ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5031/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 263 din 12 martie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul P.E. la pedeapsa de 6 ani închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. b) din același cod și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) în art. 182 alin. (2) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive începând din 31 martie 2002 la zi, menținându-se starea de arest a acestuia. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Universitar de Urgență București suma de 6.105.316 lei, despăgubiri civile reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate P.C.H. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a cuțitului corp delict, care a servit la săvârșirea infracțiunii. Instanța a reținut că, între inculpatul P.E. și fiul său P.C.H., parte vătămată, a existat o stare conflictuală mai veche, datorată, în principal, părții vătămate care consuma în mod frecvent băuturi alcoolice și provoca scandaluri în familie, certându-se, în deosebi, cu tatăl său.

În ziua de 30 martie 2002, în cursul după-amiezii, după ce consumase o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice, partea vătămată a provocat din nou un scandal, spărgând unul din geamurile locuinței și certându-se cu tatăl său care consumase și el băuturi alcoolice. Martorul P.C.V. a încercat să-l liniștească pe partea vătămată, iar inculpatul a chemat un echipaj de poliție, care l-a luat pe partea vătămată și l-a dus la Secția 19 Poliție. După o oră, partea vătămată s-a întors acasă, găsindu-l doar pe inculpat. Între cei doi a izbucnit un nou incident, părțile injuriindu-se reciproc. În timp ce se aflau în curtea locuinței comune, în apropierea porții, inculpatul a scos din buzunar un cuțit și i-a aplicat fiului său o lovitură în zona abdominală.

După aceea, victima a ieșit pe stradă și, după parcurgerea a câțiva zeci de metri, s-a prăbușit pierzându-și cunoștința. Ulterior a fost transportat la Spitalul Universitar de Urgență București. Inculpatul s-a predat organelor de poliție, recunoscând că și-a înjunghiat fiul, predând și cuțitul corp delict. În urma loviturii primite, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața. Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare constând în comportarea sa bună anterior săvârșirii faptei și sinceritatea și regretul manifestat ulterior, precum și prezentarea de bună voie la poliție. Prin decizia penală nr. 302/A din 26 mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Instanțele au reținut corect situația de fapt, încadrând-o în mod corespunzător și în drept. Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată apelantului inculpat a fost bine individualizată, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Reținerea stării de provocare, solicitată de inculpat, nu se justifică, întrucât fapta a fost săvârșită în a doua parte a incidentului, după ce primul incident, provocat de victimă, fusese deja aplanat. Or, între cele două părți ale conflictului a existat o distanță apreciabilă în timp, care exclude existența unei stări de provocare.

Totodată, nu a fost dovedită existența unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, sub imperiul căreia inculpatul să fi săvârșit fapta, împrejurări prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Reținând că la stabilirea pedepsei s-a ținut seama atât de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, cât și de împrejurările care atenuează răspunderea penală, conform art. 72 C. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.E. Conform art. 88 C. pen., se va scade din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 31 martie 2002 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.400.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva deciziei penale nr. 302 din 26 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 31 martie 2002, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2003.