ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4575/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 17 februarie 2003, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpații: - B.C. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 – art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.; la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) C. pen. și la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.; - B.I.

la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 71 – art. 64 C. pen.; - C.F. la 5 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului C.F., pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și s-a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a obligat pe inculpatul B.C., să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar - Arseni București, suma de 28.389.275 lei despăgubiri civile plus dobânda legală de la data rămânerii definitive până la achitarea efectivă a debitului.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul B.C. la plata sumei de 100.000 lei, daune materiale și 100.000.000 lei, daune morale, iar în solidar, pe cei trei inculpați, la plata sumei de 29.243.665 lei, daune materiale, către partea civilă S.F. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului B.C. și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a acestuia, de la 28 iunie 2002, la zi. În esență, s-au reținut următoarele: În noaptea de 24 iunie 2002, pe fondul unui conflict, inculpatul B.C. a înțepat, cu o lancie, în zona toracică, pe partea vătămată S.F., care se afla într-un autoturism, cauzându-i acesteia leziuni grave care i-au pus viața în primejdie.

Ulterior, împreună cu coinculpații B.I. și C.F., au lovit cu diverse obiecte contondente autoturismul condus de partea vătămată, provocând mai multe avarii, iar inculpatul B.C., a condus autoturismul pe drumurile publice, fără a avea permis de conducere. Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia nr. 607/ A din 14 octombrie 2003, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu și al părții civile S.F., a desființat, în parte, sentința și, rejudecând: În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., față de toți inculpații, iar față de inculpatul B.I., și cu art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiate pedepsele de câte 6 luni închisoare, aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966. Totodată, a majorat pedepsele aplicate inculpaților B.I. de la 6 luni la 2 ani închisoare, C.F., de la 5 luni la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru ambii inculpați și, respectiv cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul B.I. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus reducerea termenului de încercare pentru inculpatul C.F., la 2 ani închisoare, constatând pedeapsa grațiată și i s-au pus în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Totodată, s-a înlăturat obligarea inculpatului B.C. la plata dobânzilor către partea civilă Spitalul de Urgență Bagdasar – Arseni, și s-a dispus obligarea inculpatului B.C., la 200.000.000 lei daune morale către partea civilă S.F. A fost menținută starea de arest a inculpatului B.C. și s-a dedus, durata arestării preventive, de la 28 iunie 2002, la zi. Prin aceeași decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților B.C., B.I. și C.F. În cauză, au declarat recurs inculpații B.C. și B.I. Prin recursul declarat, inculpatul B.C. a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor și distrugere, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Inculpatul B.I. a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei. Ambele recursuri nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza întregului material probator, faptele și vinovăția inculpatului B.C., cărora le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale. Faptele inculpatului de a lovi, în zona toracică, cu o lancie, pe partea vătămată și de a avaria autoturismul acesteia, rezultă, în mod cert, din coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale părții vătămate, ale martorilor și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Nici critica referitoare la individualizarea pedepselor nu este întemeiată.

În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa la omor și distrugerea, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor aplicate, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acestora. Nici cererea inculpatului B.I., de a i se reduce pedeapsa nu este fondată. Alături de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de distrugere săvârșite, a fost avută în vedere și starea de recidivă postcondamnatorie a acestuia, atrasă de pedeapsa anterioară, aplicată pentru o infracțiune de tâlhărie.

Nu se justifică nici critica acestuia referitoare la stabilirea despăgubirilor civile. Sub acest aspect, instanțele au făcut o corectă evaluare a probelor și pe această bază, au stabilit suma reprezentând despăgubirile civile la plata cărora l-a obligat pe inculpat. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații B.C. și B.I. împotriva deciziei nr. 607/ A din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a, ca nefondate. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului B.C., durata arestării preventive de la 28 iunie 2002, la zi. Obligă pe recurenți să plătească statului cheltuieli judiciare astfel: B.C. 1.200.000 lei, iar B.I. 1.600.000 lei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2004.