ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1231/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată următoarele:

Tribunalul București, secția II-a

penală, prin sentința nr. 445 din 7 mai 2002, a condamnat pe inculpatul P.Șt.

la 6 ani de închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru tentativă la

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea

art. 37 lit. b) și art. 71 C. pen.

Inculpatul a fost menținut în stare

de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă de la 17

iunie 2001, la zi.

De asemenea, inculpatul a fost

obligat să plătească:

a) suma de 3.069.575 lei, Spitalului

de Urgență „Prof. Dr. Bagdasar” pentru îngrijirea victimei și

b) suma de 2.000.000 lei cheltuieli

judiciare statului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

fost confiscat cuțitul cu care inculpatul a lovit victima.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că, în noaptea de 16 iunie 2001, pe fondul consumului de

alcool, inculpatul a avut o altercație cu numitul S.B.M. (46 ani), pe care l-a

lovit, cu cuțitul, în abdomen, cauzându-i leziuni vindecabile în 25 de zile și

punându-i viața în primejdie.

Inculpatul a declarat apel, cerând

reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I-a

penală, prin decizia nr. 444/ A din 7 august 2002, a respins, ca nefondat,

apelul, a dedus, în continuare, detenția preventivă a apelantului și l-a

obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia reiterând cererea din apel, la care adaugă că ar fi fost

provocat de către victimă.

Recursul nu este fondat.

Nu sunt temeiuri că, atunci când a

comis agresiunea, inculpatul s-ar fi aflat sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.

De altfel, la interogator,

inculpatul declară, constant, că, din cauza consumului de alcool, nu-și

amintește cum și de ce a lovit victima.

Pedeapsa aplicată este just

individualizată.

Inculpatul a mai fost condamnat, la:

un an și șase luni de închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, în 1989;

la 2 ani și 6 luni de închisoare, pentru furt calificat, în 1993; la 3 ani de

închisoare, tot pentru infracțiunea de furt calificat, în anul 1995,

antecedente care atestă că, pentru revocarea lui, este nevoie de un timp mai

îndelungat.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Șt.

împotriva deciziei penale nr. 444/ A din 17 august 2002 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 iunie 2001, la 12 martie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2003.