ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2933/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1239 din 17

decembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. la 4 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de

un an.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 17 septembrie 2001, la zi.

A luat act că partea vătămată B.A.

nu se constituie parte civilă.

A obligat pe inculpat la 713.147 lei

despăgubiri către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Dr. Bagdasar, iar în

baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

A obligat pe inculpat la 5.000.000

lei cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut, în fapt, urmare

probelor administrate, că în ziua de 16 septembrie 2001, inculpatul, care

locuia cu fiul său I., a fost vizitat de fratele său, victima B.A.

După ce au consumat băuturi

alcoolice, între părți a intervenit o altercație verbală generată de victimă,

care l-a întrebat pe inculpat, dacă întreține relații intime cu fiul său I.

Nemulțumit de întrebare și aflat

într-o puternică stare de tulburare, inculpatul l-a dat afară din casă pe

fratele său, B.A.

Victima însă a revenit la domiciliul

inculpatului, solicitându-i explicații cu privire la comportamentul acestuia.

În acel moment, inculpatul B.M. a

luat un cuțit, cu care l-a lovit pe fratele său în zona gâtului, după care s-a

întors în locuință, solicitând fiului său să cheme salvarea.

Din raportul de expertiză

medico-legală a rezultat că B.A. a suferit leziuni traumatice ce s-au putut

produce cu un corp tăietor-înțepător, posibil cuțit, necesitând 25 zile

îngrijiri medicale, în cazul unei evoluții favorabile.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 106/ A din 27 februarie 2003, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, precum și de

inculpatul B.M.

Împotriva ultimei hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare,

reducerea pedepsei pe care o consideră excesiv de severă.

Recursul declarat nu este fondat.

La individualizarea pedepsei,

instanțele au ținut seama, potrivit art. 72 C. pen., de pericolul social

concret al faptei dar și de împrejurările în care aceasta a fost comisă,

reținând, în mod corect, circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art.

73 C. pen. și individualizând în mod corespunzător pedeapsa sub minimul special

prevăzut de lege, cuantum care este în măsură să realizeze scopul acesteia atât

de reeducare cât și de prevenirea săvârșirii de infracțiuni, potrivit art. 52 C.

pen.

Astfel fiind, Curtea va respinge, ca

nefondat, recursul declarat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M., împotriva deciziei penale nr. 106/ A din 27

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 17 septembrie 2001, la 19 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției

Pronunțată în ședință publică, azi 19

iunie 2003.