de control judiciar a apreciat că, în lipsa unor aprecieri medico-legale privind punerea în primejdie a vieții părții vătămate O.G. și față de numărul redus de zile de îngrijiri medicale, fapta inculpatului N.G.C., săvârșită împotriva sus-numitei părți vătămate, realizează conținutul infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

Așa fiind, în sarcina acestui inculpat se rețin două infracțiuni autonome, de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu partea vătămată B.D. și, respectiv, lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu partea vătămată O.G., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., în considerarea conduitei anterioare bune a inculpatului. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a criticat încadrarea juridică făcută de instanța de apel pentru faptele comise de inculpatul N.G.C., apreciind ca legală încadrarea juridică în dispozițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen.

și pentru greșita individualizare a pedepselor pentru ambii inculpați, apreciate insuficiente pentru realizarea scopului acestora, precum și de către inculpații N.G.C., nemotivat în scris însă susținut oral în sensul reducerii pedepsei și G.R.D., care a solicitat, în principal, achitarea prin reținerea legitimei apărări, prevăzute de art. 44 alin. (1), (2) și (3) C. pen., iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. și reținerea stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei. Recursul parchetului se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen., recursul inculpatului N.G.C. pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., iar recursul inculpatului G.R.D. pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul parchetului este fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare. Situația de fapt, așa cum a fost reținută de instanțe, este susținută de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, Raportul de expertiză medico-legală și certificatul medico-legal, plângerile și declarațiile părților vătămate B.D. și O.G., Raportul de constatare tehnico-științifică de examinare a îmbrăcămintei părții vătămate B.D.

și cel de examinare a naturii urmelor biologice de pe scurta din piele a inculpatului G.R., declarațiile martorilor Șt.V., P.M., I.L., M.M., V.A.D. și I.I.G. Din toate aceste mijloace de probă rezultă fără echivoc că inculpatul N.G.C. este cel care a inițiat conflictul, lovindu-le inițial pe prietena lui V.A. și pe martora I.I.G., pentru ca apoi, iritat de gestul martorului Șt.V. de a fi adus o cafea cu sare și de atenționările acestuia pentru violențele tocmai comise, să-l îmbrâncească pe acest martor. Încercând să-l ia pe prietenul lor Șt.V., fără să fi realizat vreun act ostil față de inculpați, părțile vătămate B.D. și O.G. au fost atacați și loviți cu cuțitele tip briceag, de către inculpați, în modalitatea faptică reținută de instanțe.

Aceste împrejurări sunt susținute, constant și concordant, de către părțile vătămate B.D. și O.G., precum și de către martorii provenind din cele două grupuri de tineri, respectiv P.M., V.A., I.I.G., M.M. și Șt.V., prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în cel al judecății. Mai mult, din declarațiile prietenelor inculpaților, respectiv I.I.G. și V.A. rezultă că, premergător conflictului, la masă în local aceștia au scos cuțitele din buzunare, jucându-se cu ele prin reținerea unor lovituri, ceea ce explică ușurința cu care au folosit astfel de obiecte în momentul imediat următor. În raport de aceste elemente de fapt, apărarea formulată de inculpatul G.R.D., în sensul că s-a aflat fie în stare de legitimă apărare, fie în stare de provocare atunci când a lovit cu cuțitul pe partea vătămată B.D., nu corespunde realității, nefiind susținută de nici un mijloc de probă.

Nici critica făcută de același inculpat încadrării juridice în tentativă la omor calificat, pretinzând că prin fapta sa a realizat conținutul infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen., prin punerea în primejdie a vieții, nu este întemeiată. Raportul de expertiză medico-legală consemnează multiple leziuni traumatice, produse cu un corp tăietor-înțepător, apt de a produce leziuni letale, profunde, în zone corporale vitale și care au necesitat intervenții chirurgicale pentru salvarea vieții părții vătămate, care era în primejdie. Probele referitoare la modul de săvârșire a infracțiunii de către inculpatul G.R.D.

și constatările medico-legale asupra urmărilor acesteia pentru partea vătămată B.D., demonstrează neîndoielnic că acest inculpat a acționat, sub aspect subiectiv, cu vinovăție în forma intenției de a produce moartea victimei și nu de a-i pune doar în primejdie viața, așa cum se susține, prin motivele de recurs, partea vătămată fiind salvată doar de intervențiile chirurgicale. Critica încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpatul N.G.C. de către instanța de apel, făcută prin recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, este fondată. Pentru a înlătura calificarea în prevederile art. 20 C. pen., raportat la art. 176 lit. b) C. pen., instanța de control judiciar a avut în vedere în exclusivitate constatările medico-legale pentru partea vătămată O.G., care consemnează un număr redus de zile îngrijiri medicale, fără să îi fi fost pusă în primejdie viața.

O astfel de apreciere a situației de fapt și interpretare a normelor de încriminare este greșită. Este necontestat că inculpatul N.G.C., venind din spatele părții vătămate O.G., i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul în zona feței, producându-i o plagă întinsă din regiunea frontală, trecând prin zonele sprâncenoasă, intersprâncenoasă și dosului nasului. Prin obiectul folosit de agresiune, localizare, într-o zonă corporală puternic vascularizată, și intensitate, acțiunea inculpatului exteriorizează intenția acestuia, cel puțin indirectă, de a produce moartea victimei.

Faptul că urmarea, respectiv decesul, firească unei acțiuni săvârșite în această modalitate, nu s-a produs, se datorează unor împrejurări independente de voința făptuitorului, cum sunt condițiile concrete în care a aplicat, din spate, lovitura, reacția de apărare a victimei, care, susține aceasta, s-a tras din calea agresorului și chiar întâmplării, lovitura putând produce, în zona corporală în care a fost aplicată, leziuni mai grave. Reținând, astfel, că în aceeași împrejurare, în public, inculpatul N.G.C. a săvârșit două tentative de omor, încadrarea juridică legală a faptelor acestuia este în prevederile art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. Pentru acest motiv recursul parchetului va fi admis și vor fi casate ambele hotărâri pronunțate în cauză, instanța de fond omițând reținerea formei calificate a infracțiunii, în dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen.

Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile din recursul parchetului referitoare la reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante pentru ambii inculpați și, de urmare, o greșită individualizare a pedepselor, nici cele din recursurile inculpaților cu privire la individualizarea pedepselor, apreciate ca severe. Instanțele, de fond și apel, au motivat judicios, în concordanță cu datele obiective ale cauzei, reținerea circumstanțelor atenuante pentru ambii inculpați. Inculpatul G.R.D., tânăr, în vârstă de 26 ani, a comis fapta fiind sub influența alcoolului și, realizând gravitatea acesteia, a avut o conduită cooperantă după săvârșirea infracțiunii, prezentându-se din proprie inițiativă la organul de poliție, recunoscând fapta și contribuind la stabilirea împrejurărilor comiterii acesteia.

Inculpatul N.G.C., de asemenea tânăr, în vârstă de 25 ani și fără antecedente penale, se afla și acesta sub influența alcoolului, având în cursul judecății, după prinderea și arestarea sa, o conduită sinceră și de regret. Aceste împrejurări, reținute în precedent de instanțe, sunt reale și nu există motive pentru a le înlătura caracterizarea de circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen. Pedeapsa aplicată inculpatului G.R.D., precum și cea care urmează să fie aplicată inculpatului N.G.C., cu reținerea circumstanțelor atenuante, se apreciază că sunt de natură să asigure realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Neconstatând, din examinarea hotărârilor, existența altor cazuri de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, pentru motivele ce preced, va fi admis recursul parchetului și vor fi respinse recursurile inculpaților. Din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat va fi dedusă durata arestării preventive, respectiv pentru inculpatul N.G.C. de la 3 noiembrie 2003 la 3 noiembrie 2004, iar pentru inculpatul G.R.D. de la 15 aprilie 2002 la 3 noiembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 453 din 16 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală (privind pe inculpatul N.G.C.). Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 493 din 7 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul N.G.C. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.

și infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul N.G.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.G.C. și G.R.D. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.G.C. durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2003 la 3 noiembrie 2004, iar pentru inculpatul G.R.D. de la 15 aprilie 2002 la 3 noiembrie 2004. Obligă recurentul inculpat N.G.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat G.R.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2004.