ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5696/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5696/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 493

din 7 aprilie 2004, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații:

- G.R.D., în baza art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., la 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

A fost dedusă prevenția de

la 15 aprilie 2002 la zi și menținută arestarea preventivă a inculpatului.

- N.G.C., în baza art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen. [(prin schimbarea

încadrării juridice din 2 infracțiuni prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.)], la 8 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64  lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost dedusă prevenția de

la 3 noiembrie 2003 la zi și menținută arestarea preventivă a inculpatului.

Inculpații au fost obligați

în solidar la plata sumei de 10.309.080 lei cheltuieli spitalizare către Spitalul

de Urgență Dr. Bagdasar Arseni București și la plata sumei de 100.000.000 lei

daune morale către partea civilă B.D.Șt.

Inculpatul N.G.C. a mai fost

obligat la plata sumei de 811.490 lei cheltuieli spitalizare către Spitalul de

Urgență Dr. Bagdasar Arseni București și la 20.000.000 lei daune morale către

partea civilă O.G.

S-a dispus obligarea

inculpaților la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt,

că, în seara de 12 aprilie 2002, în barul T. se aflau, la o masă, părțile

vătămate B.D. și O.G. împreună cu martorii Șt.V., M.M., P.M. și I.L., iar, la o

altă masă în partea opusă a localului, se aflau inculpații G.R. și N.C.

împreună cu prietenele lor I.I.G. și V.A.D.

Datorită consumului de

tequila și whisky, martorei V.A. i s-a făcut rău, fiind scoasă în fața barului,

pe trotuar, de către inculpatul G.R.D. și martora I.I.G.

Întrucât martorul Șt.V. îi

cunoștea din vedere pe inculpați, a ieșit și el din local și la cererea

inculpatului G.R.D., a adus o cafea cu sare.

În acest timp în locul

indicat a venit și inculpatul N.G.C., care a lovit-o peste față pe martora V.A.

apoi și pe martora I.I.G., care intervenise în apărarea celeilalte.

S-a implicat, cu acea

ocazie, în apărarea celor violentați și martorul Șt.V. și de urmare ambii

inculpați au exercitat acte de violență față de aceștia.

Văzând cele întâmplate, au

ieșit din local și părțile vătămate B.D. și O.G., împreună cu martorul M.M. și

în această situație, cei doi inculpați au scos cuțite tip briceag din buzunare,

inculpatul G.R.D. aplicându-i părții vătămate B.D., o lovitură cu acest obiect,

cu intensitate, în zona fosei iliace stânga, aceasta căzând.

În momentul în care partea

vătămată O.G. s-a aplecat asupra părții vătămate B.D. să o ajute, a fost lovită

cu cuțitul de către inculpatul N.G.C. în zona feței.

Cei doi inculpați și-au

îndreptat apoi acțiunile violente împotriva părții vătămate B.D., lovind-o în

timp ce se afla căzută cu bricegele peste corp.

După consumarea actelor de

violență, inculpații au părăsit locul faptei, aruncând bricegele într-un loc

neidentificat.

A doua zi inculpatul G.R.D.

s-a prezentat la organul de poliție, iar inculpatul N.G.C. s-a ascuns,

sustrăgându-se urmăririi penale.

Din Raportul de expertiză

medico-legală al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici București rezultă că partea

vătămată B.D.Șt. a fost internată în spital în perioada 13 aprilie – 8 mai

2002, prezentând multiple leziuni traumatice (plăgi tăiate-înțepate la nivelul

regiunii occipitale, latero-cervicale stângi, hemitorace drept și fosa iliacă

stângă) care s-au putut produce prin lovituri repetate cu posibil cuțit.

Dintre leziunile produse,

plaga tăiată înțepată de la nivelul hemitoracelui drept și cea din fosa iliacă

stg. au fost profunde, penetrante și complicate cu hemotorax drept, necesitând

intervenții chirurgicale și punând în primejdie viața victimei.

Pentru vindecare sunt

necesare circa 55 zile îngrijiri medicale.

Din certificatul

medico-legal al I.N.M.L. București rezultă că partea vătămată O.G. a prezentat

plagă tăiată reg. frontală, reg. sprâncenoasă stg., reg. intersprâncenoasă și

dosul nasului, fiind internată în perioada 13-15 aprilie 2002.

Leziunile au putut fi

produse prin lovire cu corp tăietor și necesită 11-12 zile îngrijiri medicale.

Față de inculpatul N.G.C.

s-a luat măsura arestării preventive la data prinderii acestuia, respectiv 3

noiembrie 2003.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel:

- Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, care a criticat greșita încadrare juridică dată

infracțiunii comise de inculpatul N.G.C. în dispozițiile art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., omițând reținerea calificării

și în prevederile art. 175 lit. i) C. pen., greșita individualizare a

pedepselor considerate insuficiente iar în cazul inculpatului G.R.D. și pentru

nejustificata reținere a circumstanțelor atenuante.

- inculpatul G.R.D., care a

invocat greșita condamnare, fiind incidentă cauza de înlăturare a caracterului

penal al faptei a legitimei apărări, iar, în subsidiar, greșita încadrare

juridică, fapta realizând conținutul infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen.

și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei.

- inculpatul N.G.C., care a

criticat încadrarea juridică a faptelor întrucât, fiind în stare de ebrietate,

nu știe pe cine a lovit, neavând reprezentarea gravității actelor sale, astfel

că se impune reținerea infracțiunii de vătămare corporală.

- părțile vătămate B.D. și

O.G., prima solicitând în scris majorarea cuantumului despăgubirilor cu titlu

de daune morale, fără a fi prezentă însă nici una la judecarea apelurilor.

Prin decizia penală nr. 453

din 16 iunie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de

inculpatul N.G.C. și, desființând în parte hotărârea atacată, în rejudecare a

schimbat încadrarea juridică pentru acest inculpat, din dispozițiile art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen., în infracțiunile

prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

(parte vătămată B.D.) și art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată O.G.),

pentru care a stabilit pedepsele de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și, respectiv, 2 luni

închisoare, cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a)

C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de 2 luni închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Apelurile parchetului,

inculpatului G.R.D. și părților vătămate B.D. și O.G. au fost respinse ca

nefondate.

Instanța de control judiciar

a apreciat că, în lipsa unor aprecieri medico-legale privind punerea în

primejdie a vieții părții vătămate O.G. și față de numărul redus de zile de

îngrijiri medicale, fapta inculpatului N.G.C., săvârșită împotriva sus-numitei

părți vătămate, realizează conținutul infracțiunii prevăzute de art. 180 alin.

(2) C. pen.

Așa fiind, în sarcina

acestui inculpat se rețin două infracțiuni autonome, de tentativă de omor

calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit.

i) C. pen., cu partea vătămată B.D. și, respectiv, lovire, prevăzută de art.

180 alin. (2) C. pen., cu partea vătămată O.G., cu aplicarea dispozițiilor art.

74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., în considerarea conduitei

anterioare bune a inculpatului.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, care a criticat încadrarea juridică făcută de instanța de

apel pentru faptele comise de inculpatul N.G.C., apreciind ca legală încadrarea

juridică în dispozițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit.

i) și art. 176 lit. b) C. pen. și pentru greșita individualizare a pedepselor

pentru ambii inculpați, apreciate insuficiente pentru realizarea scopului

acestora, precum și de către inculpații N.G.C., nemotivat în scris însă

susținut oral în sensul reducerii pedepsei și G.R.D., care a solicitat, în

principal, achitarea prin reținerea legitimei apărări, prevăzute de art. 44

alin. (1), (2) și (3) C. pen., iar, în subsidiar, schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. și reținerea

stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința

reducerii pedepsei.

Recursul parchetului se

întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 și 14 C. proc. pen., recursul inculpatului N.G.C. pe cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., iar recursul

inculpatului G.R.D. pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.

Verificând hotărârea atacată

în baza lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul parchetului este

fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.

Situația de fapt, așa cum a

fost reținută de instanțe, este susținută de mijloacele de probă administrate

în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto,

Raportul de expertiză medico-legală și certificatul medico-legal, plângerile și

declarațiile părților vătămate B.D. și O.G., Raportul de constatare tehnico-științifică

de examinare a îmbrăcămintei părții vătămate B.D. și cel de examinare a naturii

urmelor biologice de pe scurta din piele a inculpatului G.R., declarațiile

martorilor Șt.V., P.M., I.L., M.M., V.A.D. și I.I.G.

Din toate aceste mijloace de

probă rezultă fără echivoc că inculpatul N.G.C. este cel care a inițiat

conflictul,  lovindu-le inițial pe prietena lui V.A. și pe martora I.I.G.,

pentru ca apoi, iritat de gestul martorului Șt.V. de a fi adus o cafea cu sare

și de atenționările acestuia pentru violențele tocmai comise, să-l îmbrâncească

pe acest martor.

Încercând să-l ia pe

prietenul lor Șt.V., fără să fi realizat vreun act ostil față de inculpați,

părțile vătămate B.D. și O.G. au fost atacați și loviți cu cuțitele tip

briceag, de către inculpați, în modalitatea faptică reținută de instanțe.

Aceste împrejurări sunt

susținute, constant și concordant, de către părțile vătămate B.D. și O.G.,

precum și de către martorii provenind din cele două grupuri de tineri,

respectiv P.M., V.A., I.I.G., M.M. și Șt.V., prin declarațiile date atât în

cursul urmăririi penale, cât și în cel al judecății.

Mai mult, din declarațiile

prietenelor inculpaților, respectiv I.I.G. și V.A. rezultă că, premergător

conflictului, la masă în local aceștia au scos cuțitele din buzunare,

jucându-se cu ele prin reținerea unor lovituri, ceea ce explică ușurința cu

care au folosit astfel de obiecte în momentul imediat următor.

În raport de aceste elemente

de fapt, apărarea formulată de inculpatul G.R.D., în sensul că s-a aflat fie în

stare de legitimă apărare, fie în stare de provocare atunci când a lovit cu

cuțitul pe partea vătămată B.D., nu corespunde realității, nefiind susținută de

nici un mijloc de probă.

Nici critica făcută de

același inculpat încadrării juridice în tentativă la omor calificat, pretinzând

că prin fapta sa a realizat conținutul infracțiunii prevăzută de art. 182 C.

pen., prin punerea în primejdie a vieții, nu este întemeiată.

Raportul de expertiză

medico-legală consemnează multiple leziuni traumatice, produse cu un corp

tăietor-înțepător, apt de a produce leziuni letale, profunde, în zone corporale

vitale și care au necesitat intervenții chirurgicale pentru salvarea vieții

părții vătămate, care era în primejdie.

Probele referitoare la modul

de săvârșire a infracțiunii de către inculpatul G.R.D. și constatările

medico-legale asupra urmărilor acesteia pentru partea vătămată B.D.,

demonstrează neîndoielnic că acest inculpat a acționat, sub aspect subiectiv,

cu vinovăție în forma intenției de a produce moartea victimei și nu de a-i pune

doar în primejdie viața, așa cum se susține, prin motivele de recurs, partea

vătămată fiind salvată doar de intervențiile chirurgicale.

Critica încadrării juridice

dată faptelor săvârșite de inculpatul N.G.C. de către instanța de apel, făcută prin

recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, este fondată.

Pentru a înlătura

calificarea în prevederile art. 20 C. pen., raportat la art. 176 lit. b) C.

pen., instanța de control judiciar a avut în vedere în exclusivitate

constatările medico-legale pentru partea vătămată O.G., care consemnează un

număr redus de zile îngrijiri medicale, fără să îi fi fost pusă în primejdie

viața.

O astfel de apreciere a

situației de fapt și interpretare a normelor de încriminare este greșită.

Este necontestat că

inculpatul N.G.C., venind din spatele părții vătămate O.G., i-a aplicat

acesteia o lovitură cu cuțitul în zona feței, producându-i o plagă întinsă din

regiunea frontală, trecând prin zonele sprâncenoasă, intersprâncenoasă și

dosului nasului.

Prin obiectul folosit de

agresiune, localizare, într-o zonă corporală puternic vascularizată, și

intensitate, acțiunea inculpatului exteriorizează intenția acestuia, cel puțin

indirectă, de a produce moartea victimei.

Faptul că urmarea, respectiv

decesul, firească unei acțiuni săvârșite în această modalitate, nu s-a produs,

se datorează unor împrejurări independente de voința făptuitorului, cum sunt

condițiile concrete în care a aplicat, din spate, lovitura, reacția de apărare

a victimei, care, susține aceasta, s-a tras din calea agresorului și chiar

întâmplării, lovitura putând produce, în zona corporală în care a fost

aplicată, leziuni mai grave.

Reținând, astfel, că în

aceeași împrejurare, în public, inculpatul N.G.C. a săvârșit două tentative de

omor, încadrarea juridică legală a faptelor acestuia este în prevederile art.

20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen.

Pentru acest motiv recursul

parchetului va fi admis și vor fi casate ambele hotărâri pronunțate în cauză,

instanța de fond omițând reținerea formei calificate a infracțiunii, în

dispozițiile art. 175 lit. i) C. pen.

Curtea constată că nu sunt

întemeiate criticile din recursul parchetului referitoare la reținerea

nejustificată a circumstanțelor atenuante pentru ambii inculpați și, de urmare,

o greșită individualizare a pedepselor, nici cele din recursurile inculpaților

cu privire la individualizarea pedepselor, apreciate ca severe.

Instanțele, de fond și apel,

au motivat judicios, în concordanță cu datele obiective ale cauzei, reținerea

circumstanțelor atenuante pentru ambii inculpați.

Inculpatul G.R.D., tânăr, în

vârstă de 26 ani, a comis fapta fiind sub influența alcoolului și, realizând

gravitatea acesteia, a avut o conduită cooperantă după săvârșirea infracțiunii,

prezentându-se din proprie inițiativă la organul de poliție, recunoscând fapta

și contribuind la stabilirea împrejurărilor comiterii acesteia.

Inculpatul N.G.C., de

asemenea tânăr, în vârstă de 25 ani și fără antecedente penale, se afla și

acesta sub influența alcoolului, având în cursul judecății, după prinderea și

arestarea sa, o conduită sinceră și de regret.

Aceste împrejurări, reținute

în precedent de instanțe, sunt reale și nu există motive pentru a le înlătura

caracterizarea de circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen.

Pedeapsa aplicată

inculpatului G.R.D., precum și cea care urmează să fie aplicată inculpatului

N.G.C., cu reținerea circumstanțelor atenuante, se apreciază că sunt de natură

să asigure realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii și

a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Neconstatând, din examinarea

hotărârilor, existența altor cazuri de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, pentru motivele ce

preced, va fi admis recursul parchetului și vor fi respinse recursurile

inculpaților.

Din pedeapsa aplicată

fiecărui inculpat va fi dedusă durata arestării preventive, respectiv pentru

inculpatul N.G.C. de la 3 noiembrie 2003 la 3 noiembrie 2004, iar pentru inculpatul

G.R.D. de la 15 aprilie 2002 la 3 noiembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

deciziei penale nr. 453 din 16 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală (privind pe inculpatul N.G.C.).

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 493 din 7 aprilie 2004 a Tribunalului București,

secția I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor săvârșite

de inculpatul N.G.C.

Conform art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i)

C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. și infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76

lit. b) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b)

C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., text de lege în

baza căruia condamnă pe inculpatul N.G.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare și

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații N.G.C. și G.R.D. împotriva aceleiași

decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului N.G.C. durata arestării preventive de la 3 noiembrie 2003 la 3

noiembrie 2004, iar pentru inculpatul G.R.D. de la 15 aprilie 2002 la 3

noiembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat

N.G.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei,

din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat

G.R.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 3 noiembrie 2004.